ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1934/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1630 din 17 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, s-a dispus, în baza art. 394 C. proc. pen., respingerea, ca

inadmisibilă, a cererii formulată de condamnatul M.M. privind revizuirea

sentinței penale nr. 197/2001 a Tribunalului București, secția I penală,

definitivă prin decizia penală nr. 1661/2003 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că motivele invocate de condamnat nu se

încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neputând

fi considerate împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea în fond a

cauzei.

S-a mai arătat că este

inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii

pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanța care a soluționat cauza

sau o reapreciere a probelor deja administrate, aspectele învederate de

revizuient făcând, anterior, obiectul controlului judiciar exercitat de

instanțele de apel și recurs.

În ceea ce privește motivul

referitor la săvârșirea în cauză a unei infracțiuni de mărturie mincinoasă de

către unul dintre martori, s-a constatat că revizuientul nu a indicat identitatea

acestuia și nu a făcut dovada existenței unei hotărâri definitive de condamnare

în acest sens, condiție esențială impusă de dispozițiile art. 395 alin. (1) C.

proc. pen., cu referire la cazul de revizuire, prevăzut de art. 394 alin. (1)

lit. b) C. proc. pen. S-a mai constatat că motivele invocate nu se încadrează

nici în celelalte cazuri de revizuire, prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și

că prin sentința penală nr. 1175/2003 a Tribunalului București, secția I

penală, definitivă prin decizia penală nr. 3021/2001 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

condamnat împotriva aceleiași sentințe penale, pentru motive similare legate de

aprecierea greșită a probatoriului administrat în cauză.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, în termen legal, revizuientul M.M., criticând-o pe motive de

nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri de către instanța

de fond a cererii sale de revizuire.

S-a arătat în motivarea

orală a apelului că în mod greșit instanțele care au soluționat cauza nu au

reținut în favoarea condamnatului scuza provocării sau legitima apărare și s-a

solicitat reaudierea martorului M.G., care a fost amenințat să dea declarație

mincinoasă împotriva sa pe parcursul cercetărilor.

Prin decizia penală nr. 24

din 14 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică

soluția pronunțată de prima instanță.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs condamnatul M.M., fără a-l motiva în scris,

iar la data soluționării recursului, atât apărătorul desemnat din oficiu, cât

și condamnatul au lăsat soluția la aprecierea instanței.

Verificând cauza sub toate

aspectele, de fapt și de drept, Înalta Curte constată că recursul declarat de

condamnat este nefondat pentru următoarele considerente:

Din examinarea situației de

fapt reținută în cauză prin raportare la dispozițiile art. 394 C. proc. pen.,

se constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile acestui

text de lege.

Pe de altă parte, prin

cererile anterioare (formulate la fond și în apel), condamnatul a solicitat

reaprecierea materialului probator deja administrat, ca și reaudierea unuia

dintre martori și nicidecum nu a invocat fapte sau împrejurări noi, care să nu

fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Față de aceste considerente,

urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat,

recursul

declarat de revizuientul condamnat M.M. împotriva deciziei penale nr. 24 din 14

ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Conform dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a condamnatului, în

sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 martie 2005.