ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1688/2005

Deliberând asupra recursului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 135

din 19 ianuarie 2004, Tribunalul Vaslui a admis cererea de revizuire formulată

de SC P. SA Huși, în contradictoriu cu intimata A.P.A.P.S. București, privind

sentința civilă nr. 589 din 26 iunie 2000 a Tribunalului Vaslui.

În urma rejudecării, a

schimbat sentința în tot, în sensul că a admis excepția invocată de revizuienta

– pârâtă SC P. SA privind lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond a

respins acțiunea reclamantei A.P.A.P.S. București.

A fost respinsă cererea de

suspendarea hotărârii supuse revizuirii.

Intimata a fost obligată să

plătească revizuientei suma de 118.000 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că A.P.A.P.S. (fost F.P.S.) București a încheiat

contractul de vânzare – cumpărare din 7 ianuarie 2000 cu SC R.I. SA Bacău, în

care aceasta din urmă, în calitate de cumpărătoare a acțiunilor SC P. SA Huși,

se obliga, printre altele, să achite datoriile acesteia, așa cum au fost

precizate la cap.8 pct. 7 lit. c) din contract. Acest contract a fost ținut

confidențial de către părțile contractante, fără ca revizuienta să fi avut

cunoștință de obligațiile asumate de părți, pentru ca aceasta să se fi putut

apăra în cauza în care s-a pronunțat sentința civilă 589/2000 a Tribunalului

Vaslui.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel intimata A.P.A.P.S., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel Iași, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia nr. 163 din 14 iunie 2004 a admis

apelul declarat de intimata A.V.A.S. București (fosta A.P.A.P.S.) împotriva sentinței

civile 135 din 19 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe

care a schimbat-o în tot.

A respins cererea de

revizuire a sentinței civile nr. 589 din 26 iunie 2000 a Tribunalului Vaslui,

pronunțată în dosarul 3444/1999.

Pentru a decide astfel,

Curtea de Apel a reținut următoarele:

Contractul de vânzare –

cumpărare de acțiuni din 7 ianuarie 2000, nu îndeplinește condiția prevăzută de

art. 322 punctul 5 pct. d C. proc. civ., nefiind determinat și hotărâtor în

soluționarea pricinii în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu

ocazia judecării pricinii, ar fi condus la o altă soluție decât cea pronunțată.

Din conținutul acestui

înscris rezultă fără echivoc că obligația asumată de cumpărător la pct. 8.7. lit.

b) și c) este o obligație de diligență și nu de rezultat. Astfel, SC R.I. SA

Bacău, în calitate de acționar, se obligă, să asigure plata „de către

societate” a datoriilor restante către F.P.S. După cum se observă în preambulul

contractului (cap.1 pct. 1.1) cea denumită „societatea” este SC P. SA Huși și

nu SC R.I. SA, care este denumită „cumpărător”.

Ca atare, obligația asumată

de cumpărător este una distinctă, autonomă față de obligația revizuientei

asumată prin art. 2 din convenția nr. 3004/1994. În speță, nu poate fi vorba despre

o novație subiectivă prin schimbare de debitor, întrucât există două raporturi

juridice obligaționale distincte și nu s-a dovedit existența intenției de a

nova și elementul nou al noii obligații conform art. 1130 C. civ. Deci,

obligația cumpărătorului nu este rezultatul transformării altei obligații ci

rezultatul voinței părților exprimată în contractul de privatizare.

Față de aceste aspecte,

greșit instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale pasive a

revizuientei SC P. SA Huși în raportul obligațional delimitat de convenția din

22 iulie 1994 și actul adițional prin care această societate s-a obligat la

restituirea sumei de 250 milioane lei până la 30 iunie 1997 și a penalităților

de întârziere de 0,3% pe zi începând de la datele scadente și până la 30

aprilie 1999.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal a formulat recurs revizuienta SC P. SA Huși, apreciind că

instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății,

neobservând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și nu a sesizat

că între cele trei părți, respectiv SC R.I. SA Bacău, SC P. SA Huși și A.V.A.S.

(fost A.P.A.P.S.) a intervenit o novație subiectivă, prin schimbare de debitor,

situație în care SC P. SA nu mai are calitate procesuală pasivă.

În motivele de recurs se

arată că în mod greșit instanța de apel a reținut că obligația cuprinsă în cap.

8 pct. 8.7. lit. c) din contractul de vânzare – cumpărare acțiuni încheiat

între SC R.I. SA (cumpărător) și A.P.A.P.S. (vânzător), referitoare la plata

datoriilor restante către F.P.S. de la SC P. SA, este o obligație de rezultat

și nu una de diligență.

Se mai susține că instanța

de apel a reținut greșit că novația subiectivă prin schimbare de debitor nu ar

avea temei legal, pentru că nu s-a dovedit intenția de a nova și elementul nou

al noii obligații.

Revizuienta a solicitat

admiterea recursului formulat, în sensul respingerii apelului formulat de

A.V.A.S. și menținerea hotărârii primei instanțe.

În drept, revizuienta și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Intimata A.V.A.S. a formulat

întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând hotărârea

pronunțată în cauză prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Înalta

Curte constată că recursul formulat nu este fondat.

