ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4231/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Mureș, prin sentința penală nr. 265 din 15 octombrie 2002, a condamnat pe inculpații R.G. și V.E. la pedepse de câte un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și f), cu aplicarea art. 13 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., pentru ambii inculpați: Din pedepsele aplicate inculpaților s-a dedus perioada reținerii preventive, de 24 de ore, din 15 aprilie 2002. S-a reținut că, în ziua de 31 ianuarie 2002, în jurul orei 23,00, inculpații au pătruns în locuința părții vătămate B.L. persoană handicapată fizic și i-au sustras, prin violență, suma de 2.000.000 lei.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia penală nr. 64/ A din 23 aprilie 2003, a respins ca nefondate apelurile, prin care inculpații au solicitat aplicarea unor pedepse a căror executare să fie suspendată condiționat. Declarând recurs, inculpații au susținut că faptele săvârșite constituie infracțiunea de furt, astfel că au cerut schimbarea încadrării juridice dată faptelor și aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege. În subsidiar au solicitat reducerea pedepselor aplicate. Cazurile de casare sunt cele prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen. Recursurile inculpaților sunt neîntemeiate. Prima instanță a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de aceștia.

Referindu-se la încadrarea juridică dată faptei, pe baza probelor administrate și instanța de apel a apreciat că fapta inculpaților constituie infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și f), cu aplicarea art. 13 C. pen. Într-adevăr, din probele existente în dosar, rezultă că, pe timp de noapte, inculpații au pătruns în locuința părții vătămate (persoană handicapată fizic, cu posibilități reduse de a se apăra) și în timp ce inculpatul R.G. a imobilizat-o ținând-o de mâini, inculpatul V.E. i-a sustras din buzunarul hainei suma de 2.000.000 lei, aspecte ce caracterizează infracțiunea de tâlhărie, respectiv furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe.

Pentru această faptă, inculpații au fost condamnați la pedepse coborâte cu mult sub minimul special prevăzut de lege, fără ca în favoarea acestora să se rețină circumstanțe ușurătoare prin minută sau dispozitivul hotărârii, instanța de fond făcând referire la existența unor asemenea circumstanțe, numai în considerentele hotărârii. Acest aspect de nelegalitate a fost sesizat și de instanța de apel care, în absența apelului procurorului, nu a putut agrava situația inculpaților, în propria lor cale de atac. În consecință, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Recurenții inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.G. și V.E., împotriva deciziei penale nr. 64/ A din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel Tg. Mureș. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2003.