ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 628/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 628/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpata K.M. împotriva deciziei penale

nr.218 din  27 august 2002 a Curții de Apel Cluj.

S-a

prezentat recurenta inculpată, în stare de arest și asistată de

apărător desemnat din oficiu, avocat B.A., lipsind părțile

civile.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatei solicită, în principal, achitarea inculpatei și în

subsidiar, reducerea pedepsei și suspendarea executării pedepsei.

Procurorul

a cerut respingerea recursului, ca nefondat.

Inculpata

solicită reducerea pedepsei.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Prin

sentința penală nr.155 din 2 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj a fost

condamnată inculpata K.M

.

la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

prevăzută de art.215 alin.2 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul

penal, prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni

de înșelăciune prevăzute de art.215 alin.2 cu aplicarea art.41

alin.2 din Codul penal, și la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare

pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută

de art.257 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, precum și la 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c din Codul penal.

Conform

art.33 lit.a și 34 lit.b din Codul penal s-a dispus ca inculpata să execute

pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani

interzicerea unor drepturi.

A

fost menținută starea de arest a inculpatei și s-a computat

perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la 15

ianuarie 2001 la zi.

Sub

aspectul laturii civile, inculpata a fost obligată să

plătească despăgubiri civile după cum urmează:

-8.500.000

lei și 550 DM către părțile civile P.C. și P.D.;

-100

dolari SUA părții civile P.D.;

-500.000

lei părții civile C.I.;

-10.000.000

lei părții civile F.A.

Totodată,

s-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părților

vătămate P.C., S.B. și T.S.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a

reținut, în esență, următoarea situație de fapt.

Inculpata

K.M. este absolventă de liceu și a urmat timp de doi ani cursurile

Facultății de Științe Juridice, Politice și Management

din cadrul Universității Româno-Arabe, facultate pe care nu a absolvit-o,

ea lucrând în cadrul unor birouri avocațiale din Oradea, în calitate de

secretară.

În

cursul lunii septembrie 1999, inculpata s-a întâlnit în Câmpia Turzii cu partea

vătămată P.C., pe care o cunoștea din copilărie,

și căreia i s-a prezentat ca avocat în cadrul Biroului avocațial

„Cerveni” din Oradea.

Cu

ocazia discuțiilor, partea vătămată i-a relatat inculpatei

intenția sa de a pleca în Italia pentru a  munci, intenție pe care o

avea și o prietenă a sa, partea vătămată S.B.

După

ce în prealabil inculpata a făcut referire la o serie de

personalități pe care le cunoștea, arătându-i

părții vătămate P.C. fotografii în care apărea

alături de N.C.M C.V.T., G.F. prințul P. de România, s-a oferit

să le ajute în obținerea vizei pentru Italia, în schimbul sumei de

câte 500 DM pentru fiecare. Totodată, inculpata a promis că va

obține vizele în patru sau șase săptămâni cu ajutorul  numitului

D.A., despre care a afirmat că ar fi parlamentar.

În

aceste condiții părțile vătămate i-au dat inculpatei

suma de 500 DM fiecare și pașapoartele.

Ulterior,

în cursul lunii octombrie 1999, inculpata i-a mai solicitat părții

vătămate S.B. suma de 1.500.000 lei sub pretextul că trebuie

să facă deplasarea urgentă la București. În

consecință, părțile vătămate P.C. și S.B.

s-au deplasat la Oradea pentru a-i duce banii inculpatei, aceasta le-a invitat

să vadă biroul unde lucra ca și avocat, birou în care inculpata,

în realitate, lucra ca secretară.

În

lunile următoare, inculpata le-a amânat în mod repetat pe

părțile vătămate justificând cu diferite pretexte

întârzierea obținerii vizelor.

