ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7500/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta O.V. Ș. Mediaș a

chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor,

actualmente Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, pentru ca

instanța să dispună obligarea pârâtului, să atribuie direct, fără licitație,

fondul de vânătoare nr. 30 Moșna, județul Sibiu, pentru care are drept de

preemțiune, constatat judecătorește, prin hotărâre irevocabilă, precum și

obligarea pârâtului, să emită licitație de funcționare.

În motivarea acțiunii arată

că pârâtul refuză eliberarea licenței de funcționare și atribuirea fondului de

vânătoare, nejustificat.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 41 din 26

februarie 2003, a respins acțiunea formulată de reclamantă, motivat de faptul

că, în principal aceasta nu a parcurs procedura prealabilă instituită de

dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 și în cele din urmă, nici pe fondul

cauzei nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale pentru

acordarea dreptului de gestionare a unui fond de vânătoare, întrucât reclamanta

nu deține licență de funcționare.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs O.V. Ș. Mediaș.

Recurenta a susținut că

probele administrate nu au fost corect evaluate de instanța de fond, întrucât

în mod greșit s-a reținut faptul că nu a fost efectuată procedura prealabilă,

atâta timp, cât la dosarul cauzei a fost depusă adresa cu nr. 149/2002, prin

care se arată faptul că reclamanta s-a adresat Ministerului Agriculturii,

Alimentației și Pădurilor, la data de 23 septembrie 2002, primind și răspuns

negativ cererii sale.

Totodată, a susținut că,

deși cererea de chemare în judecată avea ca obiect, și obligarea pârâtului la

emiterea licenței de funcționare, instanța de fond a respins cererea, motivat

de faptul că reclamanta nu avea licență de funcționare.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ, analizând motivele de recurs

invocate, în raport cu sentința atacată, probele administrate și dispozițiile

legale incidente în materie, constată fondat, recursul și urmează să-l admită

pentru considerentele următoare:

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să

stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă

a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Având în vedere dispozițiile

legale incidente în cauza de față - Legea nr. 103/1996 a fondului cinegetic și

a protecției vânatului, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat faptul

că instanța de fond nu a dat o interpretare corectă a acestora și nu a epuizat

materialul probator.

Astfel, dispozițiile

prevăzute în art. 8 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 103/1996, prevăd expres

faptul că, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, are

printre atribuțiile sale, și acordarea licenței de funcționare gestionarului

fondului de vânătoare.

Rezultă faptul că numai

gestionarul fondului de vânătoare poate primi licența de funcționare.

Pentru a fi gestionarul

fondului de vânătoare, trebuie avute în vedere, însă, dispozițiile art. 12 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 103/1996. Conform acestor dispoziții, se atribuie

dreptul de gestionare a fondurilor de vânătoare, cu respectarea dreptului de

preemțiune a fostului gestionar sau prin licitație publică. Licitația publică

se organizează în cazul fondurilor de vânătoare pentru care nu se exercită

dreptul de preemțiune.

În considerarea acestor

dispoziții legale, instanța trebuie să lămurească situația juridică a fondului

de vânătoare în discuție, să stabilească dacă la momentul formulării cererii,

de către reclamantă, aceasta avea sau nu dreptul de preemțiune, precum și

faptul dacă licitația organizată a întrunit condițiile prevăzute expres de

dispozițiile legale.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să admită recursul declarat și să

trimită cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de O.V.

Ș. Mediaș împotriva sentinței civile nr. 41 din 26 februarie 2003 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2004.