ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 680/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 624 din 4 noiembrie 2003, Tribunalul Constanța, secția penală, a condamnat pe inculpata Z.Z. la: - șapte pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 257 C. pen. (șapte fapte) pe care le-a contopit în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare; - cinci pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen. (5 fapte) pe care le constată grațiate în temeiul art. 4 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, stabilind termenul de încercare la 5 ani, precum și obligațiile inculpatei pe durata acestuia.

A constatat că numitele P.A., J.F. și I.C. nu au calitate de părți civile în cauză și a respins pretențiile acestora. A constatat că părțile vătămate H.G., P.D., R.G. și V.O. nu au formulat pretenții civile în cauză. A confiscat de la inculpată, în folosul statului, 27,1 milioane lei și 700 dolari S.U.A. S-a reținut că, în perioada anului 2000, inculpata Z.Z. a săvârșit mai multe infracțiuni de înșelăciune și trafic de influență, obținând de la mai multe persoane diferite sume de bani, promițându-le că le va rezolva diferite probleme, pretinzând că este avocată sau cunoaște persoane cu funcții importante din diferite instituții ale statului sau la societăți comerciale. La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere că inculpata a desfășurat o amplă activitate infracțională, dar și de dorința persoanelor precizate de a-și rezolva problemele pe căi nelegale, precum și de cuantumul sumelor solicitate de aceasta, care nu este unul foarte mare.

De asemenea, instanța de fond a mai avut în vedere că inculpata este la primul conflict cu legea penală, iar starea sănătății acesteia este precară. Pentru a respinge pretențiile civile, instanța de fond a avut în vedere că persoanele menționate au calitatea de cumpărători de influență, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 256 alin. (2) C. pen. Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând schimbarea încadrării juridice din 7 infracțiuni de trafic de influență și 5 infracțiuni de înșelăciune în 12 infracțiuni de înșelăciune și reindividualizarea pedepsei. Împotriva aceleeași sentințe a declarat apel P.A., solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de influență în infracțiunea de înșelăciune și obligarea inculpatei la plata sumei de 25.000.000 lei.

Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia penală nr. 109/ P din 20 mai 2004, a admis apelul declarat de procuror și a desființat în parte sentința atacată, în sensul că a înlăturat aplicarea prevederilor art. 86 1 C. pen. Prin aceeași hotărâre, apelul declarat de P.A. a fost respins, ca nefondat. S-a reținut că, în raport de multitudinea faptelor comise, de împrejurările în care le-a săvârșit, scopul urmărit și consecințele faptelor, precum și de perseverența infracțională, nu se justifică aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, inculpata Z.Z. și partea civilă P.A. Procurorul a susținut că încadrarea juridică a faptelor nu este corectă, în mod greșit instanța de apel respingând cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de trafic de influență (5 fapte).

Inculpata a susținut că pedeapsa este greșit individualizată, referitor la modalitatea de executare. Partea civilă a susținut că în mod greșit nu a fost obligată inculpata să-i restituie suma de 25.000.000 lei pe care a înmânat-o inculpatei. Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Obiectul juridic special al infracțiunii de trafic de influență îl constituie relațiile sociale a căror normală desfășurare implică combaterea și reprimarea faptelor acelor persoane care, speculând influența lor pe lângă un funcționar public sau funcționar, creează o stare de neîncredere în legătură cu certitudinea funcționarului, lăsând să se creadă că aceștia ar putea fi corupți și determinați să facă ori să nu facă acte ce intră în atribuțiile lor de serviciu.

Una din cerințele esențiale care întregesc latura obiectivă a conținutului infracțiunii de trafic de influență, alături de elementul material, constă în aceea ca făptuitorul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra funcționarului public sau funcționarului, în sensul că se bucură în mod real de încrederea acestuia, că este în raporturi bune cu acesta. Or, în raport de probele administrate, cu referire la faptele privind numiții H.G., R.G., I.G., V.O. și P.D. și pentru care s-a reținut în sarcina inculpatei săvârșirea a cinci infracțiuni de înșelăciune, în mod judicios instanțele au reținut că, în concret, cerința esențială menționată, pentru ca fapta să poată întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, nu este îndeplinită.

Ca atare, recursurile declarate în cauză se constată a fi neîntemeiate sub aspectul criticilor privind încadrarea juridică. Pe de altă parte suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ca măsură de individualizare judiciară a pedepsei, este supusă mai multor condiții de aplicare. Între acestea, potrivit art. 86 1 alin. (1) C. pen., una din condiții privește aprecierea instanței că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat, care se va îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei. Este de reținut, sub un prim aspect, că prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege nu se creează un drept ci o vocație pentru inculpat, întrucât aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere este lăsată la aprecierea instanței.

Or, în cauză, considerentele reținute de instanța de apel justifică concluzia că, în cauză, această condiție nu este îndeplinită, așa încât recursul declarat de inculpată se constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici. Recursul declarat de numita P.A., constituită parte civilă în cauză în cursul urmăririi penale urmează a fi respins în baza dispozițiilor art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., potrivit cărora „banii sau orice alte bunuri primite se confiscă”, prevederi în baza cărora, în mod corect, instanțele au procedat la confiscarea specială a sumei menționate. Totodată, examinând cauza în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nici alte motive de casare, susceptibile a fi puse în discuție nu se constată.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, partea civilă P.A. și inculpata Z.Z. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată și recurenta parte civilă vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, de partea civilă P.A. și de inculpata Z.Z. împotriva deciziei penale nr. 109/ P din 20 mai 2004 a Curții de Apel Constanța. Obligă pe recurenta parte civilă la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2005.