La

sfârșitul lunii ianuarie 2000, în contextul în care părțile

vătămate erau tot mai insistente, inculpata le-a spus că vizele

sunt rezolvate, deși împrejurarea nu era reală, însă le-a amânat

din nou sub pretextul că are foarte multe pașapoarte de ridicat de la

ambasadă și că nu poate ridica decât cel mult 5 pașapoarte

pe săptămână. Întrucât nici în luna aprilie 2000 nu au primit

pașapoartele, părțile vătămate și-au dat seama

că au fost înșelate, înregistrând și o convorbire

telefonică cu inculpata pentru a dovedi acest lucru.

În

aceste circumstanțe, părțile vătămate i-au solicitat

inculpatei să le restituie pașapoartele și banii, iar după

îndelungi insistențe, în cursul lunilor iunie-iulie 2000, cele două

părți vătămate au reușit să-și recupereze

actele și banii.

S-a

mai reținut că în luna octombrie 1999, în timp ce se afla la

Serviciul Pașapoarte din Cluj Napoca, împreună cu partea

vătămată P.C., a cunoscut-o prin intermediul acesteia din

urmă pe martora G.R., prezentându-se drept avocat. Cum mama martorei avea

calitatea de pârâtă într-o cauză aflată pe rolul Tribunalului

Cluj, martora a întrebat-o pe inculpată dacă poate să-i asigure

asistența juridică mamei sale, aceasta acceptând în schimbul sumei de

3.000.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru

a câștiga încrederea  martorei, inculpata a făcut referire la o serie

de personalități, afirmând, printre altele, că îl cunoaște

pe procurorul șef care o va ajuta.

În

cursul lunii decembrie 1999 inculpata călătorea cu trenul de la

Oradea la Câmpia Turzii, în același compartiment aflându-se și P.D. a

cărui soție avea două procese pe rolul Tribunalului Cluj.

Cu

ocazia discuțiilor purtate, inculpata a început să se pronunțe

asupra modului de soluționare a acestor cauze, afirmând că vor avea

câștig de cauză 100%, prezentându-se ca avocat în din Oradea și i-a

înmânat părții vătămate o carte de vizită unde în

dreptul numelui său apărea titulatura de „colaboratoare”. Ulterior

părțile vătămate P.D. și P.C. au contactat-o telefonic

pe inculpată după care s-au întâlnit și au discutat despre

angajarea ca avocat a inculpatei în cele două cauze, lucru cu care K.M. a

fost de acord, solicitând diferite sume de bani pentru studiul dosarului,

deplasări, onorariu de avocat. În total, părțile

vătămate i-au înmânat inculpatei suma de 8.000.000 lei și 550

DM.

Pentru

a întări convingerea părților vătămate că este

avocată, inculpata le-a spus că îi cunoaște bine pe

judecătorii care fac parte din completul de judecată, lăsând

impresia că are influență asupra lor, afirmând chiar că a

fost colegă de facultate cu soțul judecătorei din complet.

Mai

mult, inculpata, la un moment dat, a condus-o pe una din părțile

vătămate până în apropierea biroului membrilor completului de

judecată, a intrat în birou iar la ieșire i-a cerut părții

vătămate suma de 500.000 lei pentru a cumpăra o sticlă de

coniac ce urma să fie dată unuia din membrii completului.

În

final, hotărârile judecătorești pronunțate au fost

defavorabile părții vătămate, fapt ce a determinat-o

să presupună că inculpata a înșelat-o, presupunere

confirmată ulterior cu ocazia unei discuții între partea

vătămată și un avocat.

În

timpul desfășurării proceselor civile amintite, prin intermediul

lui P.D., inculpata l-a cunoscut pe C.I., căruia i s-a prezentat, de

asemenea, ca avocat și s-a oferit să-i acorde asistență

juridică într-o cauză penală ce s-a aflat pe rolul

Judecătoriei Cluj Napoca, pentru care inculpata a pretins și primit

suma de 1.500.000 lei. Partea vătămată a aflat că inculpata

nu are calitatea de avocat, reușind să recupereze suma de 1.000.000

lei de la inculpată.

În

aceeași perioadă, inculpata l-a indus în eroare  pe P.D., în

fața căruia a afirmat că este avocat și că prin

intermediul unor cunoștințe îi va obține viza pentru

spațiul Schengen.

