ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

15.02.2005

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresară acestei instanțe la data de 16 decembrie 2004 și înregistrată sub nr. 7365/2004, numita L.E., cu domiciliul ales la avocat D.R., pentru comunicare acte, a solicitat, prin intermediul avocatului R.D., să se dispună obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să răspundă cererilor ce i-au fost adresate în legătură cu măsura indisponibilizării și restituirii autoturismului.

În motivarea cererii petenta a arătat că este proprietara autoturismului mai sus menționat din data de 28 iulie 2003, dobândit în baza contractului de vânzare - cumpărare, încheiat cu SC G.I.E. SRL.

În legătură cu acest autoturism, într-o cauză cu caracter penal, aflată în cercetare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar care nu privește persoana sa, întrucât nu are calitatea de învinuită sau inculpată, în dosarul nr. P/376400/2003, s-a luat măsura indisponibilizării.

Întrucât această măsură este contrară dispozițiilor legale, iar Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a refuzat să-i răspundă numeroaselor cereri adresate, a solicitat obligarea acestuia, fie să-i răspundă, fie să ridice măsura indisponibilizării autoturismului pe care o consideră abuzivă.

Ulterior, respectiv la data fixată pentru judecata cererii, petenta, prin apărătorul său, a solicitat a se constata că în mod eronat a fost sesizată secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, pe cale de consecință, să se scoată cauza de pe rol și trimiterea ei la aceeași instanță, secția de contencios administrativ, care este competentă să se pronunțe.

Cererea formulată de petiționara L.E. este inadmisibilă în fond și nefondată în ce privește trimiterea la secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 275 C. proc. pen., orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.

Plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală și se depune direct la acesta, fie la organul de urmărire penală.

Conform art. 278

C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta (cum în baza sa subliniază petenta că este cazul în speță) se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

În caz de nemulțumire pentru soluția pronunțată partea se poate adresa cu plângere la procurorul ierarhic superior.

În cazul în care, în cauză s-a pronunțat o soluție de neîncepere a urmăririi penale ori s-a dat o ordonanță de încetare a urmăririi penale, potrivit art. 278

alin. (2) persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, pot face plângere la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

După cum rezultă din conținutul textelor de lege mai sus menționate, pentru ca o persoană să se poată adresa cu plângere instanței de judecată cu privire la actele întocmite de procuror ori măsurile luate de acesta este necesar să se respecte o anumită procedură, iar în cauză să se fi dat, de către procuror o rezoluție sau ordonanță de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Întrucât în cauza din speță, pe de o parte nu au fost respectate prevederile legale menționate, petenta adresându-se instanței iar, pe de altă parte, nu este vorba de atacarea unui act din cele arătate în art. 278

alin. (2), urmează a se constata că cererea adresată de petenta L.E. este inadmisibilă și a fost respinsă ca atare.

În ce privește cererea prin care se solicita instanței trimiterea cauzei la secția de contencios administrativ se constată că este făcută pro-cauza în sensul de a se ocoli dispozițiile legale și a investi în mod artificial această secție cu soluționarea unei cereri al cărui obiect nu este definit încercându-se pe căi ocolite de a nu se supune unor acte întocmite de organul de urmărire penală, într-o cauză care se află în curs de cercetare.

Dacă petenta va aprecia că cererea sa este de competența unei asemenea instanțe, lucru nedovedit însă până în prezent, are posibilitatea de a se adresa direct acesteia și nu așa cum a procedat în cauza de față.

În consecință, inadmisibilitatea cererii fiind o cauză care prevalează, instanța urmează a constata că cererea formulată de numita L.E. are un asemenea caracter și prin urmare a fi respinsă ca atare. Cât privește aspectul privind trimiterea cauzei la altă secție nu poate fi luat în discuție, în cauză neexistând temeiuri care să justifice o asemenea măsură.

Aflându-se în culpă procesuală penală urmează a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de judecata prezentei cereri.

Cu recurs.