ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3821/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 26 septembrie 2003, reclamantul S.N. a solicitat ca în

contradictoriu cu S.A. Curtea de Argeș și A. Pitești să se dispună anularea

hotărârii adunării generale extraordinare din 27 august 2003, prin care s-a

cerut președintelui A. Pitești să convoace o altă adunare generală precum și a

hotărârii A.G.E.A. din 3 septembrie 2003, în baza căreia s-a dispus retragerea

mandatului său de președinte, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamantul arată că a fost desemnat prin hotărârea adunării generale a membrilor

S.A. Curtea de Argeș, președinte, calitate în care a încheiat un contract de

administrare și gestionare pe o perioadă de 5 ani. La data de 6 aprilie 2001,

adunarea generală extraordinară a societății a dispus înlăturarea din funcția

de președinte, iar la data de 2 mai 2005 excluderea din rândul membrilor. Prin

deciziile nr. 584/R/C/C din 7 mai 2003 și 313/R/C din 10 martie 2003, au fost

anulate cele două hotărâri. La data de 27 august 2003, în cadrul hotărârii

generale a S.A. Curtea de Argeș, s-a luat hotărârea de a cere intervenția A.

Argeș și a se convoca o nouă adunare generală la data de 3 septembrie 2003,

când s-a retras mandatul de președinte al reclamantului ce i-a fost acordat,

conform contractului 2633 din 21 aprilie 2004. Reclamantul arată că hotărârea

din 3 septembrie 2003 este nelegală, deoarece convocarea a fost făcută de

președintele A. Argeș, care nu are competența de a dispune o astfel de măsură,

membrii societății nu au fost înștiințați în scris.

Tribunalul Argeș, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 101 din 20 ianuarie 2004, a

respins acțiunea reclamantului, obligându-l la 3.000.000 lei cheltuieli de

judecată pârâtei S.A., reținând că din procesul verbal al adunării generale din

data de 3 septembrie 2003, rezultă că s-a hotărât prin vot liber ca funcția de

președinte să fie deținută de S.T., în timp ce S.N. nu a acumulat nici un vot

și deci voința membrilor societății nu poate fi conturată de către instanță.

Împotriva sentinței

instanței de fond reclamantul a declarat apel criticând-o sub aspectul

nelegalității și netemeiniciei arătând că instanța nu a ținut seama de

imposibilitatea de a-și exprima votul în A.G.E.A. din 27 august 2003, întrucât

a fost împiedicat să participe la adunare așa cum rezultă din procesul verbal

întocmit de lucrătorii poliției locale; greșit s-a apreciat ca legală

convocarea A.G.E.A. din 3 septembrie 2003, dispusă de președintele A. fără a se

face dovada situației excepționale; în statut nu se prevede posibilitatea

constituirii unei comisii de propuneri privind condițiile la funcția de președinte,

așa încât măsura luată este nelegală, voința membrilor participanți nu a fost

exprimată statutar, așa încât nu poate fi impusă; greșit s-a apreciat ca fiind incidente

regulile mandatului în privința contractului de administrare perfectat de

reclamant din moment ce în statut s-au prevăzut la art. 23.2 condițiile în care

poate proceda la rezilierea lui, hotărârea este în contradicție cu decizia

instanțelor judecătorești.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 116/ A-C pronunțată

la 5 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantului, obligându-l la

4.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimați.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut în esență că în apel nu au fost invocate motive de

nelegalitate ale A.G.E.A. din 3 septembrie 2003, în condițiile art. 13.3 din

Statut și cum voința socială are caracter deliberativ, soluția criticată se

dovedește a fi legală și temeinică.

Cu petiția înregistrată la

data de 28 aprilie 2004, reclamantul a declarat recurs împotriva hotărârii

instanței de apel, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Prin motivele de recurs

invocate, recurentul arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea

greșită a legii susținând că:

- instanța de fond și

instanța de apel greșit au reținut că raportul juridic dintre recurentul,

reclamant și intimata, pârâtă S.A. Curtea de Argeș, este un raport supus

regulilor mandatului comercial și dispozițiile art. 1532 C. civ. și deci

revocarea unui asemenea mandat putea interveni oricând fără a fi nevoie să se

stabilească o culpă a mandatarului;

- hotărârea a nesocotit

clauzele convenției încheiate între S.A. și recurent, contractul de

administrare și gestionare a patrimoniului a fost încheiat pe 5 ani.