Fiind

indusă în eroare partea vătămată i-a înmânat inculpatei

pașaportul și suma de 100 dolari SUA, însă inculpata nu a

obținut viza promisă, pașaportul fiind găsit în domiciliul

acesteia cu ocazia percheziției domiciliare efectuate.

Procedând

în același mod ca și în cazul părții vătămare P.D.,

inculpata l-a indus în eroare  și pe T.S. căruia în schimbul sumei de

500 DM i-a promis obținerea vizei pentru spațiul Schengen,

prezentându-i-se ca avocat. După circa 5 luni, sesizând că inculpata

nu a obținut viza, partea vătămată și-a dat seama

că a fost înșelată și după  lungi insistențe

și-a recuperat banii.

În

cursul lunii mai 2000, inculpata K.M. l-a cunoscut pe F.A. care era cercetat

într-un dosar penal aflat la Parchetul Militar Cluj. Inculpata s-a oferit

să-i acorde asistență juridică în calitate de avocat,

ocazie cu care a afirmat că are relații cu persoane foarte importante,

pe care le-a și menționat, printre ele indicându-l și pe

procurorul care instrumenta cauza în care F.A. era cercetat penal, astfel

că va putea obține o soluție favorabilă în sensul

netrimiterii în judecată și a aplicării unei sancțiuni

administrative.

Pentru

acesta, inculpata a solicitat 1400 DM, 300 dolari SUA și 1.000.000 lei

afirmând că va cumpăra cadouri pentru procuror și pentru

președintele Tribunalului Militar.

Situația

de fapt expusă a fost reținută pe baza plângerilor și

declarațiilor părților vătămate, depozițiilor

martorilor audiați, proceselor verbale de confruntare, copiilor filelor

din agendele ridicate de la inculpată, probe coroborate cu

declarațiile inculpatei.

Curtea

de Apel Cluj, prin decizia penală nr.218 din 27 august 2002 a respins apelurile

declarate de inculpată și partea vătămată P.C.

Împotriva

acestei decizii inculpata a declarat recurs, reiterând motivele invocate în

apel, și anume nelegalitatea și nemeinicia hotărârilor

pronunțate, solicitând în principal achitarea pentru infracțiunile

reținute în sarcina sa întrucât nu a avut intenția de a înșela

părțile vătămate și de a comite infracțiunea de

trafic de influență, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.

Recursul

este fondat însă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanțele

de fond și de apel au stabilit în mod corect situația de fapt și

vinovăția inculpatei, încadrând corespunzător din punct de

vedere juridic faptele comise în textele de lege mai sus arătate.

Într-adevăr,

fapta inculpatei, care în cursul anului 1999, în mod repetat, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, prin prezentarea

calității mincinoase de avocat, a indus în eroare mai multe

părți vătămate, promițându-le că le va

obține vize de intrare în spațiul Schengen, cauzându-le prejudicii,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune, în formă  continuată prevăzută de

art.215 alin.2 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal.

Fapta

aceleiași inculpate, care în aceeași perioadă de timp, în mod

repetat, în baza unei rezoluții infracționale unice, a pretins

și primit diferite sume de bani de la părțile

vătămate, afirmând că le va folosi pentru a cumpăra cadouri

pentru judecători și procurori din cadrul unor instanțe civile

și militare din Cluj Napoca, asupra cărora a lăsat să se

înțeleagă că va influența și poate să-i determine

să pronunțe anumite soluții în cauzele pe care le instrumentau

și în care aveau interes aceste părți civile, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență,

în formă continuată, prevăzută de art.257 cu aplicarea

art.41 alin.2 din Codul penal.

Este

adevărat că inculpata nu a recunoscut infracțiunile pentru care

a fost trimisă în judecată însă vinovăția acesteia

rezultă din toate celelalte mijloace de probă, respectiv din

plângerile și declarațiile părților vătămate care

în mod constant au menționat maniera în care a acționat inculpata

pentru a obține foloase materiale, din depozițiile martorilor

audiați, din procesele-verbale de confruntare precum și din actele

ridicate de la inculpată și în care aceasta a notat o serie de date

referitoare la persoanele de la care primise sume de bani și pentru care a

făcut diverse cereri la diferite instituții.

