ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5363/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1081 din 20 noiembrie 2003, Tribunalul București a condamnat-o pe inculpata Z.O.M., în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., la un an închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost dedusă prevenția din perioada 5 iulie 2003 la 24 aprilie 2003. A fost confiscată cantitatea de 0,35 gr. substanță ce conține heroină, rămasă după efectuarea analizelor de laborator. Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că în baza denunțului numitului J.M., lucrătorii din cadrul Poliției sectorului 3 București au organizat prinderea în flagrant a inculpatei Z.O.M., indicată de sus-numitul denunțător ca fiind persoana de la care a cumpărat în mod repetat, anterior, droguri.

În noaptea de 3 martie 2003, aproximativ orele 23,00, inculpata Z.O.M. i-a vândut numitului J.M. 3 doze heroină, contra sumei de 750.000 lei. După efectuarea tranzacției organul de poliție a pătruns în imobilul din str. Popescu Alexandru unde a fost identificată inculpata Z.O.M. și mama sa Z.M., inculpata recunoscând că a vândut 3 doze heroină. În geanta acesteia a fost găsită suma de 750.000 lei, primită de la J.M., fiind identificată substanța fluorescentă atât pe mâinile inculpatei, cât și pe bancnote. Asemenea, organul de poliție a descoperit între soba din locuință alte 24 doze cu substanță, în cantitate totală de 0,45 grame care, analizată în laborator, s-a constatat că este heroină. Inculpata și-a recunoscut vinovăția, cooperând la identificarea și stabilirea răspunderii penale pentru fapte similare a numitului L.D.V.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a criticat-o pentru greșita individualizare a pedepsei, insuficientă, precum și inculpata, care nu s-a prezentat la judecată. Prin decizia penală nr. 90 din 10 februarie 2004, Curtea de Apel București a respins apelurile declarate în cauză, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Împotriva deciziei penale sus-menționată a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru greșita individualizare a pedepsei, insuficientă pentru realizarea scopului acesteia. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul este fondat.

Situația de fapt a fost corect stabilită, inculpata, surprinsă în flagrant, recunoscându-și vinovăția. Încadrarea juridică reținută este legală, inclusiv a dispoziției art. 16 din Legea nr. 143/2000 de reducere a pedepsei, inculpata denunțând și facilitând identificarea și arestarea inculpatului L.D.V., pentru infracțiune de același gen. În raport însă de gradul ridicat de pericol social general și concret al infracțiunii săvârșite și de funcțiile și scopul pedepsei, în cauză au fost reținute nejustificat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. Împrejurările referitoare la conduita anterioară bună a inculpatei și comportarea sinceră în cursul procesului penal sunt reale, însă se impune a fi valorificate la individualizarea pedepsei între limitele legale speciale, așa cum au fost reduse prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Fără îndoială că infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 prezintă un ridicat grad de pericol social generic, exprimat de limitele speciale ale pedepsei. Împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii nu diminuează acest pericol social, inculpata, pe de o parte, deținând un număr semnificativ de doze de heroină, respectiv 27, în scop de comercializare și care prezumă un potențial ridicat de întreținere a pieței drogurilor iar, pe de altă parte, sub aspectul conduitei, aceasta a încercat să-și diminueze răspunderea prin aruncarea în sobă a drogurilor, recuperate de către polițiști. Față de aceste elemente de fapt și de celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., se impune aplicarea unei pedepse la limita minimă specială legală, asigurând astfel realizarea funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii precum și a scopului prevenirii, generale și speciale, săvârșirii de noi infracțiuni.

Asemenea, se va aplica inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii unora dintre drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 90 din 10 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpata Z.O.M. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 1081 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, cu privire la greșita reținere a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., dispoziție pe care o înlătură și majorează pedeapsa aplicată inculpatei de la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul în sumă de 400.00 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2004.