ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7926/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin actul de sesizare nr. 9101/10D/2002

din 17 mai 2002, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului

Giurgiu a solicitat Colegiului jurisdicțional al aceleiași Camere de Conturi,

obligarea Societății Agricole S.D. Vedea, județul Giurgiu, la restituirea către

bugetul de stat, a sumei de 252.000.000 lei, reprezentând sprijin agricol

încasat necuvenit, acordat în baza O.U.G. nr. 30/2001, precum și la plata către

același buget, a sumei de 114.165.000 lei, cu titlu de majorări și penalități

aferente, calculate până la 30 aprilie 2002 și în continuare, până la data

restituirii sumei arătate. Totodată, Procurorul financiar a solicitat

instituirea de măsuri asiguratorii, în conformitate cu prevederile art. 67 din

Legea nr. 94/1992, republicată, modificată și completată.

În motivarea actului de sesizare, Procurorul

financiar a arătat următoarele: în luna martie 2002, controlorii financiari ai

Camerei de Conturi a județului Giurgiu au efectuat un control la Societatea Agricolă S.D. Vedea, județul Giurgiu, privind modul de acordare, utilizare și

justificare a sumelor acordate producătorilor agricoli în anul 2001, conform O.U.G.

nr. 30/2001; organul de control a constatat că societatea agricolă controlată a

solicitat, conform cererii și procesului-verbal înregistrate sub nr. 5 din 21

mai 2001, acordarea sprijinului agricol de 1.000.000 lei/ha, pentru o suprafață

agricolă de 601 ha, cultivată în primăvara anului 2001, din care 252 ha

cultivată cu rapiță ce trebuia să fie recoltată pentru furaj, sub formă de masă

verde, pentru însilozare; societatea agricolă a valorificat rapița cultivată în

primăvara anului 2001, pentru care a primit un sprijin agricol de 252.000.000

lei, sub formă de sămânță pentru ulei, prin vânzare către SC R. SA Giurgiu; prin

valorificarea rapiței, ca sămânță pentru ulei, și nu ca furaj, societatea

agricolă a încălcat prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 30/2001, motiv pentru

care se solicită obligarea acesteia, la restituirea sumei încasate cu titlu de

sprijin financiar, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (3) din

ordonanța menționată, precum și la plata de majorări și penalități, conform H.G.

nr. 564/2000, H.G. nr. 1043/2001 și O.U.G. nr. 26/2001.

Pârâta Societatea Agricolă S.D.

Vedea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actului de

sesizare, arătând că: după înființarea culturii de rapiță pe cele 252 ha

suprafață agricolă, SC A. SA Giurgiu, potențialul beneficiar de rapiță, sub

formă de masă verde furajeră, a intrat în lichidare și a vândut efectivele de

animale ale fermei zootehnice; negăsind alt beneficiar pentru rapiță sub formă

de masă verde, Societatea Agricolă S.D. SA Vedea a fost nevoită să lase rapița

să ajungă la maturitate și să o valorifice sub formă de sămânță pentru ulei;

obiectul de activitate al societății este agricultura, iar indisponibilitatea utilajelor

agricole ale acesteia, ca urmare a instituirii măsurilor asiguratorii, ar face

imposibilă continuarea activității.

Colegiul jurisdicțional al Camerei

de Conturi Giurgiu, prin sentința nr. 7 din 22 ianuarie 2003, a respins actul

de sesizare, ca nefondat, reținând că din moment ce actele normative incidente

în cauză prevăd posibilitatea înlocuirii culturii, pentru care s-a acordat

sprijin financiar, valorificarea acestei culturi pentru o altă destinație,

decât cea stabilită inițial, nu prezintă nici o relevanță, sub acest aspect

nefiind prevăzută vreo sancțiune pentru beneficiarul de sprijin agricol.

Împotriva acestei sentințe, în

temeiul art. 100 alin. (1) și art. 74 alin. (1) din Legea nr. 94/1992,

republicată, modificată și completată, a declarat recurs jurisdicțional, Procurorul

financiar.

Prin motivele de recurs

jurisdicțional formulate, procurorul financiar a arătat că instanța de fond a

reținut o situație de fapt neconformă cu realitatea și a interpretat greșit

normativele legale în materie, astfel: instanța nu a avut în vedere faptul că

la data solicitării sprijinului agricol, societatea cunoștea că nu putea

valorifica rapița, ca masă verde furajeră și, în consecință, nu trebuia să mai

solicite sprijin agricol; fapta de a nu asigura finalitatea însămânțării, în

sensul obținerii culturii expres prevăzute de lege, este prevăzută la art. 13 alin.

(3) din H.G. nr. 278/2001, potrivit căruia, persoanele care au dobândit sume

necuvenite, cu titlu de sprijin agricol, sunt obligate să le restituie la

bugetul de stat, cu penalități; instanța jurisdicțională nu a ținut seama de

faptul că sprijinul agricol acordat prin O.G. nr. 30/2001 este condiționat atât

de respectarea strictă a destinațiilor culturilor menționate în ordonanță, cât

și de respectarea strictă a tehnologiei specifice fiecărei culturi și obținerea

unei producții performante și de calitate; în timp ce scopul și finalitatea

legii sunt în sensul acordării sprijinului agricol, pentru realizarea anumitor

culturi, instanța de fond a avut în vedere doar faptul însămânțării, fără să

țină seama și de cultura obținută.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 309 din 13 mai 2003, a admis recursul jurisdicțional

declarat de Procurorul financiar și a modificat sentința atacată, în sensul

admiterii actului de sesizare, cu consecința obligării societății agricole

pârâte, la plata către bugetul de stat, a sumei de 252.000.000 lei, cu titlu de

sprijin agricol încasat necuvenit, precum și la plata sumei de 114.165.000 lei,

cu titlu de majorări, calculate până la data de 30 aprilie 2002 și în

continuare, până la plata integrală a sumei încasate necuvenit.

Pentru a pronunța astfel, instanța

jurisdicțională de recurs a reținut că: scopul și finalitatea legii sunt în

sensul sprijinirii producătorilor agricoli, numai pentru culturile expres

menționate în cuprinsul actului normativ; în raport cu prevederile art. 2 din O.G.

nr. 30/2001, modificată și aprobată prin Legea nr. 388/2001, societatea

agricolă pârâtă nu poate beneficia de sprijin agricol pentru cultura în cauză

și, în consecință, acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 15 alin. (3)

din Normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență menționate, în

sensul că va fi obligată să restituie sumele dobândite necuvenit, împreună cu

penalitățile calculate pentru sumele datorate bugetului de stat, cu plata unei

majorări calculate procentual, în funcție de suma și de perioada în care au

folosit-o în mod necuvenit; în cauza de față nu pot fi incidente prevederile art.

5 alin. (3) din Normele metodologice menționate, care se referă la

posibilitatea înlocuirii unei culturi care beneficiază de sprijin agricol, cu o

alta, pentru care nu se acordă acest sprijin.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, pârâta Societatea Agricolă S.D. SA Vedea, invocând motivele de recurs

prevăzute la art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., și anume: când hotărârea cuprinde

motive contradictorii ori străine de natura pricinii; când hotărârea a fost

dată cu aplicarea greșită a legii; când instanța nu s-a pronunțat asupra unei

dovezi administrate care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Prin cererea de recurs, recurenta a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea

hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică.

Examinând decizia atacată, actele și

lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., această instanță constată că

recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit reglementării art. 2 lit. a)

și b) din O.U.G. nr. 30/2001 privind acordarea în anul 2001, a unui sprijin

direct, de un milion lei, producătorilor agricoli, pentru fiecare hectar de

teren cultivat, cu finanțare de la bugetul de stat, în anul 2001, culturile

pentru care se acordă sprijin producătorilor agricoli, sunt: grâu, orz,

orzoaică și rapiță pentru ulei, însămânțate în toamna anului 2000; sfeclă de

zahăr, sfeclă furajeră, grâu de primăvară, floarea-soarelui, pentru consum și

sămânță; porumb boabe, pentru consum și sămânță, orzoaică de primăvară, ovăz,

culturi furajere nou înființate, sorg, soia, fasole de câmp, cartofi, legume de

câmp și de seră, plante medicinale și aromatice, in și cânepă pentru fibră, însămânțate

sau plantate în primăvara anului 2001.

Din cererea privind acordarea

sprijinului agricol și din procesul-verbal de constatare și recepție, ambele

înregistrate sub nr. 5 din 21 mai 2001, precum și din notele contabile din 24

mai și 18 iunie 2001, rezultă cu certitudine că societatea agricolă pârâtă a

solicitat și primit, în anul 2001, sprijin agricol direct acordat de la bugetul

de stat, conform O.U.G. nr. 30/2001, pentru o suprafață agricolă însămânțată în

primăvara anului 2001, în aceasta fiind inclusă și suprafața de 252 ha

însămânțată cu rapiță, ce urma să fie valorificată sub formă de masă verde furajeră,

către o potențială fermă zootehnică din zona respectivă.

Motivul invocat de societatea

agricolă pârâtă, cum că, din cauza intrării în faliment a firmei către care

urma să-și valorifice cultura de rapiță, a fost nevoită să lase rapița să

ajungă la maturitate și să o valorifice, la data de 30 iulie și 20 august 2001,

sub formă de sămânță pentru ulei, nu este de natură să justifice susținerea

sprijinului financiar acordat, întrucât la data încasării sumei, aceasta

cunoștea situația specială în care se afla ferma respectivă.

Nesolicitând acordul organelor de

specialitate, pentru valorificarea culturii de rapiță, sub formă de sămânță

pentru ulei, suma de 252.000.000 lei reprezentând sprijin financiar de la

bugetul de stat, este încasată necuvenit și intră sub incidența art. 15 alin. (3)

din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 30/2001, în

sensul că pârâta este obligată la restituirea sumei, împreună cu penalitățile

calculate pentru sumele datorate bugetului de stat, cu plata unei majorări

calculate procentual, în funcție de suma și de perioada în care a fost folosită

necuvenit. În situația dată, restituirea sumei se impune, chiar dacă, așa cum

s-a arătat mai sus, printre culturile pentru care, în anul 2001, s-a acordat

sprijin agricol, se numără și rapița pentru ulei, însămânțată în toamna anului

2000.

Referitor la motivul de recurs, cum

că instanța jurisdicțională de recurs nu s-a pronunțat asupra unei dovezi

administrate, care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, recurenta nu a

arătat care este această dovadă.

Pentru considerentele arătate,

recursul declarat va fi respins ca nefondat, iar decizia atacată va fi

menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Societatea

Agricolă S.D. SA Vedea, județul Giurgiu, împotriva deciziei nr. 309 din 13 mai

2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 octombrie 2004.