ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3854/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 62 din 17

martie 2004, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul P.L. la 23 ani

închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art.

175 C. pen., urmând ca prin contopirea acesteia cu pedepsele de 10 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e)

C. pen., aplicată anterior pentru art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen.; de 5 ani

închisoare, aplicată anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 203 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; de 5 ani închisoare, aplicată

anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen. și

de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată anterior pentru infracțiunea prevăzută

de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapte concurente),

inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare,

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 10 ani și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și

e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

S-a anulat vechiul mandat de

executare a pedepsei nr. 436 din 7 noiembrie 2001, emis de Judecătoria Rădăuți

și s-a dispus emiterea unui nou mandat, conform prezentei sentințe.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile Spitalul Clinic nr. 3 Iași, suma de 4.085.269 lei iar

Spitalului municipal Rădăuți, suma de 962.276 lei, cu titlu de cheltuieli de

spitalizare.

A fost delegat exercițiul

drepturilor părintești Comisiei pentru Protecția Copilului Suceava, privind pe

minorii P.D.I., P.M.I. și P.G.S.

S-a luat act că în cauză nu există

constituire de parte civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în noaptea de 28 octombrie 2000, inculpatul împreună cu

făptuitoarea P.L.V., prin violență, au obligat-o pe soția sa P.D. să

îngurgiteze o substanță toxică lichidă (amestec de sodă cu terpinol) fapt ce a

condus la decesul acesteia după câteva zile.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 134 din 03 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care

inculpatul solicita achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.

10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că fapta nu a fost comisă de

acesta, victima decedând în urma intoxicației accidentale cu diazepam.

Împotriva menționatelor hotărâri,

inculpatul a declarat recurs, în temeiul art. 385

9

pct. 17, 17

1

,

18 și 14 C. proc. pen., solicitând, ca și în apel, în principal achitarea, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., întrucât fapta nu a fost comisă de acesta ori restituirea cauzei la

procuror, în vederea completării urmăririi penale, iar în subsidiar redozarea

pedepsei.

Examinând hotărârile atacate, în

raport de motivele de casare invocate, cât și din oficiu, se constată că

instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,

încadrarea juridică în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 –

art. 175 lit. c) C. pen., fiind corespunzătoare.

Din probele administrate

(procesul-verbal, schița și fotografiile judiciar operative întocmite cu ocazia

cercetării locului faptei, rapoartele de constatare medico-legale întocmite cu

ocazia necropsiei și a completării acesteia, raportul de expertiză chimică a

probelor din substanța ingerată de victimă, raportul de expertiză psihiatrică,

declarațiile martorilor S.G., B.M., P.E.D., P.I.C., P.I.A., P.L.V., S.D., C.M.

și Z.V. și procesele-verbale de confruntare, coroborate cu declarațiile

inculpatului) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri

rezultă, în adevăr că în noaptea de 28 octombrie 2000, inculpatul P.L. ajutat

de fiica sa minoră P.L.V., au determinat-o, prin violență pe victima P.D. să

îngurgiteze o substanță toxică (amestec de sodă și terpinol) care i-a provocat

moartea.

Susținerile inculpatului, în sensul

că victima s-ar fi autoaccidentat prin ingerarea unor tablete de diazepam, nu

se confirmă, din raportul medico-legal de necropsie rezultând că moartea

numitei P.D. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii

acute, survenită în evoluția unei bronhopneumonii, ca urmare a intoxicației cu

o substanță neprecizată și o substanță caustică.

Faptul că victima a fost intoxicată

cu o substanță caustică (nitriți) și nu cu medicamente (diazepam) este dovedit

și prin raportul de expertiză chimică, întocmit în cauză după examinarea

urmelor descoperite pe cana în care a fost pregătită substanța respectivă, cât

și cu declarațiile martorei P.L.V., care a participat la comiterea

infracțiunii, la îndemnul și sub amenințările inculpatului.

Referitor la pedeapsa de 23 ani

închisoare, aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect

individualizată, la stabilirea acesteia instanța de fond având în vedere

criteriile stabilite de art. 72 C. pen., respectiv, pericolul social sporit al

infracțiunii comise, împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta prin

antrenarea unui minor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și persoana

inculpatului, care a mai fost condamnat pentru infracțiunile de viol și incest,

iar în cursul procesului a dat dovadă de nesinceritate, îngreunând aflarea

adevărului.

Întrucât din actele dosarului nu

rezultă nici motive de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin.

penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca

recursul declarat de inculpat să fie respins ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Potrivit art. 88 C. pen., se va

deduce, din pedeapsa aplicată, perioada, cât inculpatul a fost arestat

preventiv, respectiv de la 13 noiembrie  2000, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.L. împotriva deciziei penale nr. 134 din 3 mai 2004 a

Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 13 noiembrie 2000

la 8 iulie 2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

iulie 2004.