ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3603/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

13 iunie 2006, la Curtea de Apel Timișoara, L.I. a declarat recurs împotriva

sentinței civile nr. 152/2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

solicitând modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii formulate. Prin

cuvântul oral, cu ocazia judecății, recurentul a solicitat, în subsidiar,

casarea sentinței cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond,

pentru motivele formulate în recurs.

În motivarea recursului s-a

susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină,

invocându-se dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

S-a precizat că instanța nu

s-a pronunțat pe niciun capăt de cerere al acțiunii formulate.

S-a mai susținut că

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, neindicându-se nici un temei

legal prin care se resping cele 3 capete de cerere.

Din actele cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința civilă nr. 152 din 26

aprilie 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea în contencios

administrativ, formulată de reclamantul L.I., împotriva pârâților Ministerul

Educației și Cercetării, Ministrul Educației și Cercetării, Inspectoratul

Școlar al județului Arad și Inspectorul Școlar General al județului Arad,

pentru anularea actelor administrative și daune morale.

S-a reținut că prin acțiunea

în contencios administrativ, înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, la 9 noiembrie 2005, reclamantul L.I. a chemat în judecată Ministerul Educației și

Cercetării, Ministrul Educației și Cercetării, Inspectoratul Școlar al județului

Arad și Inspectorul Școlar General al județului Arad și a solicitat anularea

Ordinului nr. 5161 din 6 octombrie 2005, privind eliberarea reclamantului din

funcția de director la liceul M.V. din Chișineu Criș, județul Arad, pe motiv de

nelegalitate, precum și anularea dispoziției nr. 167 din 15 septembrie 2005, cu

privire la acordarea punctajului și a calificativului „nesatisfăcător”, ca

urmare a evaluării activității manageriale realizate de reclamant, precum și

obligarea, în solidar, a pârâților la plata sumei de 5000 RON, cu titlu de

daune morale și cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut

că din probatoriul administrat în cauză, respectiv actele depuse la dosar și

declarațiile martorilor audiați, rezultă că evaluarea activității manageriale a

reclamantului s-a făcut conform dispozițiilor legale, astfel că, față de

rezultatul evaluării și acordării calificativului „nesatisfăcător”,

Inspectoratul Școlar al județului Arad, în mod legal a solicitat Ministerului

Educației și Cercetării, emiterea ordinului pentru eliberarea reclamantului din

funcția de director al liceului. De asemenea, s-a precizat că susținerea

reclamantului, că nu putea să i se evalueze activitatea în lipsa unui contract

de management, este neîntemeiată, întrucât evaluarea activității reclamantului,

s-a făcut potrivit art. 52 din Legea nr. 128/1997, această evaluare făcându-se

asupra activității tuturor directorilor de liceu din județul Arad.

Verificându-se actele

cauzei, în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că hotărârea instanței de fond este legală, astfel încât

recursul declarat va fi respins ca neîntemeiat.

S-a motivat în hotărârea

atacată că punctajul de 60 de puncte și acordarea calificativului de

„nesatisfăcător”, este urmarea evaluării activității manageriale a recurentului,

conform art. 52 din Legea nr. 128/1997.

Lipsa încheierii

contractului de management este nerelevantă cauzei. Evaluarea și punctajul

final, al calificativului, cât și propunerea de eliberare din funcție nu sunt

consecința neîndeplinirii clauzelor din contractul managerial, ci rezultatul

evaluării performanțelor profesionale conform Legii nr. 128/1997 privind

Statutul personalului didactic. Deci, sentința pronunțată în cauză este

motivată și în fapt și în drept.

Cât privește nepronunțarea

instanței pe capetele de cerere formulate, este o susținere neîntemeiată,

instanța pronunțându-se în sensul respingerii cererii de chemare în judecată,

nefiind necesar a se pronunța expres prin minuta hotărârii, atât pe respingerea

cererii de anulare a Ordinului nr. 5161 din 6 octombrie 2005, privind

eliberarea recurentului din funcție, cât și pe anularea dispoziției nr. 167 din

15 septembrie 2005, cu privire la acordarea punctajului și a calificativului de

„nesatisfăcător”.

De altfel, din motivarea

sentinței rezultă în mod expres respingerea celor 2 cereri formulate.

Hotărârea atacată fiind

legală și temeinică, recursul va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de L.I. împotriva sentinței civile nr. 152 din 26 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2006.