ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1071/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința penală nr. 1349 din 27 octombrie 2004, a condamnat pe

inculpatul I.R. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

A dedus timpul deținerii preventive,

începând cu 18 mai 2004 și a menținut starea de arest a inculpatului.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

În data de 18 mai 2004, inculpatul I.R.

a fost căutat la domiciliu de către celălalt inculpat, minorul T.M., pentru a

merge în oraș să facă rost de bani din sustragerea de bunuri.

Au plecat amândoi în oraș iar pe

str. Sf. Voievozi, inculpații, profitând că nu se află nimeni în zonă au

hotărât, văzând două fete, să le deposedeze de un telefon mobil pe care îl avea

una dintre ele în mână.

Inculpații s-au apropiat de cele

două persoane de sex feminin, partea vătămată Ș.F. și martora M.A.M. venind din

spate.

Inculpatul T.M. le-a cerut celor

două să se oprească din mers, amenințându-le totodată că dacă nu fac acest

lucru le taie, având asupra lui un obiect.

Deoarece fetele nu s-au oprit,

inculpatul T.M. a încercat să o imobilizeze pe una dintre ele, M.A.M., ținând-o

de mâini și trântind-o la pământ, în timp ce inculpatul I.R. a prins-o pe Ș.F.

de mână încercând să-i smulgă telefonul din mână.

Partea vătămată a încercat să scape

din strânsoare și l-a lovit pe inculpatul I.R., moment în care inculpatul T.M.

care tocmai o pusese la pământ pe martoră, s-a repezit la partea vătămată și i-a

smuls, cu forța, lanțul de aur de la gât.

După ce inculpatul T.M. a sustras

lănțișorul, cei doi au luat-o la fugă, îndepărtându-se de locul faptei,

ducându-se acasă la inculpatul T.M. pe str. Berzei București.

Aici, inculpatul T.M. i-a spus mamei

sale că a găsit un lănțișor din aur și că vrea să-l amaneteze.

Mama inculpatului V.D. a fost de

acord și s-a deplasat cu cei doi inculpați, în jurul orei 14,15, la o casă de

amanet din zonă, aparținând SC A.G. SRL, unde a amanetat lănțișorul pentru o

perioadă de 5 zile, primind conform contractului de împrumut pe amanet suma de

1.800.000 lei, sumă pe care a înmânat-o inculpaților și care au împărțit-o

între ei în mod egal.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 963/ A din 16 decembrie 2004, a respins

apelul inculpaților I.R. și T.M., prin care s-a solicitat redozarea pedepselor,

cu motivarea că pedeapsa aplicată primului inculpat este în limitele prevăzute

de lege.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul I.R., susținând că pedeapsa aplicată este prea mare.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen.,

la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauză, instanțele de fond și apel

au interpretat și aplicat corect dispozițiile legale precizate, în sensul că au

ținut seama de gradul de pericol social accentuat al faptei săvârșite, desprins

din împrejurările și modul în care inculpatul a acționat, împreună cu un minor,

ceea ce constituie circumstanță de agravare a pedepsei, potrivit art. 75 lit.

c) C. pen., precum și de persoana inculpatului, care este cunoscut cu

antecedente penale, fiind condamnat (în minorat) pentru infracțiunea de furt.

În consecință, pedeapsa fiind

stabilită în limitele prevăzute de lege, cu respectarea criteriilor generale de

individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., se constată că este necesară

pentru atingerea scopului acesteia, prevăzut de art. 52 C. pen.

Așa fiind, recursul este nefondat și

urmează să fie respins, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor

judiciare cuvenite statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul I.R. împotriva deciziei penale nr. 963/ A din 16 decembrie 2004 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru Cauze cu Minori și

Familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 18 mai 2004 la 14

februarie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

februarie 2005.