ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4102/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 17 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2125/2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților B.I. și S.S., pe o durată de 60 zile, începând cu data de 20 iunie 2005. Totodată, a respins, ca nefondate, cererile de recuzare a întregii instanțe a Tribunalului București, formulate de inculpații B.I. și B.V. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpații B.V. și B.I.

au formulat la data de 17 iunie 2005, în dosarul nr. 474/2004 al Tribunalului București, secția I penală, o cerere de recuzare a completului de judecată din ședința publică din data menționată, precum și a întregului colectiv de magistrați din cadrul Tribunalului București, cu motivarea că li s-a încălcat dreptul la apărare și că există suspiciuni cu privire la obiectivitatea judecătorilor în condițiile în care s-au formulat mai multe cereri de recuzare a completului, cereri respinse. S-a reținut că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 48 lit. d) C. proc. pen., nefiind făcută dovada că judecătorul fondului este interesat în cauză și nu s-a indicat concret cazul de incompatibilitate al fiecărui judecător din cadrul Tribunalului București.

Totodată, s-a mai reținut că se impune în continuare, menținerea stării de arest a inculpaților B.I. și S.S. Împotriva acestei încheieri, inculpații B.I., B.V. și S.S. au declarat recurs, prin care a învederat că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive, solicitând revocarea acestei măsuri. Recursurile sunt inadmisibile. Din examinarea încheierii recurate, se reține că instanța, Curtea de Apel București, investită cu soluționarea cererii de recuzare a judecătorilor Tribunalului București, în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. proc. pen., a trimis dosarul la instanța superioară competentă să judece cererea de recuzare, înainte de a se pronunța asupra recuzării, a dispus cu privire la arestarea preventivă a inculpaților, în condițiile în care toți judecătorii acestei curți au fost recuzați.

Potrivit art. 52 C. proc. pen., încheierile pronunțate în procedura recuzării și abținerii nu sunt supuse nici unei căi de atac, legiuitorul urmărind prin această reglementare să elimine posibilitatea de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale care împietează asupra desfășurării în condiții normale a procesului penal. Acesta a fost și considerentul pentru care a fost introdus art. 52 alin. (5 1 ) C. proc. pen., dându-se astfel posibilitatea instanței investite cu soluționarea cererii de recuzare, ca înainte de a se pronunța asupra acesteia, să dispună cu privire la arestarea preventivă. Așadar, întreaga reglementare cuprinsă în art. 52 alin. (5 1 ) C. proc. pen., instituie o procedură specială, derogatorie de la dispozițiile art. 159 – art. 160 C. proc.

pen., derogarea referindu-se atât la procedura de soluționare a aspectelor privind arestarea preventivă, cât și la caracterul hotărârii pronunțate. Dispoziția finală din alin. (5 1 ) al art. 52 C. proc. pen., în sensul că instanța dispune cu privire la arestarea preventivă în condițiile prevăzute de lege, constituie o normă de trimitere numai cu privire la temeiurile arestării și durata acesteia, nu și la acele referitoare la condițiile procedurale. Dacă s-ar admite că încheierile pronunțate în procedura recuzării ar putea fi atacate separat cu recurs, s-ar ajunge în situația ca, în cazul unor recuzări succesive, să se proroge nelegal competența materială a instanței îndreptățită să judece recursul cu privire la starea de arest.

Ca atare, recursurile declarate de inculpați urmează a fi respinse, ca inadmisibile, astfel că toate celelalte critici vizând fondul cauzei (relevate de apărătorii inculpaților și de către aceștia personal) nu vor fi examinate. Conform art. 192 C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații B.I., B.V. și S.S. împotriva încheierii din 17 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2125/2005. Obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 60 lei (600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iulie 2005.