ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 586/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 503 din 15 septembrie 2004, Tribunalul Prahova l-a condamnat pe inculpatul O.I.S. , în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 și art. 76 C. pen., la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția de la 17 mai 2004 la zi. Inculpatul a fost obligat către partea civilă P.V.C. la 40.000.000 lei, cu titlu de daune morale și 3.548.000 lei cheltuieli judiciare, iar către partea civilă C.A.S. Prahova la 6.102.587 lei și către Serviciul de Ambulanță Prahova, la 891.504 lei.

A mai fost obligat inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că inculpatul O.I.S. și partea vătămată P.V.C. locuiesc în com. Posești, jud. Prahova în apropiere și între aceștia există o mai veche stare conflictuală, generată de comportamentul violent al părții vătămate, despre care, de altfel martorii confirmă că a avut incidente repetate și cu alți consăteni pe fondul consumului de băuturi alcoolice. La data de 23 aprilie 2004, la locuința numitului V.M. a fost organizată petrecerea denumită „bătutul brazilor” care preceda nunta, la care a venit și partea vătămată. Locul petrecerii fiind în apropierea locuințelor părților, în curte a venit și minorul O.A.C., fiul inculpatului O.I.S.

În timpul petrecerii partea vătămată, aflată sub influența băuturilor alcoolice, a săvârșit acte și gesturi care au deranjat invitații, respectiv, aruncând pe jos șapca unei persoane și apoi tăind cu fierăstrăul haina alteia, motiv pentru care a și fost invitată să părăsească locuința. La un moment dat partea vătămată l-a acostat pe minorul O.A.V., alergându-l prin curte și întrucât acesta a fugit pe stradă, l-a urmărit, fără să reușească să-l prindă. Acest incident a fost văzut de fratele inculpatului, martorul O.N., aflat în curtea sa și care a strigat la inculpat, atenționându-l că partea vătămată ar avea și un cuțit în mână. În acest context și pe fondul relațiilor conflictuale preexistente, inculpatul, aflat într-o stare de puternică tulburare, a rupt din gard o bucată de scândură, a ieșit în stradă și văzând-o pe partea vătămată în dreptul curții sale, a întrebat-o ce are cu copilul și concomitent i-a aplicat o lovitură cu scândura în cap, după care a plecat.

Partea vătămată a căzut, fiind ajutată de mama sa C.E. și apoi de alți vecini, care au venit la locul faptei și în cele din urmă a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Ploiești. Din Raportul de expertiză medico-legală al Serviciului Medico-Legal Ploiești, rezultă că partea vătămată a prezentat fractură cominutivă denivelată parietală stânga, produsă prin lovire cu corp dur, necesitând 45-50 zile îngrijiri medicale în absența complicațiilor, care însă nu a pus în primejdie viața victimei. Instanța a reținut incidența circumstanțelor atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., în considerarea stării conflictuale vechi între părți și a actului de agresivitate al părții vătămate, față de copilul inculpatului, care așa cum i-a fost prezentat, a fost de natură să-i creeze acestuia o puternică tulburare sub stăpânirea căreia a acționat.

În soluționarea laturii civile s-a reținut că pretențiile părții vătămate, respectiv, 300.000.000 lei din care 50.000.000 lei despăgubiri materiale sunt, pe de o parte, nedovedite, partea nedepunând nici un act din care să rezulte cheltuielile materiale iar, pe de altă parte, exagerate, prejudiciul constând în suferințele fizice și psihice și care justifică despăgubirile morale, fiind evaluat la 80.000.000 lei, sumă redusă la jumătate, urmare reținerii circumstanței atenuante a provocării. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul, care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., completarea probatoriului și, în subsidiar, reducerea pedepsei, precum și partea vătămată constituită și parte civilă P.V.C., care a criticat, în latură penală, reținerea stării de provocare, iar în latură civilă greșita soluționare a acesteia.

