ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1974/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1974/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 1 august 2001, reclamanta S. SA Ploiești a solicitat anularea pct. 1 și 2
din decizia nr. 1045 din 10 iulie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice -
Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și a procesului-verbal nr. 391
din 4 aprilie 2001, întocmit de Direcția Controlului Financiar Fiscal Prahova
din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Prahova și
obligarea Ministerului Finanțelor Publice și a Direcției Generale a Finanțelor
Publice a județului Prahova, la rambursarea sumei de 6.386.531.085 lei,
reprezentând T.V.A.
De asemenea, solicită și
suspendarea aplicării deciziei contestate.
În motivarea acțiunii,
reclamanta arată că în perioada 10 ianuarie - 11 februarie 2001 și în zilele de
28 martie 2001 și 2 aprilie 2001, inspectori de specialitate din cadrul Direcției
Generale a Finanțelor Publice a județului Prahova au efectuat un control la
aceasta, ale cărui rezultate s-au consemnat în procesul-verbal nr. 391 din 4
aprilie 2001.
Mai arată că a contestat
procesul-verbal, dar prin decizia nr. 1045/2001 s-a admis în parte contestația,
cu toate că nu s-a realizat transferul dreptului de proprietate al halei de
producție, de la reclamantă, către acționarul A.G., însă reține că trebuie colectată
T.V.A., în sumă de 6.150.000.000 lei și nu admite la rambursare, suma de
6.386.531.085 lei, reprezentând T.V.A. deductibilă.
Menționează și că suma de
2.479.941.780 lei a fost greșit considerată, ca venituri neînregistrate,
apreciindu-se nelegal că provine din transferul dreptului de proprietate al
halei de producție, de la reclamantă, către acționarul A.G..
Curtea de Apel Ploiești, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 31 din 12 martie
2002, a admis în parte acțiunea, în sensul că a anulat în parte procesul-verbal
nr. 391/2001 și decizia nr. 1045/2001, pentru suma de 6.150.092.437 lei,
reprezentând T.V.A.
Instanța reține, în
motivarea sentinței, că s-a făcut dovada că hala de producție polistiren
expandat a fost și este proprietatea reclamantei și că nu a fost transferat
dreptul de proprietate al acesteia, către cetățeanul elvețian A.G., astfel că
hala nu a fost adusă ca aport în natură de către acesta, la capitalul social al
societății reclamante.
Reține și că, neoperând
transferul dreptului de proprietate asupra halei, greșit s-a reținut că
reclamanta trebuia să colecteze suma de 6.150.092.437 lei, reprezentând T.V.A.,
dar nu se impune actualizarea acestei sume, pentru că nu a fost încă achitată
de către reclamantă, către bugetul de stat.
Direcția Generală a
Finanțelor Publice Prahova, în nume propriu și în numele Ministerului
Finanțelor Publice, a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că
instanța nu a avut în vedere împrejurările de fapt consemnate în procesul-verbal,
existente la momentul încheierii acestuia, din care rezultă că hala de
producție a fost adusă cu titlu de aport în natură al lui A.G., la capitalul
social al reclamantei, înregistrat ca atare la Oficiul Registrului Comerțului Prahova, în baza încheierii nr. 1866 din 28 iunie 2000, emisă
de judecătorul delegat, ca și în evidența contabilă a reclamantei.
Mai susține că nu era
posibil ca A.G. să aducă cu titlu de aport în natură la capitalul social, un
bun care nu-i aparținea și că anularea ulterioară a documentelor, pe baza
cărora organele de control și-au fundamentat constatările, nu poate atrage și
obligativitatea restituirii de la bugetul statului a T.V.A.
Consideră că instanța nu a
ținut seamă de faptul că dacă nu se înregistra aportul în natură al
cetățeanului elvețian la Oficiul Registrului Comerțului, reclamanta beneficia
de rambursarea T.V.A., iar pentru rambursarea T.V.A. deductibilă, trebuia să
fie înregistrată T.V.A. colectată, T.V.A. de recuperat rezultând ca diferență
între acestea.
