ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2160/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2160/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la numărul
110055/2002 la Judecătoria sectorului 5 București, Consiliul General al
Municipiului București, Administrația Fondului Imobiliar, a chemat în judecată D.G.F.P.C.F.S.
solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că nu datorează
pârâtei suma de 2.122.051 lei reprezentând daune.
În motivarea cererii reclamanta
arată că între Administrația Fondului Imobiliar și D.G.F.P.C.F.S. a existat un
litigiu, soluționat prin decizia 2873 A din 10 noiembrie 1999 a Tribunalului
București, secția a IV – a civilă. În temeiul acestei decizii Administrația
Fondului Imobiliar a fost obligată la plata sumei de 2.122.556.051 lei către D.G.F.P.C.F.S.
cu titlu de daune interese, reținându-se că Administrația Fondului Imobiliar în
calitate de locatar nu a predat spațiul închiriat locatoarei D.G.F.P.C.F.S.,
astfel că în perioada februarie – septembrie 1998 locatoarea a fost nevoită să
plătească comisioane către CEC și BCR, pentru operațiunile de încasări și plăți
efectuate în numele acesteia.
Ulterior pronunțării acestei decizii,
Tribunalul București, secția a III – a civilă, printr-o altă decizie nr. 942/A
din 20 martie 2001 a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere
6 din 23 ianuarie 1998 astfel că suma de 2.122.556,051 nu mai era datorată.
Prin sentința civilă nr. 746 din 20
februarie 2003 Judecătoria sectorului 5 București și-a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III –a, unde
cauza a fost reînregistrată.
Tribunalul București, secția a III –
a, prin sentința civilă nr. 532 din 27 mai 2003 a respins excepția de
inadmisibilitate, iar pe fond a admis acțiunea formulată de reclamanta
Consiliul General al Municipiului București, Administrația Fondului Imobiliar
București, și a constatat că reclamanta nu datorează pârâtei suma de
2.122.556.051 lei D.G.F.P.C.F.S. București sector 5 la care a fost obligată
prin decizia civilă 2873/A din 10 noiembrie 1999 a Tribunalului București,
secția a IV – a civilă.
Pentru a pronunța această soluție
instanța a concluzionat că reclamanta prin acțiunea în constatare a tins la
repunerea părților în situația anterioară nulității actului juridic printr-o
hotărâre judecătorească și ca atare acțiunea nu este subsidiară cererii de revizuire
a hotărârii judecătorești inițiale, deoarece revizuirea este o cale
extraordinară de atac, cu caracter de retractare, iar nu o cerere în realizare,
în condițiile art. 111 C. proc. civ.
Analizând cauza pe fond, instanța a
stabilit că urmare a deciziei civile nr. 942 A din 20 martie 2002, de
constatare a nulității absolute a contractului de închiriere, în temeiul căruia
se reține culpa contractuală, se impune repunerea în situația anterioară
încheierii acestui act și restituirea prestațiilor executate în baza acestuia.
Aplicabilitatea principiului
repunerii în situația anterioară, a determinat constatarea în temeiul art. 111 C.
proc. civ., potrivit căreia reclamanta nu datorează pârâtei suma de 2.122.051
lei la care a fost obligată prin decizia nr. 2873/A din 10 noiembrie 1999 a
Tribunalului București, secția a IV – a civilă.
Curtea de Apel București prin
decizia nr. 465 din 4 noiembrie 2003 a admis apelul D.G.F.P. București și a
schimbat în totalitate sentința nr. 532 din 27 mai 2003 a Tribunalului București,
secția a III – a civilă.
Admițând excepția de
inadmisibilitate a D.G.F.P.C.F.S. București instanța a respins acțiunea
Consiliului General al Municipiului București, Administrația Fondului
Imobiliar.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța de apel a concluzionat că pronunțarea hotărârii judecătorești de
anulare a contractului de locațiune care a stat la baza pronunțării deciziei
2874/1999 a Tribunalului București, secția a IV – a civilă, constituie un motiv
de revizuire, întemeiat pe dispozițiunile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru
a lipsi de efecte o hotărâre judecătorească.
Ori cererea formulată în cauză prin
care se tinde la lipsirea de efecte a hotărârii judecătorești pe calea unei
acțiuni în constatare, întemeiată pe dispozițiunile art. 111 C. proc. civ.
apare ca inadmisibilă.
Împotriva deciziei pronunțată în
apel, a declarat recurs Administrația Fondului Imobiliar, arătând în esență că
prin acțiunea cu care a sesizat instanța a tins, urmare a pronunțării a două
hotărâri judecătorești una prin care a fost obligată în temeiul unui contract
de locațiune, la plata unor despăgubiri de 2.122.556,051 lei daune iar cea de a
doua prin care s-a procedat la anularea contractului pe baza căruia au fost
acordate despăgubirile, să se realizeze repunerea în situația anterioară
constatându-se că acordarea despăgubirilor nu-și mai are suport legal.
