ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3320/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3320/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea atacată cu
recurs, sentința civilă nr. 10/F/CA, pronunțată la data de 18 ianuarie 2005, în
dosarul nr. 1248/F/CA, Curtea de Apel București, secția comercială și de
contencios administrativ, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului
București, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea
acțiunii precizate de reclamantul N.G., în contradictoriu cu Casa Județeană de
Pensii Brașov, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a
Finanțelor Publice Brașov.
Pentru a pronunța această
soluție, curtea de apel a reținut următoarele:
La data de 22 noiembrie 2004,
reclamantul a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală,
Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov și Casa Județeană de Pensii
Brașov, solicitând obligarea acestor autorități:
- să respecte prevederile art.
109 din Legea nr. 92/1992, în sensul eliminării impozitului pe venitul din
pensie, peste suma de 8.000.000 lei;
- să procedeze la
recalcularea pensiei, în raport cu prevederile art. 81 din Legea nr. 304/2004,
în raport cu venitul brut realizat în ultima lună de activitate înainte de data
pensionării.
Ulterior, reclamantul și-a
completat acțiunea, în sensul că a cerut obligarea Ministerului Finanțelor
Publice, să-i restituie suma de 108.000.000 lei, reprezentând impozitul încasat
nelegal în ultimii 3 ani.
Casa Județeană de Pensii
Brașov și Agenția Națională de Administrare Fiscală au formulat întâmpinări, privind
excepția de necompetență a curții de apel și, respectiv, excepția lipsei
calității procesuale pasive.
La ultimul termen de
judecată, reclamantul a precizat, în fața excepției invocate de Casa Județeană
de Pensii Brașov, că renunță la capătul 2 al cererii, iar instanța,
considerându-se necompetentă material în raport cu prevederile art. 155 lit. f)
din Legea nr. 19/2000, nu a luat act de această precizare.
În legătură cu primul capăt
al acțiunii, instanța de fond a reținut că are ca obiect contestarea
impozitului pe venitul din pensii, virat de Casa Județeană de Pensii Brașov, la Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, care atrage, de asemenea, competența
Tribunalului Brașov.
Împotriva acestei soluții a
formulat recurs, reclamantul, susținând că instanța de fond a dat o hotărâre
nelegală, unul din capetele acțiunii privind refuzul nejustificat al Agenției
Naționale de Administrare Fiscală.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a reținut
în mod corect care este obiectul celor două capete de cerere ale acțiunii recurentului-reclamant,
în raport cu care a stabilit în mod legal competența Tribunalului Brașov, secția
de contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000
și, respectiv, art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.
Susținerea
recurentului-reclamant, cum că acțiunea sa ar fi avut un capăt de cerere care
viza refuzul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, instituție publică
centrală, de a-i soluționa contestația privind impozitul pe venitul din pensie,
este inexactă, iar precizarea de acțiune privind obligarea Ministerului
Finanțelor Publice, la plata impozitului pretins încasat nelegal, nu atrage
competența curții de apel, ca instanță de contencios administrativ.
Astfel fiind, recursul va fi
respins, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de N.G. împotriva sentinței nr. 10/F/CA din 18 ianuarie 2005 a Curții de Apel
Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 mai 2005.