ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5143/2005

Deliberând constată următoarele : Prin sentința civilă nr. 1156 din 27 aprilie 2004 a Judecătoriei Suceava s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții B.A. și B.P., în contradictoriu cu pârâta S.E., și pe cale de consecință: pârâta a fost obligată să restituie reclamanților suma de 12.500 dolari SUA, cu titlu de împrumut. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în cursul lunii februarie 2001 pârâta a împrumutat de la reclamanți suma de 12.500 dolari SUA pe care nu a restituit-o nici până în prezent. Curtea de apel Suceava prin decizia civilă nr. 2617 din 8 octombrie 2004 a admis apelul declarat de pârâta S.E. împotriva sentinței civile nr. 1156 din 27 aprilie 2004 a Judecătoriei Rădăuți și pe cale de consecință a schimbat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca nefondată.

În esență, instanța de apel a reținut că, reclamanții nu au făcut dovada faptului că au împrumutat pârâtei suma de 12.500 dolari SUS, în condițiile art. 1191 C. civ. Împotriva deciziei civile mai sus menționată au formulat recurs reclamanții criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit instanța de apel a reținut că nu au făcut dovada împrumutului pretins. Din probele administrate rezultă dovada împrumutului de 12.500 dolari SUA pe care l-au făcut în favoarea pârâtei. Recursul nu este fondat. Reclamanții B.A. și B.P. și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1576 C. civ. care reglementează obligația ce rezultă din un împrumut în bani, motivând că au împrumutat-o pe pârâta S.E.

cu suma de 12.800 SUA cu obligația din partea acesteia de a restitui suma împrumutată în termen de 1 an de zile. Reclamanții nu au putut prezenta însă un înscris doveditor al convenției încheiate cu pârâta din care să rezulte voința și consimțământul acesteia din urmă de a fi împrumutată. În conformitate cu dispozițiile art. 1191 alin. (1) C. civ., dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 de lei nu se poate face decât prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătura privată.

O condiție de formă în plus este cerută de dispozițiile art. 1180 C. civ., potrivit cu care înscrisurile sub semnătură privată, care constată obligația unilaterală a unei părți de a plăti alteia o sumă de bani sau o cantitate de lucruri fungibile, trebuie să fie scrise în întregime de mina debitorului sau, în caz contrar, să cuprindă înaintea semnăturii mențiunea „bun și aprobat pentru…sau o altă mențiune asemănătoare, urmată de indicarea în litere a sumei sau cantității de lucruri fungibile la plata căreia debitorul se obligă. Din textele invocate, rezultă inadmisibilitatea altor mijloace de probă în afara înscrisurilor pentru dovada actelor juridice a căror valoare depășește 250 lei. Din probele administrate în cauză, nu a reieșit însă că pârâta a primit cu titlu de împrumut suma de decembrie 500 SUA de la reclamantă.

Prin urmare, instanța de apel în mod judicios a statuat că reclamanții nu au putut să facă dovada împrumutului, despre care fac vorbire în acțiunea introductivă, în favoarea pârâtei. Deci, instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și dată cu aplicarea corectă a legii. Așadar, față de cele reținute Înalta Curte constată că recursul declarat reclamantei împotriva deciziei civile nr. 2617 din 8 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava, este nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.P. și B.A. împotriva deciziei nr. 2617 din 8 octombrie 2004 a Curții de apel Suceava, secția civilă ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2005.