Prin decizia penală nr. 514 din 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești a admis ambele apeluri, reducând pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare și obligând inculpatul la plata sumei de 5.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către partea vătămată/partea civilă P.V.C., care a criticat-o prin motivele depuse în scris și susținerile orale pentru nelămurirea completă, pe bază de probe, a situației de fapt, neindicarea probelor pe care se întemeiază hotărârea, reținerea greșită a stării de provocare și de urmare greșita individualizare a pedepsei, a fost aplicată într-un cuantum insuficient pentru realizarea scopului acesteia, precum și pentru greșita soluționare a laturii civile, prin acordarea unor despăgubiri, materiale și morale, insuficiente urmare neadmiterii unor probe și a interpretării exagerate a celor administrate. Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul părții vătămate/părții civile, motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 10, 14 și 18 C. proc.

pen., nu este fondat. În stabilirea situației de fapt instanța de fond a avut în vedere, așa cum se arată explicit în expunerea din cuprinsul hotărârii, mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, indicându-le concret, precum și pe cele din faza de judecată, nominalizându-le și de această dată. Mai mult, în descrierea faptelor în succesiunea lor instanța face trimitere la declarațiile din care rezultă situațiile sau împrejurările reținute (de exemplu la martorii V.G., D.B. și O.N.) ori la înscrisurile constatatoare (cum este raportul de expertiză medico-legală). Se constată, așadar că instanța a făcut analiza probelor care au servit ca temei pentru stabilirea situație de fapt și aceasta a fost corect și temeinică reținută.

Nu există nici un fel de contradicții între declarațiile martorilor cu privire la împrejurările esențiale ale cauzei. Dimpotrivă, toți martorii confirmă comportamentul necivilizat al părții vătămate atunci când acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice, așa cum se afla în seara de 23 aprilie 2004, și când, pe rând, la domiciliul martorului R.G. și apoi la cel al martorei V.G., la acesta din urmă având loc petrecerea, a comis acte și gesturi reprobabile, luând din mâna primului martor o sumă de bani pentru a cumpăra bere, fără acordul acestuia, aruncând pe jos șapca unui consătean, tăindu-i cu fierăstrăul, altuia, haina și chiar rănindu-l, pentru care i s-a pus în vedere de gazdă să părăsească locuința.

Faptul că partea vătămată a alergat după copilul de 13 ani al inculpatului este dovedit prin declarațiile martorilor D.B., V.G. și A.R., care se coroborează cu declarația martorului O.N., fratele inculpatului și cel care l-a înștiințat pe acesta din urmă. Martorul R.G., la al cărui domiciliu a fost partea vătămată anterior petrecerii, confirmă că aceasta avea un cuțit, obiect văzut apoi la petrecere și de martorul D.B. În acest context, dar și în considerarea relațiilor conflictuale din precedent, inculpatul O.I.S., sesizat de fratele său că partea vătămată aleargă după fiul său cu un cuțit, s-a aflat, neîndoielnic, sub stăpânirea unei puternice tulburări, săvârșind fapta în această stare. Critica făcută de partea vătămată reținerii stării de provocare este, astfel, neîntemeiată.

Nici în ceea ce privește cuantumul pedepsei, considerat de partea vătămată insuficient, recursul nu este fondat. La aplicarea pedepsei instanța de apel a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, atât de împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii, incidența cauzei legale de atenuare a răspunderii, cât și de persoana inculpatului, tânăr, întreținător al familiei cu doi copii, fără antecedente penale. În soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de apel a făcut îndreptarea necesară hotărârii instanței de fond. Au fost acordate, astfel, despăgubiri materiale, la nivelul celor indicate prin nota scrisă a părții vătămate de la dosarul instanței de fond, observând totodată și concluziile expertizei medico-legale a capacității de muncă, din care rezultă că partea vătămată nu se încadrează în grad de invaliditate, având capacitatea de muncă păstrată.

La stabilirea despăgubirii pentru acoperirea prejudiciului moral, instanțele au făcut o justă evaluare, în raport de toate elementele care susțin existența suferințelor fizice și psihice, urmare faptei inculpatului, pe care au diminuat-o, legal, proporțional cu culpa părții civile rezultată din reținerea stării de provocare. Nu sunt motive de critică nici în privința elementelor de apreciere avute în vedere la stabilirea existenței daunelor morale, nici în ceea ce privește evaluarea acestora. Față de cele ce preced recursul părții vătămate/părții civile P.V.C., urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă P.V.C. împotriva deciziei penale nr. 514 din 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, privind pe inculpatul O.I.S. Obligă pe recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2005.