ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7926/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin actul de sesizare nr. 9101/10D/2002 din 17 mai 2002, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului Giurgiu a solicitat Colegiului jurisdicțional al aceleiași Camere de Conturi, obligarea Societății Agricole S.D. Vedea, județul Giurgiu, la restituirea către bugetul de stat, a sumei de 252.000.000 lei, reprezentând sprijin agricol încasat necuvenit, acordat în baza O.U.G. nr. 30/2001, precum și la plata către același buget, a sumei de 114.165.000 lei, cu titlu de majorări și penalități aferente, calculate până la 30 aprilie 2002 și în continuare, până la data restituirii sumei arătate. Totodată, Procurorul financiar a solicitat instituirea de măsuri asiguratorii, în conformitate cu prevederile art. 67 din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată și completată.

În motivarea actului de sesizare, Procurorul financiar a arătat următoarele: în luna martie 2002, controlorii financiari ai Camerei de Conturi a județului Giurgiu au efectuat un control la Societatea Agricolă S.D. Vedea, județul Giurgiu, privind modul de acordare, utilizare și justificare a sumelor acordate producătorilor agricoli în anul 2001, conform O.U.G.

nr. 30/2001; organul de control a constatat că societatea agricolă controlată a solicitat, conform cererii și procesului-verbal înregistrate sub nr. 5 din 21 mai 2001, acordarea sprijinului agricol de 1.000.000 lei/ha, pentru o suprafață agricolă de 601 ha, cultivată în primăvara anului 2001, din care 252 ha cultivată cu rapiță ce trebuia să fie recoltată pentru furaj, sub formă de masă verde, pentru însilozare; societatea agricolă a valorificat rapița cultivată în primăvara anului 2001, pentru care a primit un sprijin agricol de 252.000.000 lei, sub formă de sămânță pentru ulei, prin vânzare către SC R. SA Giurgiu; prin valorificarea rapiței, ca sămânță pentru ulei, și nu ca furaj, societatea agricolă a încălcat prevederile art. 2 din O.U.G.

nr. 30/2001, motiv pentru care se solicită obligarea acesteia, la restituirea sumei încasate cu titlu de sprijin financiar, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (3) din ordonanța menționată, precum și la plata de majorări și penalități, conform H.G. nr. 564/2000, H.G. nr. 1043/2001 și O.U.G. nr. 26/2001. Pârâta Societatea Agricolă S.D. Vedea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actului de sesizare, arătând că: după înființarea culturii de rapiță pe cele 252 ha suprafață agricolă, SC A. SA Giurgiu, potențialul beneficiar de rapiță, sub formă de masă verde furajeră, a intrat în lichidare și a vândut efectivele de animale ale fermei zootehnice; negăsind alt beneficiar pentru rapiță sub formă de masă verde, Societatea Agricolă S.D.

SA Vedea a fost nevoită să lase rapița să ajungă la maturitate și să o valorifice sub formă de sămânță pentru ulei; obiectul de activitate al societății este agricultura, iar indisponibilitatea utilajelor agricole ale acesteia, ca urmare a instituirii măsurilor asiguratorii, ar face imposibilă continuarea activității. Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Giurgiu, prin sentința nr. 7 din 22 ianuarie 2003, a respins actul de sesizare, ca nefondat, reținând că din moment ce actele normative incidente în cauză prevăd posibilitatea înlocuirii culturii, pentru care s-a acordat sprijin financiar, valorificarea acestei culturi pentru o altă destinație, decât cea stabilită inițial, nu prezintă nici o relevanță, sub acest aspect nefiind prevăzută vreo sancțiune pentru beneficiarul de sprijin agricol.

Împotriva acestei sentințe, în temeiul art. 100 alin. (1) și art. 74 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată și completată, a declarat recurs jurisdicțional, Procurorul financiar. Prin motivele de recurs jurisdicțional formulate, procurorul financiar a arătat că instanța de fond a reținut o situație de fapt neconformă cu realitatea și a interpretat greșit normativele legale în materie, astfel: instanța nu a avut în vedere faptul că la data solicitării sprijinului agricol, societatea cunoștea că nu putea valorifica rapița, ca masă verde furajeră și, în consecință, nu trebuia să mai solicite sprijin agricol; fapta de a nu asigura finalitatea însămânțării, în sensul obținerii culturii expres prevăzute de lege, este prevăzută la art. 13 alin. (3) din H.G.

nr. 278/2001, potrivit căruia, persoanele care au dobândit sume necuvenite, cu titlu de sprijin agricol, sunt obligate să le restituie la bugetul de stat, cu penalități; instanța jurisdicțională nu a ținut seama de faptul că sprijinul agricol acordat prin O.G. nr. 30/2001 este condiționat atât de respectarea strictă a destinațiilor culturilor menționate în ordonanță, cât și de respectarea strictă a tehnologiei specifice fiecărei culturi și obținerea unei producții performante și de calitate; în timp ce scopul și finalitatea legii sunt în sensul acordării sprijinului agricol, pentru realizarea anumitor culturi, instanța de fond a avut în vedere doar faptul însămânțării, fără să țină seama și de cultura obținută.

Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 309 din 13 mai 2003, a admis recursul jurisdicțional declarat de Procurorul financiar și a modificat sentința atacată, în sensul admiterii actului de sesizare, cu consecința obligării societății agricole pârâte, la plata către bugetul de stat, a sumei de 252.000.000 lei, cu titlu de sprijin agricol încasat necuvenit, precum și la plata sumei de 114.165.000 lei, cu titlu de majorări, calculate până la data de 30 aprilie 2002 și în continuare, până la plata integrală a sumei încasate necuvenit. Pentru a pronunța astfel, instanța jurisdicțională de recurs a reținut că: scopul și finalitatea legii sunt în sensul sprijinirii producătorilor agricoli, numai pentru culturile expres menționate în cuprinsul actului normativ; în raport cu prevederile art. 2 din O.G.

nr. 30/2001, modificată și aprobată prin Legea nr. 388/2001, societatea agricolă pârâtă nu poate beneficia de sprijin agricol pentru cultura în cauză și, în consecință, acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 15 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență menționate, în sensul că va fi obligată să restituie sumele dobândite necuvenit, împreună cu penalitățile calculate pentru sumele datorate bugetului de stat, cu plata unei majorări calculate procentual, în funcție de suma și de perioada în care au folosit-o în mod necuvenit; în cauza de față nu pot fi incidente prevederile art. 5 alin. (3) din Normele metodologice menționate, care se referă la posibilitatea înlocuirii unei culturi care beneficiază de sprijin agricol, cu o alta, pentru care nu se acordă acest sprijin.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâta Societatea Agricolă S.D. SA Vedea, invocând motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., și anume: când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii; când instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică. Examinând decizia atacată, actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., această instanță constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit reglementării art. 2 lit. a) și b) din O.U.G.

nr. 30/2001 privind acordarea în anul 2001, a unui sprijin direct, de un milion lei, producătorilor agricoli, pentru fiecare hectar de teren cultivat, cu finanțare de la bugetul de stat, în anul 2001, culturile pentru care se acordă sprijin producătorilor agricoli, sunt: grâu, orz, orzoaică și rapiță pentru ulei, însămânțate în toamna anului 2000; sfeclă de zahăr, sfeclă furajeră, grâu de primăvară, floarea-soarelui, pentru consum și sămânță; porumb boabe, pentru consum și sămânță, orzoaică de primăvară, ovăz, culturi furajere nou înființate, sorg, soia, fasole de câmp, cartofi, legume de câmp și de seră, plante medicinale și aromatice, in și cânepă pentru fibră, însămânțate sau plantate în primăvara anului 2001. Din cererea privind acordarea sprijinului agricol și din procesul-verbal de constatare și recepție, ambele înregistrate sub nr. 5 din 21 mai 2001, precum și din notele contabile din 24 mai și 18 iunie 2001, rezultă cu certitudine că societatea agricolă pârâtă a solicitat și primit, în anul 2001, sprijin agricol direct acordat de la bugetul de stat, conform O.U.G.

nr. 30/2001, pentru o suprafață agricolă însămânțată în primăvara anului 2001, în aceasta fiind inclusă și suprafața de 252 ha însămânțată cu rapiță, ce urma să fie valorificată sub formă de masă verde furajeră, către o potențială fermă zootehnică din zona respectivă. Motivul invocat de societatea agricolă pârâtă, cum că, din cauza intrării în faliment a firmei către care urma să-și valorifice cultura de rapiță, a fost nevoită să lase rapița să ajungă la maturitate și să o valorifice, la data de 30 iulie și 20 august 2001, sub formă de sămânță pentru ulei, nu este de natură să justifice susținerea sprijinului financiar acordat, întrucât la data încasării sumei, aceasta cunoștea situația specială în care se afla ferma respectivă.

Nesolicitând acordul organelor de specialitate, pentru valorificarea culturii de rapiță, sub formă de sămânță pentru ulei, suma de 252.000.000 lei reprezentând sprijin financiar de la bugetul de stat, este încasată necuvenit și intră sub incidența art. 15 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 30/2001, în sensul că pârâta este obligată la restituirea sumei, împreună cu penalitățile calculate pentru sumele datorate bugetului de stat, cu plata unei majorări calculate procentual, în funcție de suma și de perioada în care a fost folosită necuvenit.

În situația dată, restituirea sumei se impune, chiar dacă, așa cum s-a arătat mai sus, printre culturile pentru care, în anul 2001, s-a acordat sprijin agricol, se numără și rapița pentru ulei, însămânțată în toamna anului 2000. Referitor la motivul de recurs, cum că instanța jurisdicțională de recurs nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate, care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, recurenta nu a arătat care este această dovadă. Pentru considerentele arătate, recursul declarat va fi respins ca nefondat, iar decizia atacată va fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Societatea Agricolă S.D. SA Vedea, județul Giurgiu, împotriva deciziei nr. 309 din 13 mai 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2004.