Astfel, recurenta SC P. SA

Huși a solicitat revizuirea sentinței civile 589 din 26 iunie 2000 a

Tribunalului Vaslui, irevocabilă prin decizia 1554 din 5 martie 2002 a Curții

Supreme de Justiție, secția comercială, invocând dispozițiile art. 322 alin. (1)

pct. 5 C. proc. civ., referitor la un înscris nou, respectiv contractul de

vânzare – cumpărare de acțiuni din 7 ianuarie 2000, încheiat între A.P.A.P.S.

în calitate de vânzător și SC R.I. SA în calitate de cumpărător contract care

determină lipsa calității procesuale pasive a revizuientei, pârâtă în cauza

respectivă.

Prin sentința a cărei

revizuire de cere pârâta SC P. SA Huși, a fost obligată să plătească

245.000.000 lei, reprezentând rate potrivit convenției de restructurare

încheiat între părți, și 628.824.800 lei, penalități de întârziere.

În susținerea cererii de

revizuire s-a invocat existența contractului de vânzare – cumpărare de acțiuni din

7 ianuarie 2000 (despre care revizuienta afirmă că a luat cunoștință la 22

septembrie 2003) încheiat între A.V.A.S. și SC R.I. SA Bacău.

Cererea de revizuire a fost

întemeiată în drept pe prima ipoteză conținută în art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

referitoare la situația când, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri

doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate

dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Pentru a fi admisibilă

cererea de revizuire pentru motivul prevăzut de lege rezultă că trebuie

îndeplinite mai multe condiții: înscrisul trebuie să fi existat în momentul

judecării procesului terminat prin hotărârea atacată; înscrisul să nu fi fost

cunoscut de instanță și revizuient; partea să fi fost împiedicată a-l prezenta;

înscrisul să fie doveditor, determinat pentru soluția în litigiu, înscrisul

trebuie prezentat instanței, odată cu cererea de revizuire, în cel mult o lună

de la descoperirea lui.

În cauză, că înscrisul nici

nu a fost reținut de partea potrivnică, iar revizuienta nu a făcut dovada că

acesta nu a fost prezentat instanței dintr-o cauză de forță majoră, contractul

de vânzare – cumpărare acțiuni producându-și efectele la data pronunțării

hotărârii a cărei revizuire se cere, contract care o privea direct pe intimata

– revizuientă.

Împrejurarea că revizuienta

SC P. SA Huși (care de altfel chiar pe parcursul procesului în care s-a

pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și-a schimbat denumirea în SC R.I.U.P.P.

SA Huși) a avut cunoștință despre contractul de vânzare – cumpărare acțiuni

încheiat între A.V.A.S. și SC R.I. SA Bacău rezultă chiar din motivele de apel

prin care s-a criticat sentința civilă 589 din 26 iunie 2000 a Tribunalului

Vaslui, contract pe care l-a invocat în apărarea sa.

Prin transmiterea

proprietății acțiunilor de cumpărător s-a modificat, implicit, și structura

sintetică privind acționariatul SC P. SA Huși.

De asemenea, înscrisul

invocat de revizuientă dacă ar fi fost prezentat în fața instanței de fond nu

este de natură să conducă la altă soluție decât cea care a fost pronunțată.

Astfel, cererea de chemare

în judecată formulată de F.P.S. (actual A.V.A.S.) a SC P. SA Huși a avut ca

obiect obligarea acesteia la plata sumei de 245.000.000 lei, reprezentând rate

restante potrivit Convenției de restructurare nr. 3004 din 22 iulie 1994 și a

sumei de 628.824.000 lei, penalități de întârziere aferente ratelor, calculate

potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din convenție.

Ulterior, între A.V.A.S., în

calitate de vânzător și SC R.I. SA în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul

de vânzare – cumpărare de acțiuni, având ca obiect vânzarea – cumpărarea unui

număr de 168.608 acțiuni, reprezentând 67,678% din capitalul social al SC P. SA

Huși.

Prin acest contract,

cumpărătorul și-a asumat obligația de diligență de a asigura plata de către

societate a datoriilor acesteia, și nu de a plăti aceste datorii.

Convenția nr. 3004/1994 în

contract sunt acte juridice distincte, având temeiuri de drept distincte, cu

drepturi și obligații distincte.

Obligația asumată de

cumpărător la clauza nr. 8.7 lit. c) din contract este o obligație de diligență,

respectiv de a asigura plata datoriilor societății privatizate către A.V.A.S.,

fiind distinctă, personală și autonomă față de obligația SC P. SA Huși,

prevăzută în art. 2 din convenția nr. 3004/1994 de a achita ratele datorate și

penalitățile aferente acestora.

Calitatea procesuală pasivă

a SC P. SA Huși derivă din raportul juridic stabilit între părți prin convenția

nr. 3004/1994.

Contractul de vânzare –

cumpărare de acțiuni, privește alte părți, cu alte drepturi și obligații și nu

poate constitui un înscris doveditor în soluționarea hotărârii pentru care s-a

solicitat revizuirea.

În consecință, în raport de

aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a

reținut că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 322

pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 312 C.

proc. civ., Înalta Curte constatând că recursul nu este fondat, îl va respinge

ca atare, soluția instanței de apel fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC P. SA Huși, împotriva deciziei nr. 163 din 14 iunie 2004 a Curții

de Apel Iași ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 11 martie 2005.