ÎCCJ, decizie (scj.ro #85407)

Fond

de vânatoare. Licitație. Conflict de competență între instanța de contencios

administrativ și instanța de drept comun pentru anularea actului administrativ

de gestiune referitor la un fond de vânătoare

Actele, inclusiv cele prealabile, în legătură cu licitațiile organizate

de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor pentru atribuirea

fondului de vânătoare, sunt acte administrative de gestiune exceptate, conform

art.2 lit.d din Legea nr.29/1990, de la controlul legalității în baza acestei

legi, competența de soluționare revenind instanței de drept comun.

Decizia

nr.93 din 16 ianuarie 2002

Reclamanta Asociația Vânătorilor Sportivi „H” a chemat în  judecată pe

pârâții Ministerul Agriculturii Alimentației și Pădurilor și Asociația

Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Timiș, solicitând anularea actului

administrativ de gestiune nr.303653/AS/26 octombrie 2000, anularea licitației

organizate la 14 octombrie 2000 pentru atribuirea în gestiune a unor fonduri de

vânătoare pe  raza județului Timiș și să se constate că a fost abuziv

respinsă de comisia de preselecție să participe la licitația publică de atribuire

în gestiune directă a unor fonduri de vânătoare.

Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ,

prin sentința civilă nr.233/2001, reținând că reclamanta a solicitat anularea

unui act administrativ de gestiune, a declinat competența de judecare a

pricinii în favoara Judecătoriei sectorului 5 București.

Judecătoria sectorului 5 București, prin sentința civilă nr.7208/2001, a

declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, ca instanță de

contencios administrativ, reținând că actele contestate sunt acte

administrative și că, regimul juridic de contestare a unor asemenea acte este

cel prevăzut de Legea nr.29/1990, iar instanța competentă să se pronunțe este

instanța de cotencios administrativ de la domiciliul reclamantei.

În soluționarea conflictului negativ de competență Curtea reține următoarele:

În art.2 din Legea nr.103/1996 privind fondul cinegetic și protecția vânatului

se prevede că  fondul cinegetic al României reprezintă o sursă naturală de

interes național și internațional, iar vânatul este bun public de interes

național.

Potrivit art.4 și art.7 alin.1 din aceeași lege, administrarea fondului

cinegetic al României se realizează de către autoritatea centrală care răspunde

de silvicultură, competentă să atribuie organizațiilor vânătorești legal

constituite gestiunea fondului de vânătoare.

Fiind emise în exercitarea acestor atribuții de administrare a unui bun public

de interes național, actele contestat în cauză reprezintă acte administrative

de gestiune, exceptate de la controlul instanței de contencios administrativ

prin dispozițiile art.2 lit.d din Legea nr.29/1990.

Toate actele cotestate de asociația reclamantă, deși sunt prealabile încheierii

contractului de atribuire în gestiune a unor fonduri de vânătoare, sunt

întocmite în cadrul procedurii reglementate de Legea nr.103/1996 și de

Ordinul nr.664/2000 pentru încheierea acestui contract.

Licitația din 14 octombrie 2000 a fost organizată de ministerul pârât în

calitate de titular al dreptului de administrare asupra unui bun din

proprietatea publică a statului și actul întocmit cu acest prilej constituie un

act administrativ de gestiune.

Aceeași calificare  juridică se impune și pentru celelalte operațiuni

prealabile atribuirii în gestiune, cum este hotărârea adoptată de comisia de

preselecție în procedura de contestare prevăzută în Cap.V al Anexei la Ordinul

nr.664/2000 și care a fost comunicată reclamantei cu actul nr.303653/AS/26

octombrie 2000.

În consecință, atât procesul verbal al licitației din 14 octombrie 2000, cât și

actul din 26 octombrie 2000 au fost întocmite de ministerul pârât în legătură

cu administrarea unui bun din domeniul public al statului și în vederea

încheierii contractului de atribuire în gestiune a bunului respectiv, potrivit

art.135 ain.5 din Constituție care prevede că bunurile proprietate publică pot

fi concesionate sau închiriate

Scopul contractului de atribuire în gestiune a unor fonduri de vânătoare este

exploatarea unui bun public, în sensul prevăzut de art.1 din Legea nr.219/1998

privind regimul concesiunilor.

În atare situație, se constată că instanța de contencios administrativ a

aplicat corect dispozițiile art.2 lit.d din Legea mr.29/1990 și  pentru

controlul legalității actelor administrative de gestiune contestate în cauză,

s-a dezinvestit în favoarea instanței de drept comun.

Cum în Legea nr.103/1996, ca lege specială, nu sunt

prevăzute norme de competență materială a instanțelor judecătorești, devin

incidente dispozițiile cu caracter general cuprinse în Hotărârea Guvernului

nr.216/1999 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr.219/1998

privind regimul concesiunilor. Potrivit art.38 din acest act normativ, în cazul

unui răspuns negativ la contestația depusă, ofertantul respins se poate adresa

la instanța judecătorească de drept comun din raza teritorială în care se află

sediul concedentului.

În consecință, Curtea a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei setorului 3 București, în a cărei rază teritorială își are sediul

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, autoritatea publică

centrală care, după data formulării acțiunii, a preluat atribuțiile în domeniul

cinegetic, în temeiul Hotărârii Guvernului nr.12/2001.