ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 476/2022

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul secției I civile a Tribunalului Timiș, la data de 20.06.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B., C. și D., solicitând anularea Ordinului emis de Ministrul Educației și Cercetării în baza Legii 128/1997 privind statutul personalului didactic și a tuturor actelor care au stat la baza ocupării de către pârâți a posturilor de conferențiar universitar, respectiv, profesor universitar.

Prin încheierea de ședință din data de11.06.2018, instanța astfel sesizată a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Timiș, unde a fost înregistrată sub nr. x/2017*, la 27.06.2018, reclamantul precizând, prin cererea depusă la dosar la data de 25.07.2018 că obiectul cererii sale îl constituie anularea ordinelor nr. 1013/15.05.2017 și nr. 5269/5.09.2011, emise de Ministerul Educației Naționale, solicitând introducerea în cauză a acestei autorități, în calitate de pârât.

Luând în considerare această precizare, prin sentința civilă nr. 1645/20.11.2018, Tribunalul Timiș a declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara competența materială de soluționare în primă instanță a acțiunii, reținând că prin aceasta se solicită anularea unor acte administrative emise de o autoritate publică centrală.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 332 din 14 decembrie 2018, Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea promovată și precizată de reclamantul A., împotriva pârâților B., C. și Ministerul Educației Naționale.

A obligat reclamantul la plata către pârâta D. a sumei de 595 RON, cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 332 din 14 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a invoca în drept vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin recursul său, reclamantul A. solicită instanței de recurs casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Timișoara, invocând dispozițiile art. 480 alin. (3), art. 494 și art. 498 alin. (2) C. proc. civ.

Hotărârea recurată este criticată pentru că aceasta "cuprinde motive vădit contradictorii, întrucât în ședința publică a cauzei din data de 14 dec. 2018 am arătat că procedura prealabilă, cf.prev. Legii 554/2004 a fost îndeplinită, dovadă stând înscrisul procedural, probatoriu aflat la dosarul dat, răspunsul intimatului, în persoana Ministerului Educației Naționale, acesta fiind unul evident evaziv, fără continuitate, nici finalizare, eu fiind informat, prin acesta, la modul vădit ambiguu, revocabil (?), reprobabil încă din data de 07 feb 2018, înainte ca dosarul să ajungă a fi judecat la instanța competentă."

Recurentul mai susține că a respectat prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, îndeplinind procedura prealabilă, dar neprimind un răspuns legal nici până la acest moment, de la Direcția Generală Învățământ Superior din cadrul MEN.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum și la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

Prin sentința recurată, secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara a respins, ca inadmisibilă, acțiunea, introdusă de reclamant.

În motivarea soluției sale, Curtea de Apel Timișoara a reținut că reclamantul, precizându-și acțiunea în fața Tribunalului, a solicitat anularea unor acte administrative individuale Ordinele nr. 1013/15.05.2007 și nr. 5269/05.09.2011 emise de Ministrul Educației Naționale prin care au fost acordate pârâților titlurile universitare de profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie "E." din Timișoara.

În raport de acest obiect, curtea de apel a constatat că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie prevăzută la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, constatând astfel, inadmisibilitatea acțiunii, prin raportare și la dispozițiile art. 193 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant susține, prin cererea de recurs, că ar fi solicitat, prin petițiile adresate Ministerului Educației Naționale și înregistrate sub nr. x, reexaminarea celor două acte administrative individuale și depune un răspuns al Ministerului Educației Naționale, Direcția Generală Inspecție și Control, Corpul de Control din 23.01.2019, prin care i se comunică faptul că documentele au fost transmise Direcției Generale Învățământ Superior pentru a dispune verificarea lor prin comisiile de specialitate CNATDCU, urmând a i se comunica rezultatele verificărilor.

Recurentul nu a făcut, însă, dovada că a urmat procedura prealabilă prevăzută la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește revocarea Ordinelor nr. 1013/15.05.2007 și nr. 5269/05.09.2011 emise de Ministrul Educației Naționale prin care au fost acordate pârâților titlurile universitare de profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie "E." din Timișoara, nefiind depuse la dosar cererile/memoriile adresate pârâtului Ministerul Educației Naționale, pentru a se putea constata obiectul acestora și data depunerii lor la autoritatea publică competentă.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că din adresa de răspuns întocmită de Ministerul Educației Naționale – Direcția Generală Învățământ Universitar și anexată cererii de recurs, înscris nou depus la dosar și datat ulterior pronunțării sentinței de fond, reiese că memoriile anterioare ale recurentului-reclamant au vizat modul de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea posturilor didactice de profesor universitar în cadrul UMF Timișoara – Facultatea de Medicină și nu anularea celor două ordine emise de Ministerul Educației Naționale, în etapa ulterioară validării rezultatelor concursului.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că de la data emiterii celor două ordine și până la depunerea unor memorii la autoritatea pârâtă (cel mai vechi fiind datat în anul 2017) s-a scurs un interval mare de timp, în care recurentul-reclamant, având calitatea de medic, coleg de muncă în raport cu persoanele fizice pârâte, cunoștea despre obținerea titlurilor didactice de profesori universitari, încă de la emiterea acestora.

În acest context, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant:

- nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile înainte de introducerea acțiunii;

- nu a făcut dovada datei la care și a împrejurărilor în care a cunoscut despre existența celor două acte administrative cu caracter individual;

- nu a dovedit obiectul celor patru memorii, pe care nu le-a depus la dosar, dar pe care susține că le-a depus la MEN și despre care afirmă că ar fi plângeri prealabile.

Or, dovada efectuării procedurii prealabile obligatorii revine în exclusivitate persoanei care se pretinde vătămată în drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 332 din 14 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2022.