ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4616/2005

Examinând recursurile de

față constată:

Prin încheierea din 19 iulie

2005, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 2321/M/2005 s-a

dispus, între altele, menținerea stării de arest a inculpaților V.A. și V.V. reținându-se

că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și se impune

menținerea acesteia.

Inculpații au declarat

recurs susținând că nu se mai impune privarea lor de libertate.

Recursurile nu sunt fondate.

Conform art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., pe tot parcursul judecății instanța verifică

periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive pe care o menține dacă

temeiurile care au stat la baza acestei măsuri impune în continuare privarea

inculpatului de libertate.

Din actele dosarului rezultă

că inculpații legal și temeinic au fost arestați preventiv, conform art. 148

lit. h) C. proc. pen., la data de 20 aprilie 2004, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Prin sentința penală nr. 707

din 30 mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au fost

condamnate pentru infracțiuni la Legea nr. 143/2000, un număr de 11 persoane

printre care și inculpații.

Astfel, inculpatul V.V. a

fost condamnat la o pedeapsă de 13 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) și art. 75 lit. a) și c), reținându-se că în perioada 2003 – 2004,

în repetate rânduri, împreună cu mai multe persoane, dintre care una minoră, a

deținut, vândut și intermediat vânzarea a diferite cantități de heroină mai

multor consumatori de droguri din București.

Inculpatul V.A.F. a fost

condamnat la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2),

art. 75 lit. a) și art. 99 și următoarele C. pen., reținându-se că, în perioada

2003 – 2004, în repetate rânduri, împreună cu mai multe persoane, a deținut,

vândut și a intermediat vânzarea de heroină.

În raport cu actele

dosarului, Curtea constată că justificat, instanța investită cu judecarea

apelurilor declarate de cei 11 inculpați condamnați în cauză, a apreciat că

temeiurile care au stat la baza arestării inculpaților impun în continuare

privarea de libertate a acestora.

Întrucât din examinarea

cauzei nu rezultă nici existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat

în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursurile, ca nefondat, conform

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații V.V. și V.A.F. împotriva

încheierii de ședință din 19 iulie 2005 a, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie în

dosarul nr. 2321/M/2005.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 80 lei (800.00 lei) cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 august 2005.