ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3018/2005

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

17 noiembrie 2004, A.C. a solicitat revizuirea deciziei nr. 4029 din 20

noiembrie 2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ, în dosarul nr. 2531/2003.

Ca temei al cererii de

revizuire invocă prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susținând că are la

bază înscrisuri noi, care nu au fost deduse judecății și care au un rol

hotărâtor în soluționarea cauzei.

În ce privește actele noi,

menționează că acestea sunt decizia nr. 3991 din 27 septembrie 2004, pronunțată

de Tribunalul București, adresa nr. 1354 din 25 octombrie 2004, a Autorității

Naționale de Control și adresa nr. 378431 din 19 noiembrie 2004, a Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici.

Printr-o cerere depusă

ulterior, intitulată „Precizatoare și completatoare a motivelor cererii de

revizuire”, dezvoltă susținerile din cererea introductivă, menționând că în

calitate de funcționar public, trebuia să i se aplice prevederile Legii nr. 189/1999

privind Statutul funcționarilor publici, așa cum rezultă din adresa nr. 378431

din 19 noiembrie 2004 a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, fiind

necesar a se efectua cercetarea disciplinară în fața comisiei de disciplină și

întocmirea unui raport, ceea ce nu s-a realizat.

Susține că Autoritatea

Națională de Control nu a răspuns la cererea prin care semnala fapte grave de

corupție în cadrul Autorității Naționale a Vămilor, că nu s-a aflat sub ancheta

Parchetului și că practica era ca personalul vamal să fie trimis în control, de

către șeful ierarhic, fără delegație în acest sens.

Autoritatea Națională a

Vămilor a formulat întâmpinare, prin care solicită ca cererea de revizuire să

fie respinsă ca inadmisibilă sau ca nefondată.

Arată că înscrisurile

invocate sunt datate ulterior pronunțării deciziei atacate, iar sentința civilă

nr. 3991 din 27 septembrie 2004 e încă susceptibilă de a fi recurată, dar nici

înscrisurile prezentate nu sunt determinante în rezolvarea pricinii, astfel că

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 teza I C. proc.

civ.

Analizând cererea de

revizuire, prin prisma motivelor invocate de revizuent și a dispozițiilor

legale aplicabile, instanța reține următoarele:

Revizuentul consideră că se

impune revizuirea deciziei nr. 4029 din 20 noiembrie 2003, a acestei Înalte

Curți, în baza prevederilor art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., susținând că

actele invocate în cerere reprezintă acte noi în sensul textului legal

menționat.

Conform prevederilor art. 322

pct. 5 teza I C. proc. civ., „Revizuirea unei hotărâri definitive în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de

recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere (...) 5) dacă după darea

hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică

sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților (...)”.

Pentru a se putea admite

cererea de revizuire în temeiul acestui text de lege trebuie îndeplinite

următoarele condiții: înscrisurile invocate să fi existat la data pronunțării

hotărârii; acestea să nu se fi putut prezenta pentru că au fost reținute de

partea potrivnică sau nu s-au prezentat dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților; înscrisurile să fi fost hotărâtoare în soluționarea pricinii.

Revizuentul invocă în

susținerea cererii de revizuire, decizia civilă nr. 10212 din 27 septembrie

2004 a Tribunalului București, secția a VIII-a, adresa nr. 1345 din 25

octombrie 2004, a Autorității Naționale de Control și adresa nr. 378431 din 19

noiembrie 2004, a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, înscrisuri care

sunt ulterioare pronunțării deciziei contestate, astfel că nu se îndeplinește

una dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, și anume, aceea

ca actul nou invocat să fi existat la data pronunțării hotărârii atacate cu

cererea de revizuire.

De altfel, nici celelalte

două condiții nu sunt îndeplinite, actele, chiar și în ipoteza în care ar fi

fost anterioare deciziei, puteau fi prezentate în instanță, iar acestea nici nu

erau hotărâtoare în soluționarea pricinii.

Astfel fiind, cum nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se va

respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de A.C. împotriva deciziei civile nr. 4029 din 20 noiembrie

2003, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ, ca nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2005.