ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4102/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 iunie

2005, pronunțată în dosarul nr. 2125/2005, Curtea de Apel București, secția I

penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților B.I. și S.S., pe o

durată de 60 zile, începând cu data de 20 iunie 2005.

Totodată, a respins, ca

nefondate, cererile de recuzare a întregii instanțe a Tribunalului București,

formulate de inculpații B.I. și B.V.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel București a reținut, în esență, următoarea situație de

fapt:

Inculpații B.V. și B.I. au

formulat la data de 17 iunie 2005, în dosarul nr. 474/2004 al Tribunalului

București, secția I penală, o cerere de recuzare a completului de judecată din

ședința publică din data menționată, precum și a întregului colectiv de

magistrați din cadrul Tribunalului București, cu motivarea că li s-a încălcat

dreptul la apărare și că există suspiciuni cu privire la obiectivitatea

judecătorilor în condițiile în care s-au formulat mai multe cereri de recuzare

a completului, cereri respinse.

S-a reținut că motivele

invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 48 lit. d) C. proc. pen.,

nefiind făcută dovada că judecătorul fondului este interesat în cauză și nu s-a

indicat concret cazul de incompatibilitate al fiecărui judecător din cadrul

Tribunalului București.

Totodată, s-a mai reținut că

se impune în continuare, menținerea stării de arest a inculpaților B.I. și S.S.

Împotriva acestei încheieri,

inculpații B.I., B.V. și S.S. au declarat recurs, prin care a învederat că nu

se impune menținerea măsurii arestării preventive, solicitând revocarea acestei

măsuri.

Recursurile sunt

inadmisibile.

Din examinarea încheierii

recurate, se reține că instanța, Curtea de Apel București, investită cu

soluționarea cererii de recuzare a judecătorilor Tribunalului București, în

conformitate cu dispozițiile art. 52 C. proc. pen., a trimis dosarul la

instanța superioară competentă să judece cererea de recuzare, înainte de a se

pronunța asupra recuzării, a dispus cu privire la arestarea preventivă a

inculpaților, în condițiile în care toți judecătorii acestei curți au fost

recuzați.

Potrivit art. 52 C. proc. pen.,

încheierile pronunțate în procedura recuzării și abținerii nu sunt supuse nici

unei căi de atac, legiuitorul urmărind prin această reglementare să elimine

posibilitatea de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale care împietează

asupra desfășurării în condiții normale a procesului penal.

Acesta a fost și

considerentul pentru care a fost introdus art. 52 alin. (5

1

) C. proc.

pen., dându-se astfel posibilitatea instanței investite cu soluționarea cererii

de recuzare, ca înainte de a se pronunța asupra acesteia, să dispună cu privire

la arestarea preventivă.

Așadar, întreaga

reglementare cuprinsă în art. 52 alin. (5

1

) C. proc. pen., instituie

o procedură specială, derogatorie de la dispozițiile art. 159 – art. 160 C. proc.

pen., derogarea referindu-se atât la procedura de soluționare a aspectelor

privind arestarea preventivă, cât și la caracterul hotărârii pronunțate.

Dispoziția finală din alin.

(5

1

) al art. 52 C. proc. pen., în sensul că instanța dispune cu

privire la arestarea preventivă în condițiile prevăzute de lege, constituie o

normă de trimitere numai cu privire la temeiurile arestării și durata acesteia,

nu și la acele referitoare la condițiile procedurale.

Dacă s-ar admite că

încheierile pronunțate în procedura recuzării ar putea fi atacate separat cu

recurs, s-ar ajunge în situația ca, în cazul unor recuzări succesive, să se

proroge nelegal competența materială a instanței îndreptățită să judece recursul

cu privire la starea de arest.

Ca atare, recursurile

declarate de inculpați urmează a fi respinse, ca inadmisibile, astfel că toate

celelalte critici vizând fondul cauzei (relevate de apărătorii inculpaților și

de către aceștia personal) nu vor fi examinate.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge, ca inadmisibile,

recursurile declarate de inculpații B.I., B.V. și S.S. împotriva încheierii din

17 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 2125/2005.

Obligă pe fiecare recurent

inculpat la plata sumei de câte 60 lei (600.000 lei) cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 iulie 2005.