ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4921/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 447 din 1 aprilie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului S.A. din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

și art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., și art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 14 noiembrie 2002 la zi. Prin aceeași hotărâre s-a dispus și condamnarea inculpatului M.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 14 noiembrie 2002 la zi. În temeiul art. 116 C. pen., i-a fost interzis inculpatului S.A.

dreptul de a se afla în municipiul București pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul S.A. cuțitul folosit la săvârșirea faptei. S-a luat act că părțile vătămate H.M. și I.H. nu s-au constituit părți civile în procesul penal. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul S.A., în solidar, cu inculpatul M.M., acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente I.M., la plata sumei de 3.393.430 lei, reprezentând despăgubiri materiale către institutul de Fono Audiologie și Chirurgie Funcționale O.R.L. Prof. dr. H.Hociotă. În temeiul art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul M.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente I.M. la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 400.000 lei s-a dispus să fie avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 13 noiembrie 2002, în timp ce se întorcea la domiciliu, în scara blocului în care locuiește partea vătămată H.M. a fost deposedată prin violență de geantă de trei indivizi necunoscuți. Pe drum, partea vătămată a observat că este urmărită de un individ mic de statură, fără însă a da importanță acestui lucru.

Intrând în scara blocului în care locuiește, în dreptul liftului a observat doi indivizi, dintre care unul a amenințat-o punându-i în dreptul gâtului o lamă, celălalt lovind-o cu pumnul în față și smulgându-i geanta. Partea vătămată a declarat că la ușa de acces în bloc se mai afla un individ, iar afară un al patrulea căruia nu i-a putut reține semnalmentele. Așa cum a reieșit din certificatul medico-legal A1/1242/2002, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale. Doi dintre autorii faptei au fost identificați în persoana inculpaților S.A. și M.M. La data de 15 decembrie 2002, partea vătămată I.H. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în seara de 13 noiembrie 2002 în zona Complexului A. a fost acostată de trei indivizi care au lovit-o și i-au sustras geanta pe care o avea asupra sa, conținând bunuri personale, iar din buzunar portmoneul cu acte.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații M.M.A. și S.A., solicitând admiterea lui și reducerea pedepselor aplicate. Prin decizia penală nr. 394/ A din 27 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. S-a computat prevenția inculpaților de la 14 noiembrie 2002 la zi. Au fost obligați inculpații, inculpatul M.M.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente, la câte 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei onorariu avocat oficiu urmând să se avanseze din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri inculpații M.M.A. și S.A. solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor și reducerea pedepselor aplicate.

Examinând recursurile declarate în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu sunt fondate. Verificând actele și lucrările dosarului se reține că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților și au aplicat pedepse just proporționalizate, conform criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepselor instanțele au ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea și împrejurările comiterii lor, respectiv inculpații prin exercitarea de violențe asupra părților vătămate H.M. și I.H.

le-au sustras gențile, dar și de datele ce caracterizează persoana acestora. Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul S.A. nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiind cunoscut cu antecedente penale, a antrenat în activitatea infracțională și un minor, a avut o poziție procesuală oscilantă. În ce privește inculpatul M.M.A., acesta nu este cunoscut cu antecedente penale și a comis fapta fiind minor. Așadar, pedepsele de 10 ani închisoare, aplicată inculpatului S.A. și de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului M.M.A., sub aspectul cuantumului lor sunt în măsură să asigure reeducarea acestora în vederea reintegrării lor în societate și prevenția generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Așa fiind, pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate, neexistând temeiuri pentru reducerea lor. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpații S.A. și M.M.A. să fie respinse, ca nefondate. Se va deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 noiembrie 2002 la 1 octombrie 2004, pentru ambii inculpații. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții urmează să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.M.A. și S.A. împotriva deciziei penale nr. 394/ A din 27 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 noiembrie 2002 la 1 octombrie 2004, pentru ambii inculpați. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2004.