ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2173/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 897 din 19 februarie 2004 a Tribunalului Brașov s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., achitarea inculpatului A.G., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. a) C. pen., în cauză constatându-se existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv constrângerea fizică prevăzută de art. 46 alin. (1) C. pen. În baza art. 346 C. proc. pen., a fost respinsă acțiunea civilă formulată în cauză de către partea civilă SC P. SA Ploiești.

Totodată, s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 19 septembrie 2003 – 11 noiembrie 2003 inclusiv. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La începutul lunii septembrie, inculpatul A.G., căutându-și un loc de muncă, a mers în fața rafinăriei nr. 1 Brazi, cunoscând faptul că în parcarea respectivă se aflau mai multe cisterne fără șoferi. Astfel, observând pe parbrizul unei cisterne un afiș cu un număr de telefon și un anunț, în sensul că se cauză șofer, inculpatul a luat legătura cu proprietarul respectivei cisterne, în persoana martorului T.Șt.

care, după o discuție prealabilă a hotărât să-l angajeze pe inculpat ca șofer. Întrucât cisterna prezenta defecțiuni, martorul a dat bani inculpatului pentru ca acesta din urmă să le remedieze. În data de 18 septembrie 2003, inculpatul a fost contactat de 3 persoane care i-au solicitat să facă o cursă la un depozit de motorină din Brașov. Aceștia s-au înțeles ca a doua zi dimineața la orele 7 să se întâlnească la fostul post de control de la intrarea în Brașov. Dată fiind ora la care aceștia urmau să se întâlnească, inculpatul a hotărât să doarmă în cisternă, neavând timp să meargă acasă, să se întoarcă la cisternă și să fie la ora și locul indicat de aceștia. În jurul orelor 22,00, în data de 18 septembrie 2003, inculpatul a fost trezit de bubuiturile ce erau aplicate în portiera cisternei de către persoana ce-l contactase în cursul acelei zile, care i-a cerut să plece în acel moment pe ruta Văleni-Cheia Săcele-Brașov.

Cunoscând că la rafinării cisternele stăteau la rând, așteptând să fie încărcate, inculpatului nu i s-a părut nimic în neregulă, astfel că s-a înțeles cu acea persoană să se întâlnească la un motel numit B., iar până la acel punct de întâlnire el să se deplaseze singur cu cisterna. Din declarația inculpatului se mai reține că persoanele care l-au contactat s-au deplasat către locul de întâlnire cu un Opel Frontera. La locul convenit, după ce s-au întâlnit, în cisterna inculpatului s-au urcat două persoane pentru a-l ghida, iar Opelul Frontera a mers în fața lor. După circa 50 m de motel, inculpatul a fost îndrumat să meargă pe un drum de piatră situat în stânga drumului principal și în momentul în care a observat că în zonă nu se poate afla vreun depozit de motorină, întrucât era pădure, inculpatul a refuzat să mai meargă cu cisterna.

Ca urmare a acestui refuz, cele două persoane care se aflau cu inculpatul în cisternă l-au obligat să coboare, l-au trântit la pământ, amenințându-l că îi vor rămâne oasele acolo dacă nu face ce spun ei, aceștia spunându-i totodată că dacă va accepta, îi vor da 20-30 milioane de lei. Întrucât inculpatul a refuzat să mai meargă cu cisterna, iar în zonă se auzeau motoare de mașini, la un moment dat a venit cineva și i-a condus cisterna la locul unde trebuia să ajungă, însă inculpatul nu a putut vedea acea persoană întrucât era trântit la pământ, fiind ținut de două persoane. Inculpatul a mers pe jos în urma cisternei întrucât locul unde trebuia era relativ aproape și, deși s-a oprit la circa 7 m de cisternă nu a putut observa ce se întâmplă, fiind trântit din nou la pământ.

Inculpatul a putut observa mai multe persoane, o altă cisternă, iar la un moment dat, după ce a fost pus să pună capacul la rezervorul cisternei pe care trebuia să o conducă, aceasta a remarcat că acele persoane au început să se agite, deveniseră nervoase, vorbeau la telefoanele mobile pentru ca în final, acestea să fugă din acel loc. Rămânând singur, inculpatul s-a întors cu cisterna pe drumul pe care venise, fiind oprit de organele de poliție care au constatat că în rezervorul capului tractor se aflau 340 l motorină tip EN 590, sustrasă din conducta magistrală a SC P. Sa Ploiești, de pe ruta Ploiești – Cristian, cisterna propriu-zisă fiind goală. Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal, apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, susținându-se că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului, instanța de judecată realizând o greșită evaluare a probelor administrate în cursul procesului penal.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că soluția primei instanțe se bazează în mod exclusiv pe declarațiile inculpatului, acestea fiind însă contradictorii; totodată, se arată că inculpatul ar fi avut la îndemână mijloacele necesare pentru a putea opune rezistență forței de constrângere și că leziunile constatate pe gâtul inculpatului au fost provocate de agresiunea la care a fost supus de către membrii echipei de intervenție și nu acțiunii la care ar fi fost supus de către persoane necunoscute. Prin decizia nr. 371/ Ap din 21 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, apreciind că instanța de fond a conchis