ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6311/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 248

din 23 august 2004, Tribunalul Hunedoara l-a condamnat pe inculpatul I.P. la 9

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 26, raportat

la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c)

C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 78 și art. 37 lit. a) și b) C. pen.

Totodată, în baza art. 61 C. pen., tribunalul a dispus revocarea liberării

condiționate a inculpatului din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 207/2003 a Judecătoriei Deva, și a contopit

restul de 182 zile neexecutat din acea pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauza

de față, urmând ca inculpatul să execute 9 ani închisoare.

Prin aceeași sentință au

fost condamnați și inculpații F.I.V. și O.O.S., pentru infracțiunea de

tâlhărie.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut în fapt că la data de 5 martie 2004, în jurul orei

1,00, inculpații F.I.V. și O.O.S. au pătruns cu forța în locuința lui B.V. din

Simeria, l-au imobilizat pe acesta și i-au sustras din casă un telefon mobil,

un aparat de radio și două pâini. Fapta a fost comisă cu participarea

inculpatului I.P., care a rămas de pază în holul casei, iar la un moment dat

le-a strigat să se retragă și să fugă.

Prin decizia penală nr. 343

din 30 septembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpați împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs inculpatul I.P. care a cerut casarea hotărârii

atacate, rejudecarea cauzei și achitarea sa, susținând că nu a avut nici o

participare la comiterea faptei. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Din probele administrate în

cauză rezultă participarea inculpatului la comiterea infracțiunii de tâlhărie,

în modul reținut în considerentele hotărârilor pronunțate în cauză. Astfel,

partea vătămată B.V. a declarat constant că în holul casei au intrat trei

bărbați, iar inculpații O.O.S. și F.I.V. au arătat în declarațiile lor că la

comiterea faptei a participat și inculpatul I.P., care a și avut inițiativa

comiterii spargerii. De asemenea, inculpatul recurent a recunoscut comiterea

faptei, în declarația dată la prima instanță la data de 28 aprilie 2004, când a

arătat că îl cunoștea pe B.V., că le-a indicat celorlalți doi inculpați ce

bunuri să sustragă din locuința părții vătămate și că în timp ce inculpații

O.O.S. și F.I.V. săvârșeau sustragerea, în interiorul locuinței părții

vătămate, el se afla la ușa locuinței.

Având în vedere probele

dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că vinovăția inculpatului

I.P. a fost stabilită corect, nefiind cazul să se dispună achitarea

inculpatului recurent pentru infracțiunea comisă.

În ce privește

individualizarea pedepsei, Curtea constată că s-a ținut seama de criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen. și că, având în vedere pericolul faptei comise și

periculozitatea inculpatului, care este recidivist, nu este cazul ca pedeapsa

aplicată acestuia să fie micșorată.

În consecință, urmează ca

recursul să fie respins, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul I.P. împotriva deciziei penale nr. 343/ A din

30 septembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 martie 2004 la 26 noiembrie

2004.

Obligă pe recurentul

inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 noiembrie 2004.