ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 628/2012

Prin cererea înregistrată la data de 18 martie 2010 pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud, reclamantul I.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate, în temeiul art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009, caracterul politic al condamnării dispuse prin sentința penală nr. 48/1988 a Tribunalului Militar Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare, precum și constatarea caracterului politic al măsurilor de urmărire și cercetare dispuse de organele de securitate pentru săvârșirea faptei de propagandă împotriva orânduirii socialiste în perioada 1983-1990. Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtului, în temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, la plata sumei de 130.000 euro sau echivalentul în lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.

Prin sentința civilă nr. 4367/ F din 03 iunie 2010, Tribunalul Bistrița Năsăud a respins acțiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea că infracțiunea pentru care reclamantul a fost condamnat, constând în neprezentarea la încorporare, nu poate fi calificată drept una cu caracter politic, constituind în realitate o infracțiune de drept comun. Împotriva sentinței nr. 4367/ F din 03 iunie 2010 a Tribunalului Bistrița Năsăud, reclamantul I.Ș. a declarat apel, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Prin decizia nr. 314/ A din 12 noiembrie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins apelul reclamantului, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că reclamantul a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 354 alin. (2) C. pen., constând în neprezentare la încorporare, condamnarea nefiind determinată de criteriul apartenenței reclamantului la un cult religios, ci de săvârșirea de către acesta a unei fapte prevăzută de legislația penală atunci în vigoare și care viza infracțiuni contra capacității de apărare a țării. Curtea a mai reținut că, în aplicarea unitară a Decretului-lege nr. 118/1990, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, prin decizia nr. 32 din 16 noiembrie 2009 dată în soluționarea recursului în interesul legii, că persoanele condamnate definitiv pentru infracțiunile contra capacității de apărare a țării, prevăzute de art. 334 și art. 354 C. pen., săvârșite din motive de conștiință, nu pot beneficia de drepturile acordate pentru persoanele persecutate din motivele politice.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul I.Ș. Constatând că cererea de recurs nu este semnată de recurent, la termenul de judecată din 14 octombrie 2011 Înalta Curte a dispus, în temeiul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., citarea recurentului cu mențiunea de a semna cererea de recurs. La următorul termen de judecată din 03 februarie 2012 recurentul nu s-a prezentat în fața instanței și nu a înlăturat neregularitatea procedurală privind nesemnarea cererii de recurs. În raport de prevederile art. 302 1 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității semnătura recurentului sau, dacă este cazul, a mandatarului său și având în vedere că, deși a fost citat cu mențiunea de a semna cererea de recurs, recurentul nu a complinit această cerință de formă, Înalta Curte va anula cererea de recurs pentru lipsa semnăturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează cererea de recurs formulată de reclamantul I.Ș. împotriva deciziei civile nr. 314/ A din 12 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, pentru lipsa semnăturii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 februarie 2012.