ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3018/2005

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 17 noiembrie 2004, A.C. a solicitat revizuirea deciziei nr. 4029 din 20 noiembrie 2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, în dosarul nr. 2531/2003. Ca temei al cererii de revizuire invocă prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susținând că are la bază înscrisuri noi, care nu au fost deduse judecății și care au un rol hotărâtor în soluționarea cauzei. În ce privește actele noi, menționează că acestea sunt decizia nr. 3991 din 27 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, adresa nr. 1354 din 25 octombrie 2004, a Autorității Naționale de Control și adresa nr. 378431 din 19 noiembrie 2004, a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Printr-o cerere depusă ulterior, intitulată „Precizatoare și completatoare a motivelor cererii de revizuire”, dezvoltă susținerile din cererea introductivă, menționând că în calitate de funcționar public, trebuia să i se aplice prevederile Legii nr. 189/1999 privind Statutul funcționarilor publici, așa cum rezultă din adresa nr. 378431 din 19 noiembrie 2004 a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, fiind necesar a se efectua cercetarea disciplinară în fața comisiei de disciplină și întocmirea unui raport, ceea ce nu s-a realizat. Susține că Autoritatea Națională de Control nu a răspuns la cererea prin care semnala fapte grave de corupție în cadrul Autorității Naționale a Vămilor, că nu s-a aflat sub ancheta Parchetului și că practica era ca personalul vamal să fie trimis în control, de către șeful ierarhic, fără delegație în acest sens.

Autoritatea Națională a Vămilor a formulat întâmpinare, prin care solicită ca cererea de revizuire să fie respinsă ca inadmisibilă sau ca nefondată. Arată că înscrisurile invocate sunt datate ulterior pronunțării deciziei atacate, iar sentința civilă nr. 3991 din 27 septembrie 2004 e încă susceptibilă de a fi recurată, dar nici înscrisurile prezentate nu sunt determinante în rezolvarea pricinii, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. Analizând cererea de revizuire, prin prisma motivelor invocate de revizuent și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele: Revizuentul consideră că se impune revizuirea deciziei nr. 4029 din 20 noiembrie 2003, a acestei Înalte Curți, în baza prevederilor art. 322 pct. 5 teza I C. proc.

civ., susținând că actele invocate în cerere reprezintă acte noi în sensul textului legal menționat. Conform prevederilor art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., „Revizuirea unei hotărâri definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere (...) 5) dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților (...)”. Pentru a se putea admite cererea de revizuire în temeiul acestui text de lege trebuie îndeplinite următoarele condiții: înscrisurile invocate să fi existat la data pronunțării hotărârii; acestea să nu se fi putut prezenta pentru că au fost reținute de partea potrivnică sau nu s-au prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisurile să fi fost hotărâtoare în soluționarea pricinii.

Revizuentul invocă în susținerea cererii de revizuire, decizia civilă nr. 10212 din 27 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a VIII-a, adresa nr. 1345 din 25 octombrie 2004, a Autorității Naționale de Control și adresa nr. 378431 din 19 noiembrie 2004, a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, înscrisuri care sunt ulterioare pronunțării deciziei contestate, astfel că nu se îndeplinește una dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, și anume, aceea ca actul nou invocat să fi existat la data pronunțării hotărârii atacate cu cererea de revizuire. De altfel, nici celelalte două condiții nu sunt îndeplinite, actele, chiar și în ipoteza în care ar fi fost anterioare deciziei, puteau fi prezentate în instanță, iar acestea nici nu erau hotărâtoare în soluționarea pricinii.

Astfel fiind, cum nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de A.C. împotriva deciziei civile nr. 4029 din 20 noiembrie 2003, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2005.