ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5126/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57 din 4

noiembrie 2003, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul K.A. la 3 ani și 6

luni închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.

192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, la

4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin.

(1), cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod și la 6 ani închisoare,

pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c)

din același cod, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor în executarea pedepsei cea

mai grea, de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a

dispus revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă de 412 zile

închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 272 din 16 noiembrie 2001 a Judecătoriei

Târgu Secuiesc și contopirea acestuia în pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca

acesta să execute 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a executării

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, s-a constat că

partea vătămată H.S.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut în esență următoarea situație de fapt:

În ziua de 8 august

2003, inculpatul după ce a consumat băuturi alcoolice, în jurul orelor 23,00,

cunoscând că partea vătămată H.S.M. este în vârstă și că locuiește singură, a

pătruns fără drept în curte și forțând ușa de acces în locuință, a intrat în

holul casei, hotărât să întrețină cu ea relații intime și să-i sustragă bunuri.

Intrând în locuință fără a aprinde lumina, inculpatul a observat că partea

vătămată se afla în pat, dar nu era adormită, iar când i-a spus că a venit la

ea pentru a întreține relații sexuale, femeia speriată a strigat după ajutor,

între timp însă inculpatul lovind-o de mai multe ori cu pumnii și cu palma

peste figură, a început să o dezbrace. La un moment dat victima a reușit să-i

scape inculpatului, s-a ridicat din pat, a aprins lumina și a fugit în holul

casei pentru a alerta vecinii, dar acesta a prins-o, a lovit-o peste față, a

trântit-o lângă sobă și a abandonat-o când a sesizat că și-a pierdut cunoștința

și sângera.

După acest episod, inculpatul a

început să caute prin încăperi bunuri, iar când a găsit o scurtă de fâș de

culoare albastră și o pereche de ghete, victima și-a revenit și a început să

țipe. Inculpatul, speriat de larma făcută de femeie a aruncat obiectele de

îmbrăcăminte și încălțăminte și a părăsit locuința.

Raportul de expertiză medico-legală

a înscris că partea vătămată H.S.M. a prezentat tumefiere și echimoze violacee

negricioase ale ambelor orbite, piramidă nazală tumefiată, tumefiere a buzelor

și bărbiei, a feței dorsale a mâinii stângi și a ocupat dureri la nivelul

hemitoracelui stâng. S-a concluzionat că leziunile au putut fi produse prin

lovire repetată cu un corp dur, ele necesitând 9 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva sentinței au declarat

apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpatul.

Parchetul a criticat sentința pentru

nereținerea, față de inculpat și a stării de recidivă, prevăzută de art. 37

1

lit. b) C. pen., precum și pentru netemeinicia pedepsei rezultante, în opinia

sa impunându-se aplicarea unui spor.

Motivul de apel invocat de inculpat

a fost greșita individualizare a pedepsei, considerată a fi prea severă.

Curtea de Apel Brașov prin decizia

penală nr. 28 din 28 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de parchet, a

desființat sentința și a aplicat privind cele trei infracțiuni pentru care a

fost condamnat inculpatul, și art. 37 lit. b) C. pen.

Împotriva hotărârii instanței de

apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, motivul invocat fiind

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 1740 din 30

martie 2004, Înalta Curte de Casați și Justiție a admis recursul declarat de

inculpat împotriva deciziei, aceasta a fost casată, iar cauza a fost trimisă în

vederea judecării apelului declarat de acesta împotriva sentinței penal nr. 57

din 4 noiembrie 2003 a Tribunalului Covasna.

Curtea de Apel Brașov, secția

penală, prin decizia penală nr. 228/ Ap din 20 iunie 2004, rejudecând cauza, a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva

sentinței penale nr. 57 din 4 noiembrie a Tribunalului Covasna, a desființat

sentința și a aplicat privind cele trei infracțiuni pentru care a fost

condamnat inculpatul art. 37 lit. b) C. pen., alături de lit. a) a art. 37 C.

pen.

Prin aceiași decizie a fost respins

apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia pedepsei aplicate,

celelalte dispoziții ale sentinței atacate fiind menținute.

Împotriva deciziei pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, inculpatul a declarat recurs, motivul constituindu-l

greșita individualizare a pedepsei, considerată a fi prea mare.

Recursul declarat nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De asemenea, art. 52 C. pen.,

prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului.

Scopul pedepsei este prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Din verificarea lucrărilor cauzei se

reține că instanța, în procesul individualizării pedepsei, a acordat

semnificație gradului concret de pericol social a fiecărei fapte,

împrejurărilor săvârșirii lor, dar și persoanei inculpatului sincer pe

parcursul desfășurării fazelor procesului penal, dar recidivist, suferind

anterior mai multe condamnări.

Ca atare, pedeapsa de 6 ani

închisoare în regim de privare de libertate, este corespunzătoare și realizării

scopului ei astfel cum prevede art. 52 C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat

nefiind fondat va fi respins.

Se va computa timpul arestării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul K.A. împotriva deciziei penale nr. 228/ AP din 30 iunie

2004 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 9 august 2003 la 11 octombrie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul de

limbă maghiară va fi plătit din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 octombrie 2004.