ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1688/2005

Deliberând asupra recursului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 135 din 19 ianuarie 2004, Tribunalul Vaslui a admis cererea de revizuire formulată de SC P. SA Huși, în contradictoriu cu intimata A.P.A.P.S. București, privind sentința civilă nr. 589 din 26 iunie 2000 a Tribunalului Vaslui. În urma rejudecării, a schimbat sentința în tot, în sensul că a admis excepția invocată de revizuienta – pârâtă SC P. SA privind lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond a respins acțiunea reclamantei A.P.A.P.S. București. A fost respinsă cererea de suspendarea hotărârii supuse revizuirii. Intimata a fost obligată să plătească revizuientei suma de 118.000 lei, cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că A.P.A.P.S.

(fost F.P.S.) București a încheiat contractul de vânzare – cumpărare din 7 ianuarie 2000 cu SC R.I. SA Bacău, în care aceasta din urmă, în calitate de cumpărătoare a acțiunilor SC P. SA Huși, se obliga, printre altele, să achite datoriile acesteia, așa cum au fost precizate la cap.8 pct. 7 lit. c) din contract. Acest contract a fost ținut confidențial de către părțile contractante, fără ca revizuienta să fi avut cunoștință de obligațiile asumate de părți, pentru ca aceasta să se fi putut apăra în cauza în care s-a pronunțat sentința civilă 589/2000 a Tribunalului Vaslui. Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata A.P.A.P.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 163 din 14 iunie 2004 a admis apelul declarat de intimata A.V.A.S.

București (fosta A.P.A.P.S.) împotriva sentinței civile 135 din 19 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care a schimbat-o în tot. A respins cererea de revizuire a sentinței civile nr. 589 din 26 iunie 2000 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul 3444/1999. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele: Contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni din 7 ianuarie 2000, nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 322 punctul 5 pct. d C. proc. civ., nefiind determinat și hotărâtor în soluționarea pricinii în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, ar fi condus la o altă soluție decât cea pronunțată. Din conținutul acestui înscris rezultă fără echivoc că obligația asumată de cumpărător la pct. 8.7.

lit. b) și c) este o obligație de diligență și nu de rezultat. Astfel, SC R.I. SA Bacău, în calitate de acționar, se obligă, să asigure plata „de către societate” a datoriilor restante către F.P.S. După cum se observă în preambulul contractului (cap.1 pct. 1.1) cea denumită „societatea” este SC P. SA Huși și nu SC R.I. SA, care este denumită „cumpărător”. Ca atare, obligația asumată de cumpărător este una distinctă, autonomă față de obligația revizuientei asumată prin art. 2 din convenția nr. 3004/1994. În speță, nu poate fi vorba despre o novație subiectivă prin schimbare de debitor, întrucât există două raporturi juridice obligaționale distincte și nu s-a dovedit existența intenției de a nova și elementul nou al noii obligații conform art. 1130 C. civ.

Deci, obligația cumpărătorului nu este rezultatul transformării altei obligații ci rezultatul voinței părților exprimată în contractul de privatizare. Față de aceste aspecte, greșit instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale pasive a revizuientei SC P. SA Huși în raportul obligațional delimitat de convenția din 22 iulie 1994 și actul adițional prin care această societate s-a obligat la restituirea sumei de 250 milioane lei până la 30 iunie 1997 și a penalităților de întârziere de 0,3% pe zi începând de la datele scadente și până la 30 aprilie 1999. Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs revizuienta SC P. SA Huși, apreciind că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, neobservând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și nu a sesizat că între cele trei părți, respectiv SC R.I.

SA Bacău, SC P. SA Huși și A.V.A.S. (fost A.P.A.P.S.) a intervenit o novație subiectivă, prin schimbare de debitor, situație în care SC P. SA nu mai are calitate procesuală pasivă. În motivele de recurs se arată că în mod greșit instanța de apel a reținut că obligația cuprinsă în cap. 8 pct. 8.7. lit. c) din contractul de vânzare – cumpărare acțiuni încheiat între SC R.I. SA (cumpărător) și A.P.A.P.S. (vânzător), referitoare la plata datoriilor restante către F.P.S. de la SC P. SA, este o obligație de rezultat și nu una de diligență. Se mai susține că instanța de apel a reținut greșit că novația subiectivă prin schimbare de debitor nu ar avea temei legal, pentru că nu s-a dovedit intenția de a nova și elementul nou al noii obligații.

