ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1788/2005

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9

decembrie 1999 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, SC C.S.R.I.E. SRL

a formulat o contestație la executare împotriva actelor de executare solicitate

de M.M., I.J., F.M., G.V. și R.G. în dosarul de executare nr. 1964/1999 al

Judecătoriei sectorului 3. În motivarea contestației, contestatoarea a arătat

că intimații nu au titlu pentru imobilul situat în București. Astfel s-a arătat

că prin sentința civilă nr. 6908 din 24 iunie 1998 a Judecătoriei sectorului 3,

definitivă și irevocabilă, intimații au dobândit un titlu de proprietate asupra

imobilului nr. 2 și, ca urmare, măsura executării începută împotriva lor, care

dețin spațiul comercial din imobilul de la nr. 7, cu titlu, în baza unui contract

de închiriere nr. 3076 din 10 ianuarie 1992 este nelegală, câtă vreme împotriva

lor nu s-a emis un titlu executor.

La acest dosar a fost conexat un alt

dosar, la 13 martie 2000, în care s-a formulat aceeași acțiune, contestație la

executare, împotriva acelorași intimați, de către Municipiul București prin

primarul general, pentru aceleași motive în sensul că imobilul de la nr. 7 este

în patrimoniul municipiului București, închiriat către SC C.S.R.I.E. SRL.

Prin sentința civilă nr. 5619 din 10

aprilie 2000 Judecătoria sectorului 3 București a admis contestația formulată

de SC C.S.R.I.E. SRL, s-a dispus anularea formelor de executare silită pornită

împotriva acestei contestatoare, în temeiul titlului executor, sentința civilă

nr. 69081 din 24 iunie 1998 al Judecătoriei sectorului 3.

Prin aceeași sentință s-a respins ca

neîntemeiată contestația la executare formulată de Primăria Municipiului

București.

În motivarea acestei soluții

instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 6908 din 24 iunie 1998 a

Judecătoriei sectorului 3 București intimaților le-a fost restituit imobilul

situat în str. C. (fostă O.), colț cu str. Ș., respectiv prăvălia nr. 4 de la

parterul imobilului.

Această sentință, rămasă definitivă

și irevocabilă, a fost investită cu formulă executorie și a fost pronunțată în

contradictoriu cu contestatoarea Primăria Municipiului București.

S-a reținut că în această executare

contestatoarea SC C.S.R.I.E. SRL este un terț, vătămat, prin executare, în

dreptul și interesul său legitim dedus din contractul de închiriere cu care

deține spațiul în imobilul din str. Ș. și, ca urmare, hotărârea care se execută

nu produce efect față de această contestatoare, ea nefiind parte în acel proces.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel contestatoarea Municipiul București și intimații M.M., I.J., F.M.,

R.G., G.T. și A.R.M., aceștia doi din urmă moștenitori ai intimatului G.V.,

decedat pe parcursul procesului.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin decizia nr. 2773 din 9 octombrie 2000 a respins ca nefondat apelul

Primăriei municipiului București și a anulat ca netimbrat apelul celorlalți

intimați.

În motivarea deciziei s-a reținut că

prin sentința civilă nr. 6908 din 24 iunie 1998 Consiliul General al

Municipiului București a fost obligat să lase în proprietate imobilul situat în

str. C., 62 mp, iar prin încheierea din 4 februarie 2000 a aceleiași instanțe

s-a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței,

precizându-se că pârâtul C.G.M.B. va lăsa în proprietate prăvălia nr. 4 de la

parterul imobilului situat în str. C. (fostă O.), colț cu str. Ș.

Nu s-a reținut apărarea

contestatoarei în sensul că această încheiere de îndreptare a erorii materiale

din dispozitivul hotărârii executate ar fi fost desființate pentru că nu s-a

dovedit această susținere.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia civilă nr. 1559 din 25 mai 2001 a respins ca

nefondate recursurile formulate de Primăria Municipiului București și intimații

persoane fizice. S-au reținut în esență și s-au confirmat motivările instanței

de apel, intimații neputând face dovada că s-ar fi schimbat încheierea de

modificare. Referitor la netimbrarea apelului va reține chiar poziția

intimaților că au omis să timbreze.

Împotriva acestor hotărâri la 27 mai

2002 a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și

art. 330 pct. 2 C. proc. civ., la cererea Municipiului București prin primar

general.

În motivarea recursului în anulare

s-au criticat cele trei hotărâri pronunțate în cauză pentru încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită pe fond. Astfel

s-a arătat că încheierea de îndreptare a erorii materiale din 9 februarie 2000

a Judecătoriei sectorului 3 București a fost desființată prin decizia nr. 1686/A

din 19 mai 2000 a Tribunalului București.

Această soluție a devenit

irevocabilă prin decizia nr. 3146 din 09 octombrie 2000 a Curții de Apel

București, prin care s-a respins recursul declarat în cauză.

Au fost invocate dispozițiile art. 373

și urm. C. proc. civ., în redactarea anterioară O.U.G. nr. 138/2000 care

permiteau executarea unei hotărâri judecătorești după investirea cu formulă

executorie. S-a arătat că deși încheierea de rectificare face parte integrantă

din hotărârea modificată, la data începerii executării, aceasta nu era

definitivă, nefiind astfel îndeplinite cerințele legii pentru a putea fi pusă

în executare.

Pe parcursul judecării cauzei au

decedat intimații-reclamanți: R.G. (la 27 iulie 2003), locul său procesual

fiind luat de succesorii R.A. și R.A.N.; I.J.(la 6 august 2003), locul său

procesual fiind luat de I.L.V. și, respectiv, M.M. (la 28 iulie 2001), în locul

său fiind introduși în cauză succesorii săi, M.T. și V.V.C.

