ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1237/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Satu Mare, prin sentința

penală nr. 513 din 14 septembrie 2004, condamnă pe inculpatul T.E.V. la 7 ani

de închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b), cu aplicarea art. 71 C.

pen.

Inculpatul este menținut în

stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă, de la

11 decembrie 2003 până la zi.

El este obligat la 3

milioane lei daune materiale, părții civile V.M. și la 5 milioane lei

cheltuieli judiciare statului.

Instanța reține, în esență,

că, în noaptea de 10 decembrie 2003, împreună cu o altă persoană, inculpatul

acostează și agresează pe taximetristul M.V., de la care sustrage actele de

identitate, telefonul mobil și suma de un milion de lei.

Înainte de a abandona

victima, inculpatul a scos un cuțit, cu care a tăiat firele stației de pe

mașină, ca nu cumva partea vătămată să alerteze dispeceratul sau poliția.

Înspăimântată, victima a

fugit, iar în lipsa acesteia, inculpatul a încercat să pornească mașina, dar nu

a reușit.

Inculpatul declară apel,

cerând reducerea pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Oradea, prin

decizia penală nr. 261/ A din 30 noiembrie 2004, respinge ca nefondat, apelul

și îl obligă pe apelant la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

De asemenea, instanța

menține pe inculpat în stare de arest, iar din durata pedepsei îi deduce

detenția preventivă.

Prin recursul de față,

inculpatul critică decizia, reiterând susținerea din apel.

Critica este nefondată.

Prima instanță reține corect

situația de fapt, pe care o califică corespunzător și dozează just pedeapsa

aplicată inculpatului.

Nu sunt temeiuri că această

pedeapsă ar trebui să fie redusă.

Fapta inculpatului este

gravă.

Din oficiu, nu se constată

motive de casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.E.V., împotriva deciziei penale nr. 261/ A

din 30 noiembrie 2004 a Curții de Apel Oradea.

Deduce din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și arestării preventive pentru inculpatul T.E.V.

de la 11 decembrie 2003, la 18 februarie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat T.V.R., în sumă de 400.000 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2005.