ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1899/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5142 din 26

septembrie 2003, Judecătoria Baia Mare a respins acțiunea formulată de

reclamanta P.A.M. împotriva pârâților B.E. și B.Ș.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că la data de 2 ianuarie 2002, reclamanta a redactat

și semnat înscrisul intitulat „Declarație” prin care recunoștea datoria de

10.000 dolari SUA față de pârâți, obligându-se la restituirea sumei.

Instanța a constatat că din probele

administrate nu rezultă că la momentul încheierii „Declarației”, reclamantei

i-ar fi fost viciat consimțământul prin violență.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

nr. 328/A din 13 februarie 2004, a respins apelul declarat de reclamantă,

reținând că nu s-a dovedit existența unor violențe fizice sau psihice de natură

a înfrânge voința liberă a reclamantei, subliniind că acțiunea a fost formulată

numai după ce pârâții au înregistrat la Judecătoria Baia Mare acțiunea în

pretenții pentru plata sumei cuprinse în „Declarație”.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta P.A.M.

Recursul este nul.

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea

lor.

Conform art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă

dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute

de art. 304.

Invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., reclamanta susține că instanța de apel a apreciat greșit

probele administrate la instanța de fond.

În dezvoltarea motivului de recurs

invocat, reclamanta descrie situația de fapt și analizează probele administrate,

care, în opinia sa, demonstrează că se impune anularea înscrisului intitulat

„Declarație”.

Critica adusă deciziei și

dezvoltarea acesteia nu permite încadrarea în nici unul din motivele de recurs

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin

O.U.G. nr. 58/2003, aprobată prin Legea nr. 195/2004. Critica nu vizează

aplicarea greșită a legii, ci greșita apreciere a probelor administrate, motiv

care s-ar fi putut încadra eventual în prevederile pct. 11 al art. 304 C. proc.

civ., care, însă, a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000 și, ca atare, nu mai

poate fi analizat.

Pentru considerentele ce preced, se

va constata nul recursul declarat de reclamantă.

Se va respinge ca nedovedită cererea

de cheltuieli de judecată formulată de intimații pârâți, deoarece deși Înalta

Curte le-a pus în vedere să prezinte acte doveditoare, aceștia au depus doar

nota de cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de

reclamanta P.A.M. împotriva deciziei civile nr. 328/A din 13 februarie 2004 a

Curții de Apel Cluj.

Respinge ca nedovedită cererea de

cheltuieli de judecată formulată de intimații-pârâți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005         .