ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5245/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 249 din 14

martie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, inculpata H.G. a fost

condamnată la câte 3 ani închisoare (4 pedepse), pentru infracțiunea prevăzută

de art. 215 alin. (3) C. pen., la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la

câte 5 ani închisoare (două pedepse), pentru infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (3) și (4) C. pen., pentru toate infracțiunile cu aplicarea art. 13 C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5

ani închisoare cu un spor de un an, în total 6 ani închisoare.

Totodată, tribunalul a menținut

starea de arest a inculpatei, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive

de la 16 noiembrie 2000 la zi, s-au anulat două file C.E.C. emise la 14 aprilie

și 24 iunie 1999 și a fost obligată inculpata să plătească despăgubiri părților

civile și cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut în fapt că inculpata în

perioada anilor 1995 – 1999 a indus în eroare mai multe societăți comerciale și

persoane fizice, față de care se prezenta a fi reprezentantă și după ce intra

în posesia mărfurilor sau a banilor împrumutați părăsea locul indicat drept

domiciliu și astfel nu mai putea fi depistată de partenerii de afaceri.

Prin aceste manopere inculpata a

prejudiciat părțile civile cu 43.000 dolari S.U.A. și 325.000.000 lei.

Prin decizia penală nr. 522 din 9

septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au respins

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata

H.G. cu privire la modul de individualizare a pedepsei.

Împotriva acestei decizii inculpata

a declarat recurs solicitând reducerea pedepsei față de starea sănătății sale,

temei de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpată nu

este fondat.

La aplicarea pedepsei instanța de

fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., în care sens a ținut seama de gradul de pericol social ridicat al

infracțiunii de înșelăciune comise (prin acte repetate, o lungă perioadă de

timp și prejudicierea părților civile cu valori importante), cât și persoana

sa, astfel că pedeapsa stabilită, în limitele prevăzute de legea mai favorabilă

aplicabilă, este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor

infracțiuni, starea de sănătate invocată putând eventual constitui, în viitor,

motiv de a cere întreruperea executării pedepsei.

În consecință, urmează a se respinge

ca nefondat recursul declarat, a se deduce din pedeapsă durata arestării

preventive și a fi obligată inculpata la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata H.G. împotriva deciziei penale nr. 522 din 9 septembrie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă timpul arestării

preventive a inculpatei de la 16 noiembrie 2000 la 14 noiembrie 2003.

Obligă pe inculpată la plata sumei

de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 noiembrie 2003.