ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 586/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 503

din 15 septembrie 2004, Tribunalul Prahova l-a condamnat pe inculpatul

O.I.S.

, în baza art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b),

art. 74 și art. 76 C. pen., la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și dedusă prevenția de la 17 mai 2004 la zi.

Inculpatul a fost obligat

către partea civilă P.V.C. la 40.000.000 lei, cu titlu de daune morale și

3.548.000 lei cheltuieli judiciare, iar către partea civilă C.A.S. Prahova la

6.102.587 lei și către Serviciul de Ambulanță Prahova, la 891.504 lei.

A mai fost obligat

inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt,

că inculpatul O.I.S. și partea vătămată P.V.C. locuiesc în com. Posești, jud.

Prahova în apropiere și între aceștia există o mai veche stare conflictuală,

generată de comportamentul violent al părții vătămate, despre care, de altfel

martorii confirmă că a avut incidente repetate și cu alți consăteni pe fondul

consumului de băuturi alcoolice.

La data de 23 aprilie 2004,

la locuința numitului V.M. a fost organizată petrecerea denumită „bătutul

brazilor” care preceda nunta, la care a venit și partea vătămată.

Locul petrecerii fiind în

apropierea locuințelor părților, în curte a venit și minorul O.A.C., fiul

inculpatului O.I.S.

În timpul petrecerii partea

vătămată, aflată sub influența băuturilor alcoolice, a săvârșit acte și gesturi

care au deranjat invitații, respectiv, aruncând pe jos șapca unei persoane și

apoi tăind cu fierăstrăul haina alteia, motiv pentru care a și fost invitată să

părăsească locuința.

La un moment dat partea

vătămată l-a acostat pe minorul O.A.V., alergându-l prin curte și întrucât

acesta a fugit pe stradă, l-a urmărit, fără să reușească să-l prindă.

Acest incident a fost văzut

de fratele inculpatului, martorul O.N., aflat în curtea sa și care a strigat la

inculpat, atenționându-l că partea vătămată ar avea și un cuțit în mână.

În acest context și pe

fondul relațiilor conflictuale preexistente, inculpatul, aflat într-o stare de

puternică tulburare, a rupt din gard o bucată de scândură, a ieșit în stradă și

văzând-o pe partea vătămată în dreptul curții sale, a întrebat-o ce are cu

copilul și concomitent i-a aplicat o lovitură cu scândura în cap, după care a

plecat.

Partea vătămată a căzut,

fiind ajutată de mama sa C.E. și apoi de alți vecini, care au venit la locul

faptei și în cele din urmă a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență

Ploiești.

Din Raportul de expertiză

medico-legală al Serviciului Medico-Legal Ploiești, rezultă că partea vătămată

a prezentat fractură cominutivă denivelată parietală stânga, produsă prin

lovire cu corp dur, necesitând 45-50 zile îngrijiri medicale în absența

complicațiilor, care însă nu a pus în primejdie viața victimei.

Instanța a reținut incidența

circumstanțelor atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., în

considerarea stării conflictuale vechi între părți și a actului de agresivitate

al părții vătămate, față de copilul inculpatului, care așa cum i-a fost

prezentat, a fost de natură să-i creeze acestuia o puternică tulburare sub

stăpânirea căreia a acționat.

În soluționarea laturii

civile s-a reținut că pretențiile părții vătămate, respectiv, 300.000.000 lei

din care 50.000.000 lei despăgubiri materiale sunt, pe de o parte, nedovedite,

partea nedepunând nici un act din care să rezulte cheltuielile materiale iar,

pe de altă parte, exagerate, prejudiciul constând în suferințele fizice și

psihice și care justifică despăgubirile morale, fiind evaluat la 80.000.000

lei, sumă redusă la jumătate, urmare reținerii circumstanței atenuante a

provocării.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel inculpatul, care a solicitat schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., completarea probatoriului și, în

subsidiar, reducerea pedepsei, precum și partea vătămată constituită și parte

civilă P.V.C., care a criticat, în latură penală, reținerea stării de provocare,

iar în latură civilă greșita soluționare a acesteia.

Prin decizia penală nr. 514

din 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești a admis ambele apeluri, reducând

pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare și

obligând inculpatul la plata sumei de 5.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri

materiale către partea civilă, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii.

Decizia penală

sus-menționată a fost atacată cu recurs de către partea vătămată/partea civilă

P.V.C., care a criticat-o prin motivele depuse în scris și susținerile orale

pentru nelămurirea completă, pe bază de probe, a situației de fapt, neindicarea

probelor pe care se întemeiază hotărârea, reținerea greșită a stării de

provocare și de urmare greșita individualizare a pedepsei, a fost aplicată

într-un cuantum insuficient pentru realizarea scopului acesteia, precum și

pentru greșita soluționare a laturii civile, prin acordarea unor despăgubiri,

materiale și morale, insuficiente urmare neadmiterii unor probe și a interpretării

exagerate a celor administrate.

