ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6122/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 392 din 22 iulie 2004, a respins contestația formulată de condamnatul N.G. privind executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 59/2000 a aceluiași tribunal, definitivă prin decizia penală nr. 3895/2000 a Curții Supreme de Justiție. S-a motivat, între altele, că O.U.G. nr. 2007/2000 nefiind o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, chiar dacă ar fi considerată o lege mai favorabilă, nu se impune o reducere a pedepsei, ținând cont de cuantumul acesteia în raport cu fapta comisă de condamnat. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 303/ A din 31 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului.

S-a reținut, că legea prevede posibilitatea menținerii sau reducerii pedepsei, dispozițiile art. 15 C. pen., constituind o facultate și nu o obligație pentru instanță, în condițiile în care O.U.G. nr. 207/2000 și apoi Legea nr. 456/2001 redefinește art. 146 C. pen., text care stabilește înțelesul noțiunii de „consecințe deosebit de grave”. Totodată, în speță, nu se impune reducerea pedepsei aplicate condamnatului N.G. (4 ani închisoare, cu reținerea unor circumstanțe atenuante) aceasta fiind stabilită cu mult sub minimul special prevăzut de lege. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul solicitând să-i fie admisă contestația și pe cale de consecință redusă pedeapsa de 4 ani închisoare.

Recursul este nefondat. După cum corect au reținut instanțele în cauză nu se impune reducerea pedepsei aplicată contestatorului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (la data judecății limitele fiind între 10 și 20 ani închisoare) această pedeapsă fiind de numai 4 ani închisoare, ca urmare a recunoașterii unor circumstanțe atenuante. Indiferent de modul de comportare a condamnatului pe perioada executării și de timpul executat, această pedeapsă este corespunzătoare gravității faptei și persoanei condamnatului, nefiind necesară micșorarea ei. În consecință, recursul va fi respins ca nefondat, contestatorul condamnat urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator N.G. împotriva deciziei penale nr. 303/ Ap din 31 august 2004 din a Curții de Apel Brașov. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2004.