ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.09.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4679/2004

HOTĂRÂRE
21.09.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4679/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 510 din 15

octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Galați, a fost achitat inculpatul

minor M.V. în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

)

211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

În baza art. 18

1

alin.

(3) și art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat amenda administrativă în cuantum de

1.800.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, în seara de 10 februarie 2003, în jurul orelor 21,00,

partea vătămată H.C. se deplasa prin Cartierul I.C. Frimu din Galați, însoțit

de martorii M.E. și M.G., având în mână o sticlă cu vin. La un moment dat,

dintr-un grup de tineri s-a desprins minorul M.V., care a alergat spre partea vătămată

și din alergare i-a smuls sticla din mână.

Partea vătămată a strigat „prindeți

hoțul”, iar o patrulă de poliție aflată în zonă l-a reținut pe minor și a

restituit sticla cu vin părții vătămate.

Apelul declarat de

procuror împotriva sentinței prin care s-a susținut că fapta prezenta un grad

ridicat de pericol social datorită modalității și împrejurărilor în care a fost

săvârșită, cât și datorită faptului că minorul provine dintr-o familie

dezorganizată și nu se află la primul conflict cu legea penală, el a mai

suferit o condamnare pentru furt (un an și 6 luni închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei s.p. nr. 2110 din 10 septembrie 2002) a fost

respins, ca nefondat, prin decizia nr. 96/ A din 23 februarie 2004, pronunțată

de secția penală a Curții de Apel Galați.

Împotriva deciziei a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați care, a criticat hotărârea ca

netemeinică și reiterând aceleași motive ca și în apel a cerut casarea deciziei

și condamnarea minorului la pedeapsa închisorii.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor

de la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt

conformă probelor administrate și pe baza acestora au considerat justificat că

fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în

speță tâlhărie.

Instanțele au motivat convingător

că, faptul că minorul provine dintr-o familie dezorganizată și că a mai fost

condamnat la vârsta de 16 ani pentru o infracțiune de furt nu exclude aplicarea

dispozițiilor art. 18

1

judecății în prezenta cauză este în mod vădit lipsită de importanță, aducând o

lezare minimă atât relațiilor sociale care apără persoana, cât și relațiile de

ordin social.

Prejudiciul creat are valoarea

modică de 30.000 lei și a fost reparat pe loc, prin restituirea sticlei.

Împotriva părții vătămate nu a fost folosită forța fizică sau verbală

(amenințări), ea fiind surprinsă de inculpat care alergând pe lângă el i-a luat

sticla.

Așa fiind, conform dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei

penale nr. 96 din 23 februarie 2004 a Curții de Apel Galați, privind pe

inculpatul M.V.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 septembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-05-04
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2405/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 41 din 27 ianuarie 2004 a Tribunalului Prahova, a fost condamnat inculpatul N.I.L. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii d
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5805/2003
orul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a declarat recurs în anulare, în baza art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza 1 C. proc. pen., susținând că pedepsele aplicate în cauză nu au fost just individuali
ÎCCJ 2003-10-24
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4763/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 627 din 2 iulie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul A.C.V. la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru infr
ÎCCJ 2004-10-08
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5103/2004
it de importanță datorită împrejurărilor în care a fost comisă și anume că inculpatul nu a urmărit nici un moment să intre pe nedrept în posesia unui bun a părții vătămate, că nu a folosit vreo violență în acest scop și că fuga părții vătăm
ÎCCJ 2006-09-19
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5359/2006
de acces pentru a împiedica ieșirea inculpatului cu bunul sustras și recuperarea telefonului, inculpatul a lovit cu pumnul în piept și l-a îndepărtat de la ușă, asigurându-și astfel ieșirea din acest local public, după care, a fugit printre
Sursă