Revizuienta a solicitat admiterea recursului formulat, în sensul respingerii apelului formulat de A.V.A.S. și menținerea hotărârii primei instanțe. În drept, revizuienta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Intimata A.V.A.S. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat. Examinând hotărârea pronunțată în cauză prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat. Astfel, recurenta SC P. SA Huși a solicitat revizuirea sentinței civile 589 din 26 iunie 2000 a Tribunalului Vaslui, irevocabilă prin decizia 1554 din 5 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, invocând dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., referitor la un înscris nou, respectiv contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni din 7 ianuarie 2000, încheiat între A.P.A.P.S. în calitate de vânzător și SC R.I. SA în calitate de cumpărător contract care determină lipsa calității procesuale pasive a revizuientei, pârâtă în cauza respectivă. Prin sentința a cărei revizuire de cere pârâta SC P. SA Huși, a fost obligată să plătească 245.000.000 lei, reprezentând rate potrivit convenției de restructurare încheiat între părți, și 628.824.800 lei, penalități de întârziere. În susținerea cererii de revizuire s-a invocat existența contractului de vânzare – cumpărare de acțiuni din 7 ianuarie 2000 (despre care revizuienta afirmă că a luat cunoștință la 22 septembrie 2003) încheiat între A.V.A.S.

și SC R.I. SA Bacău. Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe prima ipoteză conținută în art. 322 pct. 5 C. proc. civ., referitoare la situația când, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pentru motivul prevăzut de lege rezultă că trebuie îndeplinite mai multe condiții: înscrisul trebuie să fi existat în momentul judecării procesului terminat prin hotărârea atacată; înscrisul să nu fi fost cunoscut de instanță și revizuient; partea să fi fost împiedicată a-l prezenta; înscrisul să fie doveditor, determinat pentru soluția în litigiu, înscrisul trebuie prezentat instanței, odată cu cererea de revizuire, în cel mult o lună de la descoperirea lui.

În cauză, că înscrisul nici nu a fost reținut de partea potrivnică, iar revizuienta nu a făcut dovada că acesta nu a fost prezentat instanței dintr-o cauză de forță majoră, contractul de vânzare – cumpărare acțiuni producându-și efectele la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, contract care o privea direct pe intimata – revizuientă. Împrejurarea că revizuienta SC P. SA Huși (care de altfel chiar pe parcursul procesului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și-a schimbat denumirea în SC R.I.U.P.P. SA Huși) a avut cunoștință despre contractul de vânzare – cumpărare acțiuni încheiat între A.V.A.S. și SC R.I. SA Bacău rezultă chiar din motivele de apel prin care s-a criticat sentința civilă 589 din 26 iunie 2000 a Tribunalului Vaslui, contract pe care l-a invocat în apărarea sa.

Prin transmiterea proprietății acțiunilor de cumpărător s-a modificat, implicit, și structura sintetică privind acționariatul SC P. SA Huși. De asemenea, înscrisul invocat de revizuientă dacă ar fi fost prezentat în fața instanței de fond nu este de natură să conducă la altă soluție decât cea care a fost pronunțată. Astfel, cererea de chemare în judecată formulată de F.P.S. (actual A.V.A.S.) a SC P. SA Huși a avut ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 245.000.000 lei, reprezentând rate restante potrivit Convenției de restructurare nr. 3004 din 22 iulie 1994 și a sumei de 628.824.000 lei, penalități de întârziere aferente ratelor, calculate potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din convenție.

Ulterior, între A.V.A.S., în calitate de vânzător și SC R.I. SA în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni, având ca obiect vânzarea – cumpărarea unui număr de 168.608 acțiuni, reprezentând 67,678% din capitalul social al SC P. SA Huși. Prin acest contract, cumpărătorul și-a asumat obligația de diligență de a asigura plata de către societate a datoriilor acesteia, și nu de a plăti aceste datorii. Convenția nr. 3004/1994 în contract sunt acte juridice distincte, având temeiuri de drept distincte, cu drepturi și obligații distincte. Obligația asumată de cumpărător la clauza nr. 8.7 lit. c) din contract este o obligație de diligență, respectiv de a asigura plata datoriilor societății privatizate către A.V.A.S., fiind distinctă, personală și autonomă față de obligația SC P. SA Huși, prevăzută în art. 2 din convenția nr. 3004/1994 de a achita ratele datorate și penalitățile aferente acestora.

Calitatea procesuală pasivă a SC P. SA Huși derivă din raportul juridic stabilit între părți prin convenția nr. 3004/1994. Contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni, privește alte părți, cu alte drepturi și obligații și nu poate constitui un înscris doveditor în soluționarea hotărârii pentru care s-a solicitat revizuirea. În consecință, în raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Astfel, potrivit art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte constatând că recursul nu este fondat, îl va respinge ca atare, soluția instanței de apel fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA Huși, împotriva deciziei nr. 163 din 14 iunie 2004 a Curții de Apel Iași ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 martie 2005.