ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4616/2005

Examinând recursurile de față constată: Prin încheierea din 19 iulie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 2321/M/2005 s-a dispus, între altele, menținerea stării de arest a inculpaților V.A. și V.V. reținându-se că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și se impune menținerea acesteia. Inculpații au declarat recurs susținând că nu se mai impune privarea lor de libertate. Recursurile nu sunt fondate. Conform art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., pe tot parcursul judecății instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive pe care o menține dacă temeiurile care au stat la baza acestei măsuri impune în continuare privarea inculpatului de libertate.

Din actele dosarului rezultă că inculpații legal și temeinic au fost arestați preventiv, conform art. 148 lit. h) C. proc. pen., la data de 20 aprilie 2004, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. Prin sentința penală nr. 707 din 30 mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au fost condamnate pentru infracțiuni la Legea nr. 143/2000, un număr de 11 persoane printre care și inculpații. Astfel, inculpatul V.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 13 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) și c), reținându-se că în perioada 2003 – 2004, în repetate rânduri, împreună cu mai multe persoane, dintre care una minoră, a deținut, vândut și intermediat vânzarea a diferite cantități de heroină mai multor consumatori de droguri din București.

Inculpatul V.A.F. a fost condamnat la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) și art. 99 și următoarele C. pen., reținându-se că, în perioada 2003 – 2004, în repetate rânduri, împreună cu mai multe persoane, a deținut, vândut și a intermediat vânzarea de heroină. În raport cu actele dosarului, Curtea constată că justificat, instanța investită cu judecarea apelurilor declarate de cei 11 inculpați condamnați în cauză, a apreciat că temeiurile care au stat la baza arestării inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora. Întrucât din examinarea cauzei nu rezultă nici existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursurile, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.V. și V.A.F. împotriva încheierii de ședință din 19 iulie 2005 a, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. 2321/M/2005. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 80 lei (800.00 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 august 2005.