ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6311/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 248 din 23 august 2004, Tribunalul Hunedoara l-a condamnat pe inculpatul I.P. la 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 78 și art. 37 lit. a) și b) C. pen. Totodată, în baza art. 61 C. pen., tribunalul a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 207/2003 a Judecătoriei Deva, și a contopit restul de 182 zile neexecutat din acea pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauza de față, urmând ca inculpatul să execute 9 ani închisoare.

Prin aceeași sentință au fost condamnați și inculpații F.I.V. și O.O.S., pentru infracțiunea de tâlhărie. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că la data de 5 martie 2004, în jurul orei 1,00, inculpații F.I.V. și O.O.S. au pătruns cu forța în locuința lui B.V. din Simeria, l-au imobilizat pe acesta și i-au sustras din casă un telefon mobil, un aparat de radio și două pâini. Fapta a fost comisă cu participarea inculpatului I.P., care a rămas de pază în holul casei, iar la un moment dat le-a strigat să se retragă și să fugă. Prin decizia penală nr. 343 din 30 septembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul I.P. care a cerut casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și achitarea sa, susținând că nu a avut nici o participare la comiterea faptei. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei. Recursul nu este fondat. Din probele administrate în cauză rezultă participarea inculpatului la comiterea infracțiunii de tâlhărie, în modul reținut în considerentele hotărârilor pronunțate în cauză. Astfel, partea vătămată B.V. a declarat constant că în holul casei au intrat trei bărbați, iar inculpații O.O.S. și F.I.V. au arătat în declarațiile lor că la comiterea faptei a participat și inculpatul I.P., care a și avut inițiativa comiterii spargerii.

De asemenea, inculpatul recurent a recunoscut comiterea faptei, în declarația dată la prima instanță la data de 28 aprilie 2004, când a arătat că îl cunoștea pe B.V., că le-a indicat celorlalți doi inculpați ce bunuri să sustragă din locuința părții vătămate și că în timp ce inculpații O.O.S. și F.I.V. săvârșeau sustragerea, în interiorul locuinței părții vătămate, el se afla la ușa locuinței. Având în vedere probele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că vinovăția inculpatului I.P. a fost stabilită corect, nefiind cazul să se dispună achitarea inculpatului recurent pentru infracțiunea comisă. În ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

și că, având în vedere pericolul faptei comise și periculozitatea inculpatului, care este recidivist, nu este cazul ca pedeapsa aplicată acestuia să fie micșorată. În consecință, urmează ca recursul să fie respins, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.P. împotriva deciziei penale nr. 343/ A din 30 septembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 martie 2004 la 26 noiembrie 2004. Obligă pe recurentul inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2004.