ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3571/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3571/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta SC P. SA Ploiești, a
chemat în judecată pe pârâtele C.F.R. M. București, S.N.P. P., sucursala Cluj
și sucursala A. Pitești, solicitând obligarea acestora la plata sumelor de
1.423.796 lei, reprezentând taxe de transport și de 140.179 lei cheltuieli de
judecată.
Judecătoria Ploiești, prin sentința
civilă nr. 9770 din 19 decembrie 2003, a respins acțiunea, considerând că
reclamanta nu a făcut dovada numărului de transporturi efectuate și a taxelor
pentru fiecare transport, aferente lipsurilor cantitative descoperite.
Curtea de Apel Ploiești, soluționând
apelul declarat de reclamantă, prin decizia nr. 281 din 8 aprilie 2004, a
respins cererea.
Instanța de apel a reținut că
refuzul de plată a cotei din valoarea taxelor de transport aferente mărfurilor
lipsă la destinație, pe care destinatara mărfurilor a practicat-o este
justificată, atâta timp cât nu s-a stabilit culpa în producerea prejudiciului.
Împotriva deciziei astfel
pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc.
civ.
Recurenta susține că în baza
acordului încheiat cu S.N.P. P. și C.F.R. M. are obligația să aplice ștampila
pe scrisoarea de trăsură, făcând dovada achitării transportului. În condițiile
în care marfa a ajuns cu lipsuri cantitative la destinație, fără ca mijlocul de
transport să fie violat, vinovăția nu poate aparține decât expeditorului SC P.,
sucursala A. Pitești. Dacă însă transportul a fost violat, răspunzător este
cărăușul C.F.R. M., Agenția Teritorială Cluj.
Pe aceste temeiuri, recurenta consideră
că în mod greșit instanța de apel, a reținut imposibilitatea stabilirii culpei
cărăușului în lipsa unei acțiuni a destinatarului.
Recursul este nefondat și va fi
respins, pentru considerentele ce se vor expune:
În baza contractului de prestări
servicii, reclamanta este obligată să plătească taxele de transport aferente
mărfurilor livrate, urmând a le recupera de la destinatar. Făcând dovada că a
primit o cantitate mai mică din marfa expediată, destinatarul a refuzat plata
sumei de 1.423.796 lei aferentă lipsurilor cantitative. În același timp,
transportatorul a fost eliberat la destinație.
Pe de altă parte, culpa cărăușului
nu a fost dovedită, iar beneficiar al taxelor de drum nu este C.F.R. M. Cluj.
Instanța de apel a aplicat judicios art.
8552 din Regulamentul de transport C.F.R., apreciind că numai sucursala P. Cluj
Napoca, destinatarul transportului, are acțiune împotriva cărăușului și numai
în cadrul acestui raport se poate stabili vinovăția acestuia.
Așa fiind, în temeiul art. 312 C.
proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge ca nefondat
recursul declarat împotriva deciziei nr. 281 din 8 aprilie 2004, pronunțată de
Curtea de Apel Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta SC P. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 281 din 8 aprilie 2004 a
Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 12 octombrie 2004.