ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5805/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 308 din 12 noiembrie 2002 a Tribunalului Mureș, inculpații: - M.I. și - M.S. au fost condamnați la pedepse de câte un an și respectiv 2 ani și 5 luni închisoare, pentru infracțiunile de violare de domiciliu și tâlhărie, prevăzută de art. 192 alin. (2) și art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (3) lit. a) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 și art. 76 C. pen. În baza art. 61 C. pen., instanța a revocat liberarea condiționată pentru restul de 621 zile rămas neexecutat de inculpatul M.I. și pentru restul de 1.333 zile rămase neexecutat de inculpatul M.S., din pedepsele anterioare aplicate prin sentința penală nr. 1046/2000 a Judecătoriei Tg.

Mureș și respectiv, decizia penală nr. 7/1994 a Tribunalului Mureș, resturi de pedeapsă pe care le-a contopit cu pedepsele aplicate în cauză, urmând să execute inculpatul M.I. pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare și inculpatul M.S. pedeapsa de 1.333 zile închisoare. S-a reținut în fapt că inculpații în dimineața zilei de 28 septembrie 2002, ora 3,00, au pătruns în locuința părții vătămate M.I. și au deposedat-o prin violență de 230.000 lei și o damigeană cu vin. Împotriva sentinței penale menționate, definitivă prin neapelare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a declarat recurs în anulare, în baza art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza 1 C. proc.

pen., susținând că pedepsele aplicate în cauză nu au fost just individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen., prin reținerea de circumstanțe atenuante care nu se justifică. Recursul în anulare este fondat. După cum rezultă din lucrările dosarului, inculpații aflând că partea vătămată locuiește singură și deține o mare cantitate de vin, au pătruns în locuința acesteia pentru a sustrage vin și fiind surprinși de aceasta, i-a aplicat lovituri producându-i fractură de os nazal, și fractură de sinus frontal, pentru vindecarea căruia a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 12-14 zile. Prin urmare, inculpații au pătruns în locuința părții vătămate, pe timp de noapte și după ce au agresat-o, au sustras bunurile menționate, astfel că fapta de tâlhărie săvârșită prezintă un pericol social ridicat.

Pe de altă parte, inculpații au mai fost condamnați, repetat, pentru fapta de furt, fiind recidiviști, astfel că și sub aspectul persoanei lor prezintă pericol sporit. Ca atare, nu se justifică, în contextul împrejurărilor în care au comis faptele și persoanei lor, reținerea în favoarea lor a unor circumstanțe atenuante (conduita sinceră și valoarea redusă a prejudiciului), acestea putând fi avute în vedere cu ocazia individualizării pedepsei, însă în limitele prevăzute de lege. În consecință, urmează a se admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul sus-arătat și potrivit dispozitivului de mai jos. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaților se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Casează sentința penală nr. 308 din 12 noiembrie 2002 a Tribunalului Mureș privind pe intimații inculpați M.I. și M.S., cu privire la pedepsele aplicate. Descontopește pedepsele principale în pedepsele componente. Înlătură dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., față de ambii inculpați. Majorează pedepsele aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la câte 3 ani închisoare, iar pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la câte 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, inculpații urmând a executa fiecare pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare. Menține aplicarea art. 61 C. pen. Contopește pedeapsa de 7 ani închisoare cu restul de 621 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1046/2000 a Judecătoriei Mureș, pentru inculpatul M.I., și pedeapsa de 7 ani închisoare, cu restul de 1333 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 12 ani și 295 zile închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 7/1994 a Tribunalului Mureș, pentru inculpatul M.S., urmând ca în final, inculpații să execute fiecare câte 7 ani închisoare.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, perioada arestării preventive de la 28 septembrie 2002 la 10 decembrie 2003. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați, în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie. 2003.