ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 607/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 24 din 22 martie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul M.L.P. împotriva rezoluției nr. 292/P/2003 din 3 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a rezoluției nr. 6341/II/2/2003 din 2 decembrie 2003 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 8 aprilie 2003, persoana vătămată M.L.P. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin cu privire la faptul că, în ziua de 5 august 1991, fosta sa soție S.D.

a încercat să-l omoare pe fiul lor, provocându-și un avort, aceeași persoană făcându-se vinovată și de sustragerea sumei de 20 milioane lei de la tatăl său, M.E. Prin rezoluția nr. 1252/ P din 18 august 2003, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de S.D., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 182 C. pen. și art. 208 alin. (1), raportat la art. 210 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Petiționarul a formulat plângere penală împotriva făptuitorilor P.I., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Z.S., comisar șef în cadrul I.P.

Mehedinți, susținând că aceștia, soluționând plângerea sa la care am făcut referire mai sus, au săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C. pen. și fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a constatat că făptuitorii nu s-au implicat în administrarea probelor și soluționarea cauzei și a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia pentru faptele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Împotriva rezoluției de neurmărire penală, petiționarul M.L.P.

a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 275 – art. 278 C. proc. pen. Prin rezoluția nr. 6341/II/2/2003 din 2 decembrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a respins plângerea, ca neîntemeiată, constatând că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că făptuitorii au săvârșit faptele penale sesizate. Persoana vătămată M.L.P. s-a adresat instanței de judecată cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. Verificând rezoluția pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, instanța de fond a apreciat că aceasta este legală și temeinică. Făptuitorii P.I. și Z.S. nu au instrumentat dosarul având ca obiect plângerea persoanei vătămate M.L.P., nu au dispus administrarea de probe, nu au dispus măsuri și nu au participat la soluționarea cauzei, astfel că în mod neîntemeiat s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul M.L.P., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Instanța de fond a constatat în mod temeinic faptul că rezoluția de neurmărire penală dispusă de procuror este legală, întrucât faptele sesizate în sarcina făptuitorilor P.I. și Z.S. nu există. Aceștia nu au instrumentat cauza penală având ca obiect plângerea formulată de M.L.P.

împotriva fostei sale soții S.D., nu au favorizat-o pe aceasta și nu au produs vreo vătămare intereselor legale ale persoanei vătămate prin modul de exercitare a atribuțiilor lor de serviciu. Așa fiind, și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.L.P. împotriva sentinței penale nr. 24 din 22 martie 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2005.