Și reclamanta SC S. SA
Ploiești a declarat recurs împotriva sentinței, menționând că eronat nu s-a
admis cererea de recuperare a pagubei ce i s-a cauzat, constând în
devalorizarea T.V.A. de dedus ca urmare a inflației, deoarece a plătit în anii
1998 - 1999, T.V.A. a cărei deducere a solicitat-o.
Susține că suma de
6.150.092.437 lei trebuie actualizată cu coeficientul ce reprezenta inflația pe
anul 2000, iar valoarea obținută să fie compensată cu valoarea datoriilor
societății către bugetul de stat la sfârșitul anului 2001.
Direcția Generală a
Finanțelor Publice a județului Prahova a formulat întâmpinare la cererea de
recurs a SC S. SA, considerând că este nefondat, recursul, pentru că nu s-a
făcut dovada prejudiciului, aceasta nefiind îndreptățită să ceară actualizarea
unei sume la care a fost obligată, dar pe care nu a plătit-o.
Și SC S. SA a depus
întâmpinare la recursul promovat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a
județului Prahova, în care menționează că instanța de fond a reținut corect că
nu a existat transferul dreptului de proprietate asupra halei, de la aceasta,
către A.G.
Analizând motivele de recurs
invocate de părți, în raport cu probele administrate în cauză și cu
dispozițiile legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal încheiat
la 2 aprilie 2001, de inspectori de specialitate din cadrul Direcției
Controlului Financiar Fiscal Prahova, în urma controlului efectuat la SC S. SA Berceni, pentru perioada 30 septembrie 1998 - 30 noiembrie 2000, s-a reținut,
printre altele, că aceasta datorează suma de 6.150.092.437 lei, cu titlu de T.V.A.,
deoarece nu a înregistrat transferul dreptului de proprietate al halei S. SA,
către persoana fizică A.G., care a adus-o ca aport la majorarea capitalului
social al aceleiași societăți.
Reține și că din suma de
6.386.531.085 lei solicitată de societate, cu titlu de rambursare T.V.A., are
dreptul de a i se restitui, numai suma de 224.105.284 lei.
Prin decizia nr. 1045 din 10
iulie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare
a Contestațiilor, s-a admis numai în parte contestația formulată de SC S. SA
Ploiești împotriva procesului-verbal de control, și anume, pentru diminuarea
pierderilor fiscale pe anul 1998, cu suma de 8.356.854 lei reprezentând majorări
de întârziere și desființarea actului de control și o nouă verificare pentru
suma de 10.152.300.000 lei reprezentând provizioane, dar s-a respins ca
neîntemeiată, contestația pentru suma de 6.150.092.437 lei, reprezentând T.V.A.
neadmisă la rambursare și pentru diminuarea pierderilor fiscale cu suma de
2.479.941.780 lei, ca neargumentată, și nesusținută pentru suma de 7.800.671
lei reprezentând T.V.A. neadmisă la rambursare și ca fără obiect, pentru suma
de 224.105.284 lei, reprezentând T.V.A. admisă la rambursare.
În cauza de față s-au
contestat măsura nedeductibilității T.V.A. în sumă de 5.384.742.268 lei, măsura
nediminuării pierderilor fiscale cu suma de 2.479.941.780 lei și măsura
neadmiterii la rambursare a sumei de 7.800.671 lei reprezentând T.V.A., precum
și pentru neadmiterea la rambursare a sumei de 6.386.531.085 lei, reprezentând T.V.A.
deductibilă.
Instanța de fond a admis
contestația în ce privește suma de 6.150.092.437 lei, stabilită de organele
financiare, ca reprezentând T.V.A. cuvenită bugetului de stat în urma
transferului dreptului de proprietate al halei, către A.G.
Recurenta-reclamantă
contestă prin recursul de față, numai faptul că nu i s-a admis cererea de
actualizare cu indicele de inflație a T.V.A. pe care a plătit-o în cursul
anilor 1998 - 1999 și pentru care nu i s-a admis deducerea.
Problema esențială în cauză
este dacă a avut sau nu a avut loc transferul dreptului de proprietate a halei
de către SC S. SA, către cetățeanul elvețian A.G., punctele de vedere ale
părților fiind total diferite.