Recursul în anulare este nefondat

pentru considerentele ce urmează.

Intimații au obținut, prin sentința

civilă nr. 6408/1998 a Judecătoriei sectorului 3 București, retrocedarea

imobilului situat în str. C., București. Această sentință a rămas definitivă și

irevocabilă și a fost completată ulterior cu o încheiere de îndreptare a erorii

materiale din 4 septembrie 1998 în sensul că s-a arătat în dispozitiv

componența imobilului retrocedat și anume, imobilul situat în str. C. în

suprafață de 62 mp cu acces la apă, WC, cu boxă și pivniță.

Urmare constituirii acestui titlu

Primarul General al Capitalei prin dispoziția nr. 1585 din 18 octombrie 1999 a

dispus restituirea în proprietatea numiților M.M., I.J., F.M., G.V. și R.G. imobilul

în suprafață de 62 mp, situat la parterul imobilului din str. C., cu acces

permanent la WC, apă, cu boxă de pivniță (fila 35 în dosarul 17401/1999).

Au fost întocmite un proces-verbal

de predare-primire a imobilului cu nr. 2440 din 15 noiembrie 1999 semnat de

toate părțile (fila 34 în dosarul 17401/1999), precum și un Plan de amplasament

al bunului imobil (releveu) din 3 decembrie 1999 aflat la fila 33 din același

dosar, din care rezultă suprafețele 53,019 mp utilă și 9,16 mp boxă, săliță,

numele proprietarilor și adresa imobilului predat: str. „C. (colț cu str. Ș.),

parter, sector 3”.

În acest imobil ocupa un spațiu de

47,25 mp contestatoarea SC S.R.I.E. SRL conform unui contract de închiriere nr.

3076 din 10 ianuarie 1992 încheiat cu SC C.S. SA București, în calitate de

titular al dreptului de administrare al suprafeței locative. Contractul a fost

încheiat până la „începerea lucrărilor de restructurare a centrului istoric”.

Împotriva executării silite pornită

de titularii dreptului de proprietate ai imobilului, în temeiul titlului mai sus

amintit au formulat contestație SC C.S.R.I.E. SRL la 09 decembrie 1999 și

Municipiul București la 13 decembrie 1999.

A fost admisă numai contestația

formulată de societatea comercială cu motivarea că aceasta este un terț căreia

nu i se poate opune titlul de proprietate obținut de intimați.

Contestația Municipiului București a

fost respinsă, constatându-se că imobilul ce face obiectul contestației la

executare a fost restituit în proprietate și posesie prin dispoziția

primarului, conform sentinței civile nr. 6908 din 24 iunie 1998 completată cu

încheierea de rectificare a erorii materiale din 9 februarie 2000.

La momentul soluționării cauzei în

fond și în apel datele situației de fapt și de drept au justificat soluția

instanțelor.

Împrejurarea invocată în recursul în

anulare că la momentul executării nu era definitivă încheierea de îndreptare a

erorii materiale, care ulterior a fost infirmată prin exercitarea căilor de

atac nu poate fi reținută ca impediment la executare.

Sub acest din urmă aspect se constată

că:

- la momentul depunerii

contestațiilor, executarea fusese deja realizată chiar de către Municipiul

București prin emiterea dispoziției de punere în proprietate și posesie;

- contestația la executare silită a

fost formulată de Municipiul București, prin același primar care cu câteva luni

înainte semnase dispoziția nr. 1585/1999, în mod evident în interesul și în

susținerea contestației la executare pornită de SC C.S.R.I.E. SRL;

- contractul de închiriere opus la

executare de către societatea comercială nu mai este în ființă, el fiind

infirmat și ca urmare, societatea comercială evacuată din spațiul ce-l deținea

în acest temei, prin sentința civilă nr. 2409 din 21 martie 2002 a Judecătoriei

sectorului 3 București.

Prin sentința nr. 2409/2002 (filele

37-45 din dosarul nr. 2325/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție) s-a

dispus evacuarea contestatoarei din „imobilul proprietatea intimaților situat

la parterul imobilului din București, str. C. (colț cu str. Ș.), sectorul 3

pentru lipsă de titlu locativ”.

În considerentele acestei hotărâri

se arată că deși încheierea de rectificare din 9 februarie 2000 a fost ulterior

desființată pentru autoritate de lucru judecat în raport de încheierea din 4

septembrie 1998, acest lucru este irelevant pentru identificarea imobilului în

privința căruia s-a recunoscut dreptul de proprietate al intimaților. A fost

solicitată evacuarea societății comerciale din imobilul care le-a fost

retrocedat intimaților prin sentința civilă nr. 6908/1998 și nu din alt spațiu.

Or din actul de proprietate al autorului intimaților (fila 38 din dosarul nr. 17401/1999

al Judecătoriei sectorului 3 București), în temeiul căruia s-a pronunțat

sentința civilă nr. 6908/1998 rezultă expres că imobilul în discuție,

revendicat de intimați și atribuit prin hotărâre judecătorească, este situat în

str. C., colț cu str. Ș. Acest lucru este confirmat de fotografiile depuse la

dosar (filele 50-58 în dosarul 17401/1999) precum și de planul de situație al

imobilului emis la punerea în posesie, mai sus amintit.

Pe cale de consecință, în raport de

situația de fapt și de drept, reținută în cauză cu privire la identificarea

imobilului și la data la care s-a făcut executarea sentinței civile nr. 6908/1998

se constată că hotărârile pronunțate în contestațiile la executare ce formează

obiectul cauzei de față sunt legale și temeinice, urmând ca recursul în anulare

să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1559 din 25 mai 2001 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă, deciziei nr. 2773/A din 9 octombrie 2000

a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și a sentinței nr. 5619 din 10

aprilie 2000 a Judecătoriei sectorului 3.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.