ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2961/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 20 noiembrie 2003, reclamanta C.M. a solicitat anularea deciziilor nr. 1266/2003 și nr. 1163/2003, emise de Direcția Generală a Vămilor, obligarea pârâtei să o reîncadreze pe reclamantă în funcția publică, în conformitate cu studiile absolvite și vechimea în specialitate, cu plata daunelor suferite și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii s-a arătat că deciziile sunt nelegale și că reclamanta s-a adresat cu plângere, organizației de sindicat, conform art. 2 alin. (3) din Ordinul nr. 218/2003 al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Prin sentința civilă nr. 548/2003, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă ca tardivă.

Instanța a reținut că acțiunea nu a fost formulată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 94 1 din Legea nr. 188/1999 și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 188/1999. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamanta. În motivarea recursului s-a arătat în esență că art. 94 1 și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, nu au aplicabilitate, deoarece se referă la situația încetării raporturilor de serviciu; că, potrivit art. 2 alin. (3) din Ordinul nr. 218/2003, sindicatul a înaintat plângerea la Direcția Generală a Vămilor, iar acțiunea a fost formulată în termen de 30 de zile. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Deciziile atacate trebuiau contestate la organul emitent în termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990. În cauză nu își au aplicabilitatea dispozițiile art. 94 1 sau art. 21 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a reținut instanța de fond, întrucât aceste texte legale se referă la situații expres prevăzute privind destituirea sau eliberarea din funcție. Având în vedere că reclamanta-recurentă nu a formulat plângere prealabilă la organul emitent, acțiunea trebuia respinsă pentru acest motiv. Întrucât soluția legală privește tot respingerea acțiunii, pentru neîndeplinirea unei condiții prevăzute de lege (lipsa procedurii prealabile, în loc de respingerea ca tardivă), nu se impune admiterea recursului, întrucât măsura nu este eficientă.

Împrejurarea că sindicatul a înaintat plângerea reclamantei, la Direcția Generală a Vămilor, nu echivalează cu efectuarea procedurii prealabile. Recurenta s-a adresat sindicatului, în temeiul art. 2 alin. (3) din Ordinul nr. 218/2003 al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, pentru lămuriri privind modul de reîncadrare în funcția publică, petiția nefiind echivalentă cererii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Pe de altă parte, se constată că decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, a Direcției Generale a Vămilor, a fost revocată prin decizia nr. 1264 din 14 august 2003, a Direcției Generale a Vămilor, iar decizia nr. 1266 din 20 august 2003, a Direcției Generale Vămilor, a fost revocată prin Ordinul nr. 1519/2004, emis de Autoritatea Națională a Vămilor, astfel încât acțiunea a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva sentinței civile nr. 548/CA/2003 - PI din 8 decembrie 2003, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.