ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5805/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 308 din 12

noiembrie 2002 a Tribunalului Mureș, inculpații:

- M.I. și

- M.S. au fost condamnați la pedepse

de câte un an și respectiv 2 ani și 5 luni închisoare, pentru infracțiunile de

violare de domiciliu și tâlhărie, prevăzută de art. 192 alin. (2) și art. 211

alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (3) lit. a) și c), cu aplicarea art. 37 lit.

a), art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., instanța a

revocat liberarea condiționată pentru restul de 621 zile rămas neexecutat de

inculpatul M.I. și pentru restul de 1.333 zile rămase neexecutat de inculpatul

M.S., din pedepsele anterioare aplicate prin sentința penală nr. 1046/2000 a

Judecătoriei Tg. Mureș și respectiv, decizia penală nr. 7/1994 a Tribunalului

Mureș, resturi de pedeapsă pe care le-a contopit cu pedepsele aplicate în

cauză, urmând să execute inculpatul M.I. pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare

și inculpatul M.S. pedeapsa de 1.333 zile închisoare.

S-a reținut în fapt

că inculpații în dimineața zilei de 28 septembrie 2002, ora 3,00, au pătruns în

locuința părții vătămate M.I. și au deposedat-o prin violență de 230.000 lei și

o damigeană cu vin.

Împotriva sentinței penale

menționate, definitivă prin neapelare, procurorul general al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a declarat recurs în anulare, în

baza art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza 1 C. proc. pen., susținând că

pedepsele aplicate în cauză nu au fost just individualizate în raport de

prevederile art. 72 C. pen., prin reținerea de circumstanțe atenuante care nu

se justifică.

Recursul în anulare este fondat.

După cum rezultă din lucrările

dosarului, inculpații aflând că partea vătămată locuiește singură și deține o

mare cantitate de vin, au pătruns în locuința acesteia pentru a sustrage vin și

fiind surprinși de aceasta, i-a aplicat lovituri producându-i fractură de os

nazal, și fractură de sinus frontal, pentru vindecarea căruia a avut nevoie de

îngrijiri medicale timp de 12-14 zile.

Prin urmare, inculpații au pătruns

în locuința părții vătămate, pe timp de noapte și după ce au agresat-o, au

sustras bunurile menționate, astfel că fapta de tâlhărie săvârșită prezintă un

pericol social ridicat.

Pe de altă parte, inculpații au mai

fost condamnați, repetat, pentru fapta de furt, fiind recidiviști, astfel că și

sub aspectul persoanei lor prezintă pericol sporit.

Ca atare, nu se justifică, în

contextul împrejurărilor în care au comis faptele și persoanei lor, reținerea

în favoarea lor a unor circumstanțe atenuante (conduita sinceră și valoarea

redusă a prejudiciului), acestea putând fi avute în vedere cu ocazia

individualizării pedepsei, însă în limitele prevăzute de lege.

În consecință, urmează a se admite

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul sus-arătat și potrivit

dispozitivului de mai jos.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpaților se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Casează sentința

penală nr. 308 din 12 noiembrie 2002 a Tribunalului Mureș privind pe intimații

inculpați M.I. și M.S., cu privire la pedepsele aplicate.

Descontopește pedepsele principale

în pedepsele componente.

Înlătură dispozițiile art. 74 și

art. 76 C. pen., față de ambii inculpați.

Majorează pedepsele aplicate pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., la câte 3 ani închisoare, iar pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la câte 7 ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, inculpații urmând a executa

fiecare pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare.

Menține aplicarea art. 61 C. pen.

Contopește pedeapsa de 7 ani

închisoare cu restul de 621 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5

ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1046/2000 a Judecătoriei

Mureș, pentru inculpatul M.I., și pedeapsa de 7 ani închisoare, cu restul de

1333 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 12 ani și 295 zile

închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 7/1994 a Tribunalului Mureș,

pentru inculpatul M.S., urmând ca în final, inculpații să execute fiecare câte

7 ani închisoare.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, perioada arestării preventive de la 28 septembrie 2002 la 10

decembrie 2003.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimaților inculpați, în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 decembrie. 2003.