ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 407/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 iunie 2004, prin declinare de competență de la Tribunalul Bihor, înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, sub nr. 2513/2004, reclamanta P.O.C.P. Oradea a solicitat în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, București, să se constate că imobilul situat în municipiul Oradea str. R.C., cuprins în C.F. 3159 Oradea nr. 848, a fost trecut abuziv în proprietatea statului, să se dispună anularea deciziei comisiei comunicată cu adresa nr. 7149 din 2 mai 2003, precum și retrocedarea acestuia în natură.

În motivarea acțiunii s-a precizat că imobilul în discuție a trecut abuziv în proprietatea statului, prin încheierea în C.F. nr. 4981 din 21 septembrie 1946, că se impune restituirea în natură, fiindu-i necesar desfășurării cultului său religios. În drept, s-au invocat prevederile art. 1.2 din Legea nr. 10/2001, art. 1 și 2 din Legea nr. 501/2002, art. 41 din Constituția României și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 403, pronunțată la 5 iulie 2004, a admis excepția prematurității acțiunii și în consecință, a respins ca prematură, cererea formulată de reclamanta P.O.C.P.

împotriva Statului Român - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut Cultelor Religioase din România. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta s-a adresat cu cerere în procedură prealabilă, pârâtei, cerere ce nu a fost soluționată de Comisia de Specialitate de Retrocedare, întrucât nu au fost depuse actele în legătură cu situația juridică a imobilului. Potrivit art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, cu modificările și completările ulterioare, prevăzute de Legea nr. 501/2002, la instanța de contencios administrativ, pot fi contestate doar deciziile emise de Comisia Specială de Retrocedare care soluționează o atare cerere în procedură prealabilă, astfel că acțiunea a fost calificată, ca fiind prematură.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta P.O.C.P., invocând nelegalitatea. În motivarea recursului s-a susținut că potrivit Legii nr. 10/2001, Comisia Specială de Retrocedare trebuia să emită decizia de soluționare a cererii de restituire în termen de 60 de zile și că nu se poate tergiversa o atare procedură prealabilă. Recursul este nefondat. Înalta Curte de Casație și justiție urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea este legală și temeinică. Rezultă că tergiversarea emiterii deciziei de Comisia Specială de Retrocedare, a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, s-a datorat culpei recurentei-reclamante care nu a depus actele care să ateste situația juridică a imobilului revendicat.

Dispozițiile art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, cu modificările și completările ulterioare, prevăzute de Legea nr. 500/2002, stabilesc că instanțele de contencios se învestesc numai după soluționarea unei atare cereri, printr-o decizie. Cum instanța de fond a fost sesizată cu soluționarea în fond a unei atare cereri, și nu cu refuzul de-a se emite o decizie de către Comisia Specială de Retrocedare, în mod întemeiat a respins acțiunea, ca prematur formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.O.C.P. împotriva sentinței nr. 403/CA - PI din 5 iulie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2005.