Verificând hotărârea

criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul părții

vătămate/părții civile, motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 9, 10, 14 și 18 C. proc. pen., nu este fondat.

În stabilirea situației de

fapt instanța de fond a avut în vedere, așa cum se arată explicit în expunerea

din cuprinsul hotărârii, mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi

penale, indicându-le concret, precum și pe cele din faza de judecată,

nominalizându-le și de această dată.

Mai mult, în descrierea

faptelor în succesiunea lor instanța face trimitere la declarațiile din care

rezultă situațiile sau împrejurările reținute (de exemplu la martorii V.G.,

D.B. și O.N.) ori la înscrisurile constatatoare (cum este raportul de expertiză

medico-legală).

Se constată, așadar că

instanța a făcut analiza probelor care au servit ca temei pentru stabilirea

situație de fapt și aceasta a fost corect și temeinică reținută.

Nu există nici un fel de

contradicții între declarațiile martorilor cu privire la împrejurările

esențiale ale cauzei.

Dimpotrivă, toți martorii

confirmă comportamentul necivilizat al părții vătămate atunci când acesta se

afla sub influența băuturilor alcoolice, așa cum se afla în seara de 23 aprilie

2004, și când, pe rând, la domiciliul martorului R.G. și apoi la cel al

martorei V.G., la acesta din urmă având loc petrecerea, a comis acte și gesturi

reprobabile, luând din mâna primului martor o sumă de bani pentru a cumpăra bere,

fără acordul acestuia, aruncând pe jos șapca unui consătean, tăindu-i cu

fierăstrăul, altuia, haina și chiar rănindu-l, pentru care i s-a pus în vedere

de gazdă să părăsească locuința.

Faptul că partea vătămată a

alergat după copilul de 13 ani al inculpatului este dovedit prin declarațiile

martorilor D.B., V.G. și A.R., care se coroborează cu declarația martorului

O.N., fratele inculpatului și cel care l-a înștiințat pe acesta din urmă.

Martorul R.G., la al cărui

domiciliu a fost partea vătămată anterior petrecerii, confirmă că aceasta avea

un cuțit, obiect văzut apoi la petrecere și de martorul D.B.

În acest context, dar și în

considerarea relațiilor conflictuale din precedent, inculpatul O.I.S., sesizat

de fratele său că partea vătămată aleargă după fiul său cu un cuțit, s-a aflat,

neîndoielnic, sub stăpânirea unei puternice tulburări, săvârșind fapta în

această stare.

Critica făcută de partea

vătămată reținerii stării de provocare este, astfel, neîntemeiată.

Nici în ceea ce privește

cuantumul pedepsei, considerat de partea vătămată insuficient, recursul nu este

fondat.

La aplicarea pedepsei

instanța de apel a ținut seama de criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, atât de împrejurările concrete ale

săvârșirii infracțiunii, incidența cauzei legale de atenuare a răspunderii, cât

și de persoana inculpatului, tânăr, întreținător al familiei cu doi copii, fără

antecedente penale.

În soluționarea laturii

civile a cauzei, instanța de apel a făcut îndreptarea necesară hotărârii

instanței de fond.

Au fost acordate, astfel,

despăgubiri materiale, la nivelul celor indicate prin nota scrisă a părții

vătămate de la dosarul instanței de fond, observând totodată și concluziile

expertizei medico-legale a capacității de muncă, din care rezultă că partea

vătămată nu se încadrează în grad de invaliditate, având capacitatea de muncă

păstrată.

La stabilirea despăgubirii

pentru acoperirea prejudiciului moral, instanțele au făcut o justă evaluare, în

raport de toate elementele care susțin existența suferințelor fizice și

psihice, urmare faptei inculpatului, pe care au diminuat-o, legal, proporțional

cu culpa părții civile rezultată din reținerea stării de provocare.

Nu sunt motive de critică

nici în privința elementelor de apreciere avute în vedere la stabilirea

existenței daunelor morale, nici în ceea ce privește evaluarea acestora.

Față de cele ce preced

recursul părții vătămate/părții civile P.V.C., urmează să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă P.V.C. împotriva deciziei penale nr. 514 din

29 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, privind pe inculpatul O.I.S.

Obligă pe recurenta parte

civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei,

din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000

lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 ianuarie 2005.