ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1471/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 8 august 2003, reclamantul T.M. a chemat în judecată Ministerul

Administrației și Internelor, solicitând anularea dispoziției nr. 3526894 din

29 iulie 2003, emisă de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei a

județului Suceava, prin care s-a dispus returnarea sa în Turcia și s-a stabilit

interdicția de intrare în România, pe o perioadă de 3 ani.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că este cetățean turc și la 31 octombrie 1997 s-a căsătorit

cu o cetățeană română și la 7 noiembrie 2000 a venit în vizită, ca turist, cu o

viză de ședere de 2 luni, după care a omis să ceară prelungirea vizei de ședere,

datorită unor probleme.

Mai susține că soția sa este

bolnavă și că nu poate pleca în Turcia, întrucât are în îngrijire un copil

dinaintea căsătoriei.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 209 din 22

octombrie 2003, a respins ca nefondată, acțiunea.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs, reclamantul T.M., susținând în esență că, măsura de

interdicție de intrare în România, pe timp de 3 ani, este prea severă și că,

astfel, este separat în fapt de soție, care este cetățean român.

Recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a

intrat în România, la data de 6 noiembrie 2001, conform regimului bilateral de

vize, stabilit prin Acordul între Guvernul României și Guvernul Republicii

Turcia pentru desființarea vizelor (B. Of. nr. 73/1.07.1969), cel în cauză avea

drept de ședere în România pe timp de 2 luni, până la 6 ianuarie 2002.

Recurentul reclamant nu a

părăsit țara la data expirării dreptului de ședere, fiind depistat cu ședere

nelegală, de la data de 6 ianuarie 2002.

Potrivit dispozițiilor art. 11

alin. (1) din O.G. nr. 194/2002 și a art. 86, coroborat cu art. 102 alin. (1) lit.

c), i s-a emis dispoziția de returnare și s-a instituit interdicția de intrare

în România, pe timp de 3 ani.

De altfel, însuși

reclamantul recunoaște că a neglijat să solicite prelungirea vizei de ședere,

ignorând faptul că a intrat în România, ca turist, deci nu putea solicita

prelungirea dreptului de ședere pentru reîntregirea familiei. O astfel de viză

se solicită numai la misiunile diplomatice ale României în străinătate.

Hotărârea instanței de fond

fiind legală și temeinică, recursul declarat de recurentul-reclamant se va

respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de T.M. împotriva sentinței civile nr. 209 din 22 octombrie 2003 a Curții de

Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2005.