Trebuie ținut cont că hala
de producție polistiren expandat a fost construită de către SC I. SA, pentru SC
S. SA, în perioada noiembrie 1998 - decembrie 1999, că prin încheierea
judecătorului delegat la Registrul Comerțului Prahova nr. 1866 din 28 iunie 2000, suma de 38.519.000.000 lei reprezentând valoarea halei de producție în
discuție, a fost considerată ca aport în natură al asociatului A.G. la
majorarea capitalului social al SC S. SA, în baza hotărârii A.G.A. din 29
martie 2000, și că prin decizia nr. 550 din 5 septembrie 2001, pronunțată de
Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, s-a
stabilit irevocabil că SC S. SA este proprietara construcției „Hală de
producție polistiren expandat (EST S.) din comuna Berceni” (hala în discuție),
iar prin sentința nr. 1848 din 23 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul
Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a fost anulată
mențiunea din Registrul Comerțului privitoare la majorarea capitalului social
al SC S. SA, prin aportul în natură de către A.G., cu hala de producție
polistiren expandat.
Chiar dacă inițial hala de
producție a fost considerată ca aport în natură adus de cetățeanul elvețian, la
capitalul social al recurentei-reclamante, printr-o hotărâre judecătorească
irevocabilă (decizia nr. 550/ 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția de
contencios administrativ și comercial) s-a constatat că SC S. SA este
proprietara acesteia, astfel că în raport cu această hotărâre, nu se poate
susține punctul de vedere adoptat de către recurentele-pârâte, că hala
respectivă a fost înstrăinată de recurenta-reclamantă, către A.G.
De altfel, prin sentința nr.
1848 din 23 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială
și de contencios administrativ, rămasă irevocabilă, s-a admis cererea de
anulare mențiuni, în sensul că, printre altele, s-a anulat rectificarea actului
adițional nr. 162 din 28 ianuarie 2000, emis de B.I., privind mențiunea de
majorare a capitalului social al SC S. SA Ploiești, prin aport în natură de
către A.G., cu hala de producție polistiren expandat.
Ca atare, printr-o hotărâre
judecătorească irevocabilă s-a stabilit că recurenta-reclamantă este
proprietara halei în discuție, iar printr-o altă hotărâre judecătorească
irevocabilă s-a anulat mențiunea din Registrul Comerțului, privitoare la
aportul în natură al persoanei fizice A.G., adus la capitalul social al SC S.
SA, cu hala de producție polistiren expandat, hotărâre care reține că din
eroare s-a considerat că hala a fost adusă ca aport în natură de către persoana
fizică A.G.
Astfel fiind, reținându-se
că susținerea contrară a recurentelor-pârâte nu poate fi însușită de către
instanță, se va respinge recursul declarat de acestea, ca nefondat.
Dar și recursul promovat de
recurenta-pârâtă este nefondat și urmează să fie respins ca atare.
Instanța are în vedere că
solicitarea obligării pârâtelor la actualizarea sumei reprezentând T.V.A.
deductibilă s-a făcut prima dată prin concluziile scrise depuse la instanța de
fond, nesusținută prin concluziile orale și numai în recurs s-a pretins direct.
Conform prevederilor art. 294
alin. (2), raportat la art. 316 C. proc. civ., în recurs se pot cere „dobânzi,
rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea
hotărârii primei instanțe”, ceea ce nu este cazul în situația de față.
Dar trebuie reținută și
împrejurarea că nu s-a făcut nici dovada existenței unui prejudiciu al
recurenței-reclamante și nici, eventual, întinderea prejudiciului, mai ales că
aceasta nu a achitat suma în discuție ce i s-a pretins.
Pentru considerentele
arătate mai sus, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ., se vor respinge
ambele recursuri, ca nefondate, reținându-se că hotărârea instanței de fond
este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova, în
nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și de SC S. SA Ploiești
împotriva sentinței nr. 31 din 12 martie 2002, a Curții de Apel Ploiești, secția
comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 martie 2005.