ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 108/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 549 din 3

iunie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat pe

inculpatul T.A.M. la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut în fapt că, în ziua de 7 septembrie 2002, inculpatul T.A.M.,

în timp ce se afla în tramvai, i-a smuls părții vătămate S.M. un lănțișor de

aur de la gât, după care a coborât din tramvai și a fugit printre blocuri.

Prin decizia penală nr. 609/ A din

17 octombrie 2003 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței instanței de fond.

Împotriva deciziei pronunțate de

curtea de apel inculpatul a declarat recurs, solicitând achitarea sa, susținând

că nu este el autorul faptei, iar în subsidiar, reducerea pedepsei ce i-a fost

aplicată.

Recursul nu este fondat.

Fapta inculpatului a fost dovedită

cu declarațiile părții vătămate, care l-a urmărit pe inculpat până ce acesta

și-a asigurat scăparea fugind pe aleile dintre blocurile de locuințe din

apropierea stației Alexandru cel Bun. La formarea convingerii cu privire la

vinovăția inculpatului, instanțele au luat, de asemenea, în considerare, în mod

corect, lipsa de concordanță între declarațiile date de acesta cu privire la

locul unde s-a aflat în momentul săvârșirii infracțiunii, ca și contradicțiile

existente între declarațiile lui și declarațiile martorilor propuși în apărare,

pentru a dovedi că nu s-a aflat în tramvaiul în care s-a comis fapta.

Așadar, se constată că nu există

temeiuri pentru achitarea inculpatului, instanțele reținând corect că acesta

este autorul infracțiunii de tâlhărie, comisă împotriva părții vătămate S.M.

În ce privește pedeapsa aplicată, se

constată că instanțele au ținut seama de criteriile de individualizare a

pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. Având în vedere pericolul social ridicat

al infracțiunii comise ca și faptul că inculpatul este infractor recidivist, nu

este cazul ca pedeapsa aplicată acestuia să fie micșorată.

Urmează, în consecință, ca recursul

să fie respins, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.A.M., împotriva deciziei penale nr. 609/ A din 17

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 septembrie 2002 la 9

ianuarie 2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

ianuarie 2004.