Simpla

negare a inculpatei a faptelor reținute în sarcina sa prin actul de

inculpare și prin hotărârile pronunțate nu are nici o

relevanță din punct de vedere juridic atâta vreme cât situația

de fapt arătată în cuprinsul acestora rezultă din celelalte

probe ale dosarului.

Instanța

de fond a analizat în detaliu fiecare faptă și a indicat mijloacele

de probă pe care s-a întemeiat atunci când a pronunțat sentința

atacată, iar instanța de apel,  este adevărat cu o motivare

sumară, a verificat criticile formulate de inculpată și pe care

justificat le-a respins.

Întrucât

vinovăția inculpatei a fost corect stabilită, primul motiv de

recurs invocat nu este fondat.

Motivul

de recurs ce vizează individualizarea pedepsei este însă întemeiat.

Potrivit art.72 din Codul penal, la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a

acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de

gradul de pericol social al faptelor comise, de persoana făptuitorului

și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Din

formularea dată de textul de lege mai sus arătat acestor criterii

rezultă că sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în

totalitate, de fiecare dată la stabilirea și aplicarea pedepsei.

Or,

în speță, analizarea exclusivă a pericolului social generic al

faptelor comise de inculpată, pericol într-adevăr relevant,

ignorându-se celelalte criterii de individualizare, a determinat aplicarea unor

sancțiuni greșit individualizate.

Astfel,

inculpata prezentând o serie de afecțiuni de sănătate, se

află la prima abatere de natură penală, infracțiunile

comise reprezentând un fapt izolat în activitatea sa, ea luând măsuri

pentru despăgubirea unor părți vătămate, iar în final,

a regretat faptele așa cum au fost reținute prin rechizitoriu și

prin hotărârile pronunțate.

În

raport de toate elementele de circumstanțiere ale faptelor și

făptuitoarei se impune reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii

sancțiunilor stabilite la câte 4 ani închisoare, respectiv spre limitele

minime prevăzute de textele sancționatoare.

Ca

atare, recursul declarat de inculpată va fi admis în sensul celor mai sus

arătate, se vor casa hotărârile pronunțate, se va descontopi

pedeapsa aplicată în pedepsele componente și vor fi reduse pedepsele

aplicate la câte 4 ani închisoare pentru infracțiunile prevăzute de

art.215 alin.2 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, respectiv art.257 cu

aplicarea art.41 alin.2 din același cod.

Conform

art.33 lit.a și 34 lit.b din Codul penal pedepsele stabilite vor fi

contopite în pedeapsa cea mai grea, în final, inculpata urmând a executa 4 ani

închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi.

Se

va computa perioada arestării preventive, iar onorariul

apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de inculpata K.M. împotriva deciziei

penale nr. 218 din 27 august 2002 a Curții de Apel Cluj.

Casează

decizia penală sus-menționată și sentința penală

nr.155 din 2 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj numai cu privire la individualizarea

pedepsei principale.

Descontopește

pedeapsa rezultantă în pedepsele componente de:

-

5 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune

prevăzută de art.215 alin.2, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen.;

-

5 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de

influență, prevăzută de art.257 C.pen., cu aplicarea art.41

alin.2 și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a

și b C.pen.

Reduce

pedeapsa de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de

înșelăciune prevăzută de art.215 alin.2, cu aplicarea

art.41 alin.2 C.pen.

Reduce

pedeapsa de la 5 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare pentru

infracțiunea de trafic de influență, prevăzute de art.257

C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C.pen.

Conform

art.33 – 34 lit.b C.pen., contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea

mai grea, inculpata având de executat în final, 4 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C.pen.

Deduce

din pedeapsă, perioada arestării preventive  a inculpatei de la 15

ianuarie 2001  la 7 februarie 2003.

Onorariul

pentru apărarea din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 7 februarie 2003.