ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1237/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Satu Mare, prin sentința penală nr. 513 din 14 septembrie 2004, condamnă pe inculpatul T.E.V. la 7 ani de închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b), cu aplicarea art. 71 C. pen. Inculpatul este menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă, de la 11 decembrie 2003 până la zi. El este obligat la 3 milioane lei daune materiale, părții civile V.M. și la 5 milioane lei cheltuieli judiciare statului. Instanța reține, în esență, că, în noaptea de 10 decembrie 2003, împreună cu o altă persoană, inculpatul acostează și agresează pe taximetristul M.V., de la care sustrage actele de identitate, telefonul mobil și suma de un milion de lei.

Înainte de a abandona victima, inculpatul a scos un cuțit, cu care a tăiat firele stației de pe mașină, ca nu cumva partea vătămată să alerteze dispeceratul sau poliția. Înspăimântată, victima a fugit, iar în lipsa acesteia, inculpatul a încercat să pornească mașina, dar nu a reușit. Inculpatul declară apel, cerând reducerea pedepsei aplicate. Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 261/ A din 30 noiembrie 2004, respinge ca nefondat, apelul și îl obligă pe apelant la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. De asemenea, instanța menține pe inculpat în stare de arest, iar din durata pedepsei îi deduce detenția preventivă. Prin recursul de față, inculpatul critică decizia, reiterând susținerea din apel.

Critica este nefondată. Prima instanță reține corect situația de fapt, pe care o califică corespunzător și dozează just pedeapsa aplicată inculpatului. Nu sunt temeiuri că această pedeapsă ar trebui să fie redusă. Fapta inculpatului este gravă. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.E.V., împotriva deciziei penale nr. 261/ A din 30 noiembrie 2004 a Curții de Apel Oradea. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive pentru inculpatul T.E.V. de la 11 decembrie 2003, la 18 februarie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat T.V.R., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2005.