ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 607/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 24 din

22 martie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca neîntemeiată, plângerea

formulată de petentul

M.L.P.

împotriva

rezoluției nr. 292/P/2003 din 3 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Craiova și a rezoluției nr. 6341/II/2/2003 din 2 decembrie 2003 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Petentul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000 lei.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 8 aprilie 2003,

persoana vătămată M.L.P. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta

Turnu Severin cu privire la faptul că, în ziua de 5 august 1991, fosta sa soție

S.D. a încercat să-l omoare pe fiul lor, provocându-și un avort, aceeași

persoană făcându-se vinovată și de sustragerea sumei de 20 milioane lei de la

tatăl său, M.E.

Prin rezoluția nr. 1252/ P

din 18 august 2003, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin a

confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală

față de S.D., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 182 C. pen.

și art. 208 alin. (1), raportat la art. 210 C. pen., în temeiul dispozițiilor

art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Petiționarul a formulat

plângere penală împotriva făptuitorilor P.I., procuror în cadrul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Mehedinți și Z.S., comisar șef în cadrul I.P. Mehedinți,

susținând că aceștia, soluționând plângerea sa la care am făcut referire mai

sus, au săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului,

prevăzută de art. 264 C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută

de art. 288 C. pen. și fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Craiova a constatat că făptuitorii nu s-au implicat în administrarea

probelor și soluționarea cauzei și a dispus neînceperea urmăririi penale față

de aceștia pentru faptele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4)

și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva rezoluției de

neurmărire penală, petiționarul M.L.P. a formulat plângere, în conformitate cu

dispozițiile art. 275 – art. 278 C. proc. pen.

Prin rezoluția nr.

6341/II/2/2003 din 2 decembrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova a respins plângerea, ca neîntemeiată, constatând că din actele

premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că făptuitorii au săvârșit faptele

penale sesizate.

Persoana vătămată M.L.P. s-a

adresat instanței de judecată cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale, potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

Verificând rezoluția pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, instanța de fond a apreciat că

aceasta este legală și temeinică.

Făptuitorii P.I. și Z.S. nu

au instrumentat dosarul având ca obiect plângerea persoanei vătămate M.L.P., nu

au dispus administrarea de probe, nu au dispus măsuri și nu au participat la

soluționarea cauzei, astfel că în mod neîntemeiat s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de aceștia.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs petentul M.L.P., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii, desființarea rezoluției

atacate și trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Instanța de fond a constatat

în mod temeinic faptul că rezoluția de neurmărire penală dispusă de procuror

este legală, întrucât faptele sesizate în sarcina făptuitorilor P.I. și Z.S. nu

există. Aceștia nu au instrumentat cauza penală având ca obiect plângerea

formulată de M.L.P. împotriva fostei sale soții S.D., nu au favorizat-o pe

aceasta și nu au produs vreo vătămare intereselor legale ale persoanei vătămate

prin modul de exercitare a atribuțiilor lor de serviciu.

Așa fiind, și constatând din

oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul,

ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul petiționar urmează a fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul M.L.P. împotriva sentinței penale

nr. 24 din 22 martie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul petiționar

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 ianuarie 2005.