ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6122/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6122/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Tribunalul Brașov, prin sentința
penală nr. 392 din 22 iulie 2004, a respins contestația formulată de
condamnatul N.G. privind executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin
sentința penală nr. 59/2000 a aceluiași tribunal, definitivă prin decizia
penală nr. 3895/2000 a Curții Supreme de Justiție.
S-a motivat, între altele,
că O.U.G. nr. 2007/2000 nefiind o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară,
chiar dacă ar fi considerată o lege mai favorabilă, nu se impune o reducere a
pedepsei, ținând cont de cuantumul acesteia în raport cu fapta comisă de
condamnat.
Curtea de Apel Brașov, prin
decizia penală nr. 303/ A din 31 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul
condamnatului.
S-a reținut, că legea
prevede posibilitatea menținerii sau reducerii pedepsei, dispozițiile art. 15
C. pen., constituind o facultate și nu o obligație pentru instanță, în
condițiile în care O.U.G. nr. 207/2000 și apoi Legea nr. 456/2001 redefinește
art. 146 C. pen., text care stabilește înțelesul noțiunii de „consecințe
deosebit de grave”.
Totodată, în speță, nu se
impune reducerea pedepsei aplicate condamnatului N.G. (4 ani închisoare, cu
reținerea unor circumstanțe atenuante) aceasta fiind stabilită cu mult sub
minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs condamnatul solicitând să-i fie admisă contestația și pe cale
de consecință redusă pedeapsa de 4 ani închisoare.
Recursul este nefondat.
După cum corect au reținut
instanțele în cauză nu se impune reducerea pedepsei aplicată contestatorului
pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave
(la data judecății limitele fiind între 10 și 20 ani închisoare) această
pedeapsă fiind de numai 4 ani închisoare, ca urmare a recunoașterii unor
circumstanțe atenuante. Indiferent de modul de comportare a condamnatului pe
perioada executării și de timpul executat, această pedeapsă este
corespunzătoare gravității faptei și persoanei condamnatului, nefiind necesară
micșorarea ei.
În consecință, recursul va
fi respins ca nefondat, contestatorul condamnat urmând să fie obligat la
cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de condamnatul contestator N.G. împotriva deciziei penale nr.
303/ Ap din 31 august 2004 din a Curții de Apel Brașov.
Obligă recurentul condamnat
la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 18 noiembrie 2004.