ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5856/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1163 din 7 mai 2003, Curtea de Apel București, secția a III a civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții - reclamanți Ș.N. și S.I. împotriva deciziei civile nr. 2007 A din 3 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă R.S. și a obligat pe recurenți la 8.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimată. La aceeași dată, înainte de acordarea cuvântului pentru susținerea și combaterea motivelor de recurs, Curtea de Apel a respins cererea de suspendare a judecării formulată de recurentul - reclamant S.I.

Acesta, invocând dispozițiile art. 244 alin. (1) C. proc. civ. solicitase suspendarea judecării recursului până la soluționarea pricinii ce făcea obiectul dosarului nr. 3125/2003, aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București. Curtea de Apel, deliberând, a respins cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea acțiunii în petițiune de ereditate, cu motivarea că acea cauză nu avea nici o legătură cu cea asupra căreia trebuia să se pronunțe. La 3 iunie 2003, reclamanții S.I. și Ș.N. au declarat recurs împotriva încheierii din 7 mai 2003. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 10 C. proc. civ., au susținut că încheierea este insuficient motivată și nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare și dovezilor administrate.

Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele motive: Potrivit art. 244 1 alin. (2) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, în mod separat, numai încheierile prin care s-a dispus suspendarea judecării procesului și cele prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului. Celelalte încheieri pronunțate de instanțele de judecată pot fi atacate odată cu fondul, iar apelul sau recursul, după caz, declarat împotriva hotărârii se socotește făcut și împotriva încheierilor premergătoare. Codul de procedură civilă definește noțiunea de încheiere ca fiind orice altă hotărâre dată de instanță, atunci când nu rezolvă fondul cauzei sau nu soluționează o cale de atac.

În cauză, cererea de suspendare a judecării recursului a fost soluționată de instanță la același termen la care au avut loc dezbaterile asupra cererii de recurs, dispoziția instanței fiind consemnată în practicaua care face parte integrantă din hotărârea pronunțată, iar reclamanții au declarat recurs numai împotriva măsurii respingerii cererii de suspendare. Or, în condițiile în care hotărârea pronunțată nu este susceptibilă de nici o cale de atac, fiind o decizie pronunțată în recurs, nici respingerea cererii de suspendare a judecății nu poate fi atacată separat cu recurs. Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de reclamanți este inadmisibil iar Înalta Curte îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții S.I. și Ș.N. împotriva Încheierii din 7 mai 2003 a Curții de Apel București, dată în dosarul nr. 110/2003. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2004