Recursul este întemeiat.
Între Administrația Fondului
Imobiliar și D.G.F.P.C.F.S. București a existat contractul de închiriere 6 din 23
ianuarie 1998 cu privire la imobilul situat în București.
Datorită faptului că Administrația
Fondului Imobiliar, Consiliul General al Municipiului București în calitate de
locator nu a predat spațiul închiriat locatoarei D.G.F.P.C.F.S., Ministerul
Finanțelor, aceasta s-a adresat instanței de judecată în vederea executării
contractului și obligarea locatarului la plata despăgubirilor în sumă de
2.122.556,051 lei reprezentând daune, deoarece în perioada februarie –
septembrie 1998 locatoarea a fost nevoită să plătească comisioane către CEC și
BCR, pentru operațiunile de încasare și plăți efectuate în numele
Administrației Fondului Imobiliar.
Prin decizia civilă nr. 2873/A din 10
noiembrie 1999 pronunțată de Tribunalul Municipiului București, secția a IV – a
civilă, Consiliul General al Municipiului București - Administrația Fondului
Imobiliar a fost obligat la plata despăgubirilor în sumă de 2.122.556,051 lei
– aferente comisioanelor achitate în perioada februarie – septembrie 1998.
Ulterior, prin decizia nr. 942/A din
20 martie 2001 a Tribunalului Municipiului București, secția a III – a civilă,
s-a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere 6 din 23 ianuarie
1998, pe baza căruia au fost acordate despăgubirile din decizia nr. 2873/A din 10
decembrie 1999 a Tribunalului Municipiului București, secția a IV – a civilă.
Potrivit art. 111 C. proc. civ.
partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau
neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere
realizarea dreptului. În speță pe calea acțiunii de față, fondată în drept pe
dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Consiliul General al Municipiului București,
Administrația Fondului Imobiliar a tins să se constate, urmare a principiilor
ce stau la baza efectelor nulității, retroactivitatea și restabilirea situației
anterioare, că despăgubirile în sumă de 2.122.556,051 lei la care a fost
obligat prin decizia nr. 2873/A din 10 noiembrie 1999 a Tribunalului
Municipiului București, secția a IV – a civilă, au rămas fără suport, că
acestea nu mai sunt datorate deoarece, contractul a cărui executare s-a pus în
discuție și în legătură cu care s-au acordat despăgubirile a fost anulat prin
decizia civilă nr. 942/A din 20 martie 2001 a Tribunalului Municipiului
București, secția a III – a civilă.
Întrucât decizia civilă nr. 2873/A
din 10 noiembrie 1999 nu a fost pusă în executare și deci despăgubirile
acordate nu au fost achitate, este firesc că Consiliul General al Municipiului
București, Administrația Fondului Imobiliar nu putea recurge la o acțiune în
realizare, astfel că sub acest aspect nu se putea reține excepția
inadmisibilității acțiunii în constatare.
Este adevărat că reclamantul putea
recurge pentru realizarea scopului său și la acțiunea în revizuire în temeiul
art. 322 pct. 5, dar aceasta nu constituia un impediment pentru folosirea
acțiunii în constatare, atâta timp cât aceeași finalitate se poate înfăptui pe
calea mai multor acțiuni la care reclamantul poate opta în temeiul principiului
disponibilității.
Așadar, instanța de apel, admițând
excepția de inadmisibilitate a acțiunii în constatare și făcând trimitere la
acțiunea în revizuire, fondată în drept pe dispozițiunile art. 322 pct. 5 C.
proc. civ. a încălcat principiul disponibilității - și a interpretat greșit
actul dedus judecății – săvârșind nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.
proc. civ.
Pentru aceste considerente recursul
de față va fi admis și în temeiul art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte de
Casație și Justiție va casa decizia nr. 465 din 4 noiembrie 2003 a Curții de
Apel București, secția a IV – a civilă, în sensul respingerii apelului declarat
de D.G.F.P. București și menținerii sentinței nr. 532 din 27 mai 2003 a Tribunalului
București, secția a III – a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
reclamantul Consiliul General al Municipiului București, Administrația Fondului
Imobiliar, împotriva deciziei nr. 465 din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel
București, secția a IV – a civilă.
Casează decizia atacată și menține
sentința nr. 532 din 27 mai 2003 a Tribunalului București, secția a III – a civilă,
prin respingerea apelului declarat de pârâta D.G.F.P. București împotriva acestei
sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2005 .