ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6626/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1058 din 27 august 2004, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea inculpatului M.F. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare și un an interzicerea dreptului de a se afla în București. În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată privind pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2135/2003 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 757 zile cu pedeapsa aplicată prin sentință, inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare.

Inculpatul I.C. pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată privind pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 951 din 16 mai 2002 a Judecătoriei Tulcea și a contopit restul rămas neexecutat de 819 zile cu pedeapsa aplicată în cauză urmând ca acest inculpat să execute 7 ani de închisoare. S-a dedus din pedepsele aplicate timpul arestării preventive de la 25 mai 2004 la zi și s-a menținut starea de arest.

În sfârșit în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 3 milioane lei către partea civilă P.P. Instanța de fond a reținut că, în data de 15 aprilie 2004, în jurul orelor 20,00, partea vătămată P.P. s-a întâlnit cu cei doi inculpați într-un restaurant. Partea vătămată îl cunoștea pe inculpatul M.F., întrucât fusese coleg de serviciu cu acesta. Împreună au consumat mai multe sticle de bere, părăsind terasa, în jurul orelor 22,00, când au plecat către domiciliu. Pe drum, inculpatul I.C. a spart o sticlă și a aruncat-o către partea vătămată. Acesta ferindu-se, imediat a fost prinsă de inculpatul M.F. și trântită la pământ. În aceste condiții, inculpatul M.F.

ținea partea vătămată, celălalt inculpat îl lovea cu pumnii și picioarele, timp în care i-a smuls de la gât telefonul mobil, după care aceștia au fugit. S-a mai reținut că, activitatea infracțională a fost observată de martorul M.C. Ulterior cei doi inculpați au vândut telefonul unei persoane necunoscute în obor cu suma de 750.000 lei, sumă ce a fost împărțită între ei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații. Parchetul a susținut prin motivele de apel, greșita individualizare a pedepselor, față de modalitatea de săvârșirea a faptei și perseverența săvârșirii de infracțiuni. Totodată, s-a cerut aplicarea pedepselor complementare. Inculpații au cerut reducerea pedepselor, considerate a fi excesive.

Prin decizia nr. 752/ A din 11 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelurile declarate ca nefondate. Împotriva hotărârii instanței de control judiciar au declarat recurs, inculpații. Inculpatul M.F. a susținut nevinovăția sa și pe cale de consecință, a cerut achitarea iar inculpatul I.C. reducerea pedepselor aplicate. Recursurile sunt nefondate. Din analiza lucrărilor și probelor administrate, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt, împrejurările concrete de săvârșirea faptei, dându-i încadrarea juridică legală iar sub aspectul individualizării pedepselor au fost respectate cerințele prevăzute de art. 72 C. pen. Motivul de recurs invocat de inculpatul M.F.

este neîntemeiat și va fi înlăturat ca atare. Din expunerea pe larg a situației de fapt rezultă că în timp ce inculpatul M.F. ținea la pământ partea vătămată, timp în care aceasta era lovită „ inculpatul I.C. i-a smuls telefonul”. Această susținere a părții vătămate se coroborează și cu declarația martorului M.C., cu procesul verbal de recunoaștere, actele medicale, raportul de expertiză potrivit căruia partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri cât și faptul că din suma obținută din vânzarea bunului, inculpatul a încasat partea sa, încât vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii este dovedită. Motivul de recurs al inculpatului I.C.

care vizează, greșita individualizare a pedepsei, de asemenea este nefondat, instanțele au analizat toate criteriile prevăzute de legiuitor, având în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, pericolul social deosebit al acesteia cât și perseverența infracțională, acesta aflându-se în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. Pe cale de consecință Curtea, va respinge, ca nefondate recursurile potrivit prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. Va deduce din pedepsele aplicate durata arestării preventive a inculpaților. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.C. și M.F. împotriva deciziei penale nr. 752/ A din 11 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedepse timpul arestării preventive a inculpaților de la 25 mai 2004 la 9 decembrie 2004. Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2004.