- hotărârea a nesocotit și

dispozițiile statutare ale art. 23.2, în care s-au prevăzut cazuri exprese când

poate fi reziliat contractul de administrare, gestionare a patrimoniului.

Astfel, potrivit acestui text, arată recurentul, președintele poate fi revocat

din funcție pentru „încălcarea gravă a prevederilor legislației țării sau a

reglementărilor cooperației meșteșugărești, incompetență în gestionarea patrimoniului

sau în conducerea organizației, administrarea și gestionarea necorespunzătoare

a patrimoniului încredințat, lipsă de loialitate sau abuz de încredere în

funcția încredințată, fenomene de corupție, retragerea brevetului de

administrare, precum și în cazul reducerii în cursul unui trimestru a

patrimoniului organizației cu peste 10% sau reducerea locurilor de muncă

aprobate de adunarea generală anuală, cu excepția cazurilor determinate de

motive economice, tehnologice sau de forță majoră”. În contextul acestui motiv,

recurentul arată că numirea de către adunarea generală a unui alt președinte,

fără ca în sarcina sa să se stabilească o încălcare a uneia s-au mai multor

cerințe impuse de statutul societății, este o măsură nelegală și deci hotărârea

adunării generale, trebuia să fie anulată de instanța de judecată.

- hotărârea adunării

generale din 3 septembrie 2003 este nelegală, pentru că vorbește despre

înființarea unei comisii care să propună candidaturi pentru funcția de

președinte, iar o astfel de măsură nu este prevăzută de statutul de societate.

- hotărârea din 27 august

2003 este nelegală, pentru că nu a rezolvat cererea recurentului privitoare la

respectarea celor două decizii ale Curții de Apel Pitești: nr. 313/R-C din 10

martie 2003, prin care s-a decis că niciodată nu a pierdut calitatea de membru

cooperator și decizia nr. 584/R-C din 7 mai 2003 prin care s-a stabilit că este

în continuare președintele S.A. Curtea de Argeș;

- la adunarea generală din

27 august 2003 a fost împiedicat să participe și hotărârea adoptată în această

adunare trebuia să cuprindă răspunsul la solicitarea de a fi respectate cele

două decizii ale Curții de Apel Pitești, iar adunarea nu a soluționat cererea,

ceea ce demonstrează o încălcare a drepturilor sale, față de care Statutul

societății prevede sancțiunea nulității hotărârii.

Adunarea generală din 3

septembrie 2003 nu a fost legal convocată, deci este lovită de nulitate

indiferent de cuprinsul hotărârii.

Pentru motivele invocate

recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și

pe fond anularea celor două hotărâri ale adunării generale.

Recursul declarat de

reclamant nu este fondat.

Analizând motivele de recurs

invocate, în raport de actele și lucrările aflate la dosar, se apreciază că aceste

motive nu sunt întemeiate.

Astfel, motivele privind

greșita interpretare a raportului juridic existent între recurent și intimată

nu pot fi primite, instanța de apel ca de altfel și instanța de fond, bine au

reținut că mandatul încetează, în condițiile art. 1552 C. civ. și prin

revocare, caz în care nu este necesar să fie imputate fapte de natura celor

arătate expres în Regulamentul de Ordine Interioară, la art. 47, deci calitatea

de administrator având un caracter „intuitu personae” revocarea poate interveni

oricând și independent de vreo culpă contractuală a administratorului.

Critica de nelegalitate a

adunării generale de la 3 septembrie 2003, nu este întemeiată, deoarece

constituirea unei comisii care să propună candidaturi pentru funcția de președinte,

nu încalcă nici o normă imperativă reglementată de lege. Din procesul verbal al

acestei adunări generale rezultă că s-a hotărât prin vot liber ca funcția de

președinte să fie deținută de d-l S.T., în timp ce recurentul nu a acumulat

nici un vot, deci voința membrilor societății a fost de schimbare din funcție a

reclamantului, iar această voință nu poate fi cenzurată de instanțele de

judecată.

Susținerea nelegalității

hotărârii din 27 august 2003, nu are temei întrucât la această adunare s-a luat

hotărârea de a cere intervenția A. Argeș (asociația teritorială la care pârâta

era afiliată) și a se convoca o nouă adunare generală la 3 septembrie 2003,

convocare ce intra în competența președintelui asociației teritoriale, în baza art.

13.3 din Statut.

În consecință, având în

vedere că hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală, recursul

declarat de reclamant va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul S.N., împotriva deciziei nr. 116/ A-C din 5 aprilie 2004 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2004.