ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1974/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 1 august 2001, reclamanta S. SA Ploiești a solicitat anularea pct. 1 și 2 din decizia nr. 1045 din 10 iulie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și a procesului-verbal nr. 391 din 4 aprilie 2001, întocmit de Direcția Controlului Financiar Fiscal Prahova din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Prahova și obligarea Ministerului Finanțelor Publice și a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Prahova, la rambursarea sumei de 6.386.531.085 lei, reprezentând T.V.A. De asemenea, solicită și suspendarea aplicării deciziei contestate.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în perioada 10 ianuarie - 11 februarie 2001 și în zilele de 28 martie 2001 și 2 aprilie 2001, inspectori de specialitate din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Prahova au efectuat un control la aceasta, ale cărui rezultate s-au consemnat în procesul-verbal nr. 391 din 4 aprilie 2001. Mai arată că a contestat procesul-verbal, dar prin decizia nr. 1045/2001 s-a admis în parte contestația, cu toate că nu s-a realizat transferul dreptului de proprietate al halei de producție, de la reclamantă, către acționarul A.G., însă reține că trebuie colectată T.V.A., în sumă de 6.150.000.000 lei și nu admite la rambursare, suma de 6.386.531.085 lei, reprezentând T.V.A.

deductibilă. Menționează și că suma de 2.479.941.780 lei a fost greșit considerată, ca venituri neînregistrate, apreciindu-se nelegal că provine din transferul dreptului de proprietate al halei de producție, de la reclamantă, către acționarul A.G.. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 31 din 12 martie 2002, a admis în parte acțiunea, în sensul că a anulat în parte procesul-verbal nr. 391/2001 și decizia nr. 1045/2001, pentru suma de 6.150.092.437 lei, reprezentând T.V.A. Instanța reține, în motivarea sentinței, că s-a făcut dovada că hala de producție polistiren expandat a fost și este proprietatea reclamantei și că nu a fost transferat dreptul de proprietate al acesteia, către cetățeanul elvețian A.G., astfel că hala nu a fost adusă ca aport în natură de către acesta, la capitalul social al societății reclamante.

Reține și că, neoperând transferul dreptului de proprietate asupra halei, greșit s-a reținut că reclamanta trebuia să colecteze suma de 6.150.092.437 lei, reprezentând T.V.A., dar nu se impune actualizarea acestei sume, pentru că nu a fost încă achitată de către reclamantă, către bugetul de stat. Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că instanța nu a avut în vedere împrejurările de fapt consemnate în procesul-verbal, existente la momentul încheierii acestuia, din care rezultă că hala de producție a fost adusă cu titlu de aport în natură al lui A.G., la capitalul social al reclamantei, înregistrat ca atare la Oficiul Registrului Comerțului Prahova, în baza încheierii nr. 1866 din 28 iunie 2000, emisă de judecătorul delegat, ca și în evidența contabilă a reclamantei.

Mai susține că nu era posibil ca A.G. să aducă cu titlu de aport în natură la capitalul social, un bun care nu-i aparținea și că anularea ulterioară a documentelor, pe baza cărora organele de control și-au fundamentat constatările, nu poate atrage și obligativitatea restituirii de la bugetul statului a T.V.A. Consideră că instanța nu a ținut seamă de faptul că dacă nu se înregistra aportul în natură al cetățeanului elvețian la Oficiul Registrului Comerțului, reclamanta beneficia de rambursarea T.V.A., iar pentru rambursarea T.V.A. deductibilă, trebuia să fie înregistrată T.V.A. colectată, T.V.A. de recuperat rezultând ca diferență între acestea. Și reclamanta SC S. SA Ploiești a declarat recurs împotriva sentinței, menționând că eronat nu s-a admis cererea de recuperare a pagubei ce i s-a cauzat, constând în devalorizarea T.V.A.

de dedus ca urmare a inflației, deoarece a plătit în anii 1998 - 1999, T.V.A. a cărei deducere a solicitat-o. Susține că suma de 6.150.092.437 lei trebuie actualizată cu coeficientul ce reprezenta inflația pe anul 2000, iar valoarea obținută să fie compensată cu valoarea datoriilor societății către bugetul de stat la sfârșitul anului 2001. Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova a formulat întâmpinare la cererea de recurs a SC S. SA, considerând că este nefondat, recursul, pentru că nu s-a făcut dovada prejudiciului, aceasta nefiind îndreptățită să ceară actualizarea unei sume la care a fost obligată, dar pe care nu a plătit-o. Și SC S. SA a depus întâmpinare la recursul promovat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova, în care menționează că instanța de fond a reținut corect că nu a existat transferul dreptului de proprietate asupra halei, de la aceasta, către A.G.

Analizând motivele de recurs invocate de părți, în raport cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile legale aplicabile, instanța reține următoarele: Prin procesul-verbal încheiat la 2 aprilie 2001, de inspectori de specialitate din cadrul Direcției Controlului Financiar Fiscal Prahova, în urma controlului efectuat la SC S. SA Berceni, pentru perioada 30 septembrie 1998 - 30 noiembrie 2000, s-a reținut, printre altele, că aceasta datorează suma de 6.150.092.437 lei, cu titlu de T.V.A., deoarece nu a înregistrat transferul dreptului de proprietate al halei S. SA, către persoana fizică A.G., care a adus-o ca aport la majorarea capitalului social al aceleiași societăți. Reține și că din suma de 6.386.531.085 lei solicitată de societate, cu titlu de rambursare T.V.A., are dreptul de a i se restitui, numai suma de 224.105.284 lei.

Prin decizia nr. 1045 din 10 iulie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, s-a admis numai în parte contestația formulată de SC S. SA Ploiești împotriva procesului-verbal de control, și anume, pentru diminuarea pierderilor fiscale pe anul 1998, cu suma de 8.356.854 lei reprezentând majorări de întârziere și desființarea actului de control și o nouă verificare pentru suma de 10.152.300.000 lei reprezentând provizioane, dar s-a respins ca neîntemeiată, contestația pentru suma de 6.150.092.437 lei, reprezentând T.V.A. neadmisă la rambursare și pentru diminuarea pierderilor fiscale cu suma de 2.479.941.780 lei, ca neargumentată, și nesusținută pentru suma de 7.800.671 lei reprezentând T.V.A.

neadmisă la rambursare și ca fără obiect, pentru suma de 224.105.284 lei, reprezentând T.V.A. admisă la rambursare. În cauza de față s-au contestat măsura nedeductibilității T.V.A. în sumă de 5.384.742.268 lei, măsura nediminuării pierderilor fiscale cu suma de 2.479.941.780 lei și măsura neadmiterii la rambursare a sumei de 7.800.671 lei reprezentând T.V.A., precum și pentru neadmiterea la rambursare a sumei de 6.386.531.085 lei, reprezentând T.V.A. deductibilă. Instanța de fond a admis contestația în ce privește suma de 6.150.092.437 lei, stabilită de organele financiare, ca reprezentând T.V.A. cuvenită bugetului de stat în urma transferului dreptului de proprietate al halei, către A.G. Recurenta-reclamantă contestă prin recursul de față, numai faptul că nu i s-a admis cererea de actualizare cu indicele de inflație a T.V.A.

pe care a plătit-o în cursul anilor 1998 - 1999 și pentru care nu i s-a admis deducerea. Problema esențială în cauză este dacă a avut sau nu a avut loc transferul dreptului de proprietate a halei de către SC S. SA, către cetățeanul elvețian A.G., punctele de vedere ale părților fiind total diferite. Trebuie ținut cont că hala de producție polistiren expandat a fost construită de către SC I. SA, pentru SC S. SA, în perioada noiembrie 1998 - decembrie 1999, că prin încheierea judecătorului delegat la Registrul Comerțului Prahova nr. 1866 din 28 iunie 2000, suma de 38.519.000.000 lei reprezentând valoarea halei de producție în discuție, a fost considerată ca aport în natură al asociatului A.G. la majorarea capitalului social al SC S. SA, în baza hotărârii A.G.A.

din 29 martie 2000, și că prin decizia nr. 550 din 5 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, s-a stabilit irevocabil că SC S. SA este proprietara construcției „Hală de producție polistiren expandat (EST S.) din comuna Berceni” (hala în discuție), iar prin sentința nr. 1848 din 23 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a fost anulată mențiunea din Registrul Comerțului privitoare la majorarea capitalului social al SC S. SA, prin aportul în natură de către A.G., cu hala de producție polistiren expandat.

Chiar dacă inițial hala de producție a fost considerată ca aport în natură adus de cetățeanul elvețian, la capitalul social al recurentei-reclamante, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (decizia nr. 550/ 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial) s-a constatat că SC S. SA este proprietara acesteia, astfel că în raport cu această hotărâre, nu se poate susține punctul de vedere adoptat de către recurentele-pârâte, că hala respectivă a fost înstrăinată de recurenta-reclamantă, către A.G.

De altfel, prin sentința nr. 1848 din 23 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, rămasă irevocabilă, s-a admis cererea de anulare mențiuni, în sensul că, printre altele, s-a anulat rectificarea actului adițional nr. 162 din 28 ianuarie 2000, emis de B.I., privind mențiunea de majorare a capitalului social al SC S. SA Ploiești, prin aport în natură de către A.G., cu hala de producție polistiren expandat. Ca atare, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că recurenta-reclamantă este proprietara halei în discuție, iar printr-o altă hotărâre judecătorească irevocabilă s-a anulat mențiunea din Registrul Comerțului, privitoare la aportul în natură al persoanei fizice A.G., adus la capitalul social al SC S. SA, cu hala de producție polistiren expandat, hotărâre care reține că din eroare s-a considerat că hala a fost adusă ca aport în natură de către persoana fizică A.G.

Astfel fiind, reținându-se că susținerea contrară a recurentelor-pârâte nu poate fi însușită de către instanță, se va respinge recursul declarat de acestea, ca nefondat. Dar și recursul promovat de recurenta-pârâtă este nefondat și urmează să fie respins ca atare. Instanța are în vedere că solicitarea obligării pârâtelor la actualizarea sumei reprezentând T.V.A. deductibilă s-a făcut prima dată prin concluziile scrise depuse la instanța de fond, nesusținută prin concluziile orale și numai în recurs s-a pretins direct. Conform prevederilor art. 294 alin. (2), raportat la art. 316 C. proc. civ., în recurs se pot cere „dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe”, ceea ce nu este cazul în situația de față.

Dar trebuie reținută și împrejurarea că nu s-a făcut nici dovada existenței unui prejudiciu al recurenței-reclamante și nici, eventual, întinderea prejudiciului, mai ales că aceasta nu a achitat suma în discuție ce i s-a pretins. Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ., se vor respinge ambele recursuri, ca nefondate, reținându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și de SC S. SA Ploiești împotriva sentinței nr. 31 din 12 martie 2002, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2005.