ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1934/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1630 din 17 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus, în baza art. 394 C. proc. pen., respingerea, ca inadmisibilă, a cererii formulată de condamnatul M.M. privind revizuirea sentinței penale nr. 197/2001 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 1661/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., neputând fi considerate împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea în fond a cauzei. S-a mai arătat că este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanța care a soluționat cauza sau o reapreciere a probelor deja administrate, aspectele învederate de revizuient făcând, anterior, obiectul controlului judiciar exercitat de instanțele de apel și recurs. În ceea ce privește motivul referitor la săvârșirea în cauză a unei infracțiuni de mărturie mincinoasă de către unul dintre martori, s-a constatat că revizuientul nu a indicat identitatea acestuia și nu a făcut dovada existenței unei hotărâri definitive de condamnare în acest sens, condiție esențială impusă de dispozițiile art. 395 alin. (1) C. proc.

pen., cu referire la cazul de revizuire, prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. S-a mai constatat că motivele invocate nu se încadrează nici în celelalte cazuri de revizuire, prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și că prin sentința penală nr. 1175/2003 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 3021/2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat împotriva aceleiași sentințe penale, pentru motive similare legate de aprecierea greșită a probatoriului administrat în cauză. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, revizuientul M.M., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri de către instanța de fond a cererii sale de revizuire.

S-a arătat în motivarea orală a apelului că în mod greșit instanțele care au soluționat cauza nu au reținut în favoarea condamnatului scuza provocării sau legitima apărare și s-a solicitat reaudierea martorului M.G., care a fost amenințat să dea declarație mincinoasă împotriva sa pe parcursul cercetărilor. Prin decizia penală nr. 24 din 14 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul M.M., fără a-l motiva în scris, iar la data soluționării recursului, atât apărătorul desemnat din oficiu, cât și condamnatul au lăsat soluția la aprecierea instanței.

Verificând cauza sub toate aspectele, de fapt și de drept, Înalta Curte constată că recursul declarat de condamnat este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea situației de fapt reținută în cauză prin raportare la dispozițiile art. 394 C. proc. pen., se constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile acestui text de lege. Pe de altă parte, prin cererile anterioare (formulate la fond și în apel), condamnatul a solicitat reaprecierea materialului probator deja administrat, ca și reaudierea unuia dintre martori și nicidecum nu a invocat fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat M.M. împotriva deciziei penale nr. 24 din 14 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a condamnatului, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2005.