ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 628/2012

Prin cererea

înregistrată la data de 18 martie 2010 pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud,

reclamantul I.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, să se constate, în temeiul art. 1 alin. (3) din

Legea nr. 221/2009, caracterul politic al condamnării dispuse prin sentința

penală nr. 48/1988 a Tribunalului Militar Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii

de neprezentare la încorporare, precum și constatarea caracterului politic al

măsurilor de urmărire și cercetare dispuse de organele de securitate pentru

săvârșirea faptei de propagandă împotriva orânduirii socialiste în perioada

1983-1990. Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtului, în temeiul art. 5 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, la plata sumei de 130.000 euro sau

echivalentul în lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit

prin condamnare.

Prin sentința civilă nr.

4367/ F din 03 iunie 2010, Tribunalul Bistrița Năsăud a respins acțiunea, ca

neîntemeiată, cu motivarea că infracțiunea pentru care reclamantul a fost

condamnat, constând în neprezentarea la încorporare, nu poate fi calificată

drept una cu caracter politic, constituind în realitate o infracțiune de drept

comun.

Împotriva sentinței nr.

4367/ F din 03 iunie 2010 a Tribunalului Bistrița Năsăud, reclamantul I.Ș. a

declarat apel, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii

apelate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 314/

A din 12 noiembrie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins apelul reclamantului, ca

nefondat.

Instanța de apel a

reținut că reclamantul a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 354

alin. (2) C. pen., constând în neprezentare la încorporare, condamnarea nefiind

determinată de criteriul apartenenței reclamantului la un cult religios, ci de

săvârșirea de către acesta a unei fapte prevăzută de legislația penală atunci

în vigoare și care viza infracțiuni contra capacității de apărare a țării.

Curtea a mai reținut

că, în aplicarea unitară a Decretului-lege nr. 118/1990, Înalta Curte de

Casație și Justiție a stabilit, prin decizia nr. 32 din 16 noiembrie 2009 dată

în soluționarea recursului în interesul legii, că persoanele condamnate

definitiv pentru infracțiunile contra capacității de apărare a țării, prevăzute

de art. 334 și art. 354 C. pen., săvârșite din motive de conștiință, nu pot

beneficia de drepturile acordate pentru persoanele persecutate din motivele

politice.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul I.Ș.

Constatând că cererea

de recurs nu este semnată de recurent, la termenul de judecată din 14 octombrie

2011 Înalta Curte a dispus, în temeiul art. 133 alin. (2) C. proc. civ.,

citarea recurentului cu mențiunea de a semna cererea de recurs.

La următorul termen

de judecată din 03 februarie 2012 recurentul nu s-a prezentat în fața instanței

și nu a înlăturat neregularitatea procedurală privind nesemnarea cererii de

recurs.

În raport de

prevederile art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit

cărora cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității semnătura

recurentului sau, dacă este cazul, a mandatarului său și având în vedere că, deși

a fost citat cu mențiunea de a semna cererea de recurs, recurentul nu a

complinit această cerință de formă, Înalta Curte va anula cererea de recurs

pentru lipsa semnăturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de

recurs formulată de reclamantul I.Ș. împotriva deciziei civile nr. 314/ A din

12 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie, pentru lipsa semnăturii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 03 februarie 2012.