ÎCCJ, decizie (scj.ro #85407)

Fond de vânatoare. Licitație. Conflict de competență între instanța de contencios administrativ și instanța de drept comun pentru anularea actului administrativ de gestiune referitor la un fond de vânătoare Actele, inclusiv cele prealabile, în legătură cu licitațiile organizate de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor pentru atribuirea fondului de vânătoare, sunt acte administrative de gestiune exceptate, conform art.2 lit.d din Legea nr.29/1990, de la controlul legalității în baza acestei legi, competența de soluționare revenind instanței de drept comun.

Decizia nr.93 din 16 ianuarie 2002 Reclamanta Asociația Vânătorilor Sportivi „H” a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii Alimentației și Pădurilor și Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Timiș, solicitând anularea actului administrativ de gestiune nr.303653/AS/26 octombrie 2000, anularea licitației organizate la 14 octombrie 2000 pentru atribuirea în gestiune a unor fonduri de vânătoare pe raza județului Timiș și să se constate că a fost abuziv respinsă de comisia de preselecție să participe la licitația publică de atribuire în gestiune directă a unor fonduri de vânătoare. Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.233/2001, reținând că reclamanta a solicitat anularea unui act administrativ de gestiune, a declinat competența de judecare a pricinii în favoara Judecătoriei sectorului 5 București.

Judecătoria sectorului 5 București, prin sentința civilă nr.7208/2001, a declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, ca instanță de contencios administrativ, reținând că actele contestate sunt acte administrative și că, regimul juridic de contestare a unor asemenea acte este cel prevăzut de Legea nr.29/1990, iar instanța competentă să se pronunțe este instanța de cotencios administrativ de la domiciliul reclamantei. În soluționarea conflictului negativ de competență Curtea reține următoarele: În art.2 din Legea nr.103/1996 privind fondul cinegetic și protecția vânatului se prevede că fondul cinegetic al României reprezintă o sursă naturală de interes național și internațional, iar vânatul este bun public de interes național.

Potrivit art.4 și art.7 alin.1 din aceeași lege, administrarea fondului cinegetic al României se realizează de către autoritatea centrală care răspunde de silvicultură, competentă să atribuie organizațiilor vânătorești legal constituite gestiunea fondului de vânătoare. Fiind emise în exercitarea acestor atribuții de administrare a unui bun public de interes național, actele contestat în cauză reprezintă acte administrative de gestiune, exceptate de la controlul instanței de contencios administrativ prin dispozițiile art.2 lit.d din Legea nr.29/1990. Toate actele cotestate de asociația reclamantă, deși sunt prealabile încheierii contractului de atribuire în gestiune a unor fonduri de vânătoare, sunt întocmite în cadrul procedurii reglementate de Legea nr.103/1996 și de Ordinul nr.664/2000 pentru încheierea acestui contract.

Licitația din 14 octombrie 2000 a fost organizată de ministerul pârât în calitate de titular al dreptului de administrare asupra unui bun din proprietatea publică a statului și actul întocmit cu acest prilej constituie un act administrativ de gestiune.

Aceeași calificare juridică se impune și pentru celelalte operațiuni prealabile atribuirii în gestiune, cum este hotărârea adoptată de comisia de preselecție în procedura de contestare prevăzută în Cap.V al Anexei la Ordinul nr.664/2000 și care a fost comunicată reclamantei cu actul nr.303653/AS/26 octombrie 2000. În consecință, atât procesul verbal al licitației din 14 octombrie 2000, cât și actul din 26 octombrie 2000 au fost întocmite de ministerul pârât în legătură cu administrarea unui bun din domeniul public al statului și în vederea încheierii contractului de atribuire în gestiune a bunului respectiv, potrivit art.135 ain.5 din Constituție care prevede că bunurile proprietate publică pot fi concesionate sau închiriate Scopul contractului de atribuire în gestiune a unor fonduri de vânătoare este exploatarea unui bun public, în sensul prevăzut de art.1 din Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor.

În atare situație, se constată că instanța de contencios administrativ a aplicat corect dispozițiile art.2 lit.d din Legea mr.29/1990 și pentru controlul legalității actelor administrative de gestiune contestate în cauză, s-a dezinvestit în favoarea instanței de drept comun. Cum în Legea nr.103/1996, ca lege specială, nu sunt prevăzute norme de competență materială a instanțelor judecătorești, devin incidente dispozițiile cu caracter general cuprinse în Hotărârea Guvernului nr.216/1999 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr.219/1998 privind regimul concesiunilor. Potrivit art.38 din acest act normativ, în cazul unui răspuns negativ la contestația depusă, ofertantul respins se poate adresa la instanța judecătorească de drept comun din raza teritorială în care se află sediul concedentului.

În consecință, Curtea a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei setorului 3 București, în a cărei rază teritorială își are sediul Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, autoritatea publică centrală care, după data formulării acțiunii, a preluat atribuțiile în domeniul cinegetic, în temeiul Hotărârii Guvernului nr.12/2001.