ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7050/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 3

octombrie 2003, la Curtea de Apel Târgu Mureș, Casa Județeană de Pensii Mureș a

declarat recurs împotriva sentinței nr. 237 din 2 septembrie 2003 a Curții de

Apel Târgu Mureș, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate.

În motivarea recursului, recurenta a

susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut în favoarea numitului K.G.,

aplicarea Legii nr. 309/2002, întrucât din livretul militar al petentului

rezultă că acesta a efectuat stagiul militar la o unitate militară, și nu la un

detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. A mai

precizat recurenta, că unitățile militare făceau parte din Ministerul Forțelor

Armate, iar nu din Direcția Generală a Serviciului Muncii.

În cauză, intimatul-reclamant K.G. a

depus o întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului, precizând,

totodată, că el a depus Jurământul la Detașamentul de muncă Timișoara (pct. 17 din livret), iar funcția deținută, conform pct. 27 livret, era de „mână de

lucru”.

Din ansamblul probelor cauzei,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 237 din 2

septembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ,

a admis contestația numitului K.G., împotriva hotărârii nr. 1575 din 19

decembrie 2002, a Casei Județene de Pensii Mureș, pe care a anulat-o. Totodată,

a obligat Casa Județeană de Pensii Mureș, să stabilească în favoarea

contestatorului, drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, pe

perioada 15 aprilie 1952 - 10 aprilie 1955, întrucât contestatorul a efectuat

stagiul militar într-o unitate de muncă.

Instanța a reținut că hotărârea Casei

Județene de Pensii nu este motivată, nici în fapt, nici în drept, nearătându-se

motivele ce au condus la respingerea cererii. Consemnarea din hotărâre,

potrivit căreia „nu se confirmă cele solicitate”, a conchis instanța de fond,

că echivalează cu nemotivarea hotărârii. Mai mult, s-a reținut că potrivit copiei

livretului militar, în perioada 1952 - 1955, contestatorul a efectuat stagiul

militar numai în unitățile de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii,

fiind folosit ca mână de lucru și fiind lăsat la vatră, ca soldat neinstruit.

Actele cauzei, respectiv livretul

militar, confirmă susținerea instanței de fond, astfel încât, dovedindu-se că

efectiv, în perioada satisfacerii stagiului militar, petentul nu a fost

instruit militar, fiind folosit numai ca mână de lucru, fiind eliberat din

armată, ca soldat neinstruit, în mod corect s-a admis acțiunea petentului, pentru

a beneficia de prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

De altfel, din livretul militar

rezultă că petentul a fost folosit ca „mână de lucru”, iar acesta a depus Jurământul

la „detașamentul de muncă Timișoara”.

Constatându-se că în mod întemeiat

instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002,

recursul declarat fiind neîntemeiat, va fi respins potrivit art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței nr. 237 din 2 septembrie 2003 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 septembrie 2004.