ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 680/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 624

din 4 noiembrie 2003, Tribunalul Constanța, secția penală, a condamnat pe

inculpata Z.Z. la:

- șapte pedepse de câte 3

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 257 C. pen.

(șapte fapte) pe care le-a contopit în pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare;

- cinci pedepse de câte 2

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 215 alin. (1)

C. pen. (5 fapte) pe care le constată grațiate în temeiul art. 4 din Legea nr.

543/2002.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani

închisoare, stabilind termenul de încercare la 5 ani, precum și obligațiile

inculpatei pe durata acestuia.

A constatat că numitele

P.A., J.F. și I.C. nu au calitate de părți civile în cauză și a respins pretențiile

acestora.

A constatat că părțile

vătămate H.G., P.D., R.G. și V.O. nu au formulat pretenții civile în cauză.

A confiscat de la inculpată,

în folosul statului, 27,1 milioane lei și 700 dolari S.U.A.

S-a reținut că, în perioada

anului 2000, inculpata Z.Z. a săvârșit mai multe infracțiuni de înșelăciune și

trafic de influență, obținând de la mai multe persoane diferite sume de bani,

promițându-le că le va rezolva diferite probleme, pretinzând că este avocată

sau cunoaște persoane cu funcții importante din diferite instituții ale

statului sau la societăți comerciale.

La individualizarea

judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere că inculpata a desfășurat o

amplă activitate infracțională, dar și de dorința persoanelor precizate de a-și

rezolva problemele pe căi nelegale, precum și de cuantumul sumelor solicitate

de aceasta, care nu este unul foarte mare. De asemenea, instanța de fond a mai

avut în vedere că inculpata este la primul conflict cu legea penală, iar starea

sănătății acesteia este precară.

Pentru a respinge

pretențiile civile, instanța de fond a avut în vedere că persoanele menționate

au calitatea de cumpărători de influență, în cauză fiind incidente dispozițiile

art. 256 alin. (2) C. pen.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Constanța a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând schimbarea încadrării juridice din 7 infracțiuni de trafic de

influență și 5 infracțiuni de înșelăciune în 12 infracțiuni de înșelăciune și

reindividualizarea pedepsei.

Împotriva aceleeași sentințe

a declarat apel P.A., solicitând schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de trafic de influență în infracțiunea de înșelăciune și obligarea

inculpatei la plata sumei de 25.000.000 lei.

Curtea de Apel Constanța,

secția penală, prin decizia penală nr. 109/ P din 20 mai 2004, a admis apelul

declarat de procuror și a desființat în parte sentința atacată, în sensul că a

înlăturat aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen.

Prin aceeași hotărâre,

apelul declarat de P.A. a fost respins, ca nefondat.

S-a reținut că, în raport de

multitudinea faptelor comise, de împrejurările în care le-a săvârșit, scopul

urmărit și consecințele faptelor, precum și de perseverența infracțională, nu

se justifică aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, inculpata

Z.Z. și partea civilă P.A.

Procurorul a susținut că

încadrarea juridică a faptelor nu este corectă, în mod greșit instanța de apel

respingând cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de

înșelăciune în infracțiunea de trafic de influență (5 fapte).

Inculpata a susținut că

pedeapsa este greșit individualizată, referitor la modalitatea de executare.

Partea civilă a susținut că

în mod greșit nu a fost obligată inculpata să-i restituie suma de 25.000.000

lei pe care a înmânat-o inculpatei.

Recursurile sunt nefondate,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Obiectul juridic special al

infracțiunii de trafic de influență îl constituie relațiile sociale a căror

normală desfășurare implică combaterea și reprimarea faptelor acelor persoane

care, speculând influența lor pe lângă un funcționar public sau funcționar,

creează o stare de neîncredere în legătură cu certitudinea funcționarului,

lăsând să se creadă că aceștia ar putea fi corupți și determinați să facă ori

să nu facă acte ce intră în atribuțiile lor de serviciu.

Una din cerințele esențiale

care întregesc latura obiectivă a conținutului infracțiunii de trafic de

influență, alături de elementul material, constă în aceea ca făptuitorul să

aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra funcționarului

public sau funcționarului, în sensul că se bucură în mod real de încrederea

acestuia, că este în raporturi bune cu acesta.

Or, în raport de probele

administrate, cu referire la faptele privind numiții H.G., R.G., I.G., V.O. și

P.D. și pentru care s-a reținut în sarcina inculpatei săvârșirea a cinci

infracțiuni de înșelăciune, în mod judicios instanțele au reținut că, în

concret, cerința esențială menționată, pentru ca fapta să poată întruni

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, nu este

îndeplinită. Ca atare, recursurile declarate în cauză se constată a fi

neîntemeiate sub aspectul criticilor privind încadrarea juridică.

Pe de altă parte suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere, ca măsură de individualizare judiciară a

pedepsei, este supusă mai multor condiții de aplicare.

Între acestea, potrivit art.

86

1

alin. (1) C. pen., una din condiții privește aprecierea

instanței că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat,

care se va îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei.

Este de reținut, sub un prim

aspect, că prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege nu se creează un

drept ci o vocație pentru inculpat, întrucât aplicarea suspendării executării

pedepsei sub supraveghere este lăsată la aprecierea instanței.

Or, în cauză, considerentele

reținute de instanța de apel justifică concluzia că, în cauză, această condiție

nu este îndeplinită, așa încât recursul declarat de inculpată se constată a fi

nefondat sub aspectul acestei critici.

Recursul declarat de numita

P.A., constituită parte civilă în cauză în cursul urmăririi penale urmează a fi

respins în baza dispozițiilor art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin.

(2) C. pen., potrivit cărora „banii sau orice alte bunuri primite se confiscă”,

prevederi în baza cărora, în mod corect, instanțele au procedat la confiscarea

specială a sumei menționate.

Totodată, examinând cauza în

raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nici alte

motive de casare, susceptibile a fi puse în discuție nu se constată.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Constanța, partea civilă P.A. și inculpata Z.Z.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurenta inculpată și recurenta parte civilă vor fi obligate la

plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța, de partea civilă P.A. și de inculpata Z.Z. împotriva deciziei penale

nr. 109/ P din 20 mai 2004 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurenta parte

civilă la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe

recurenta inculpată la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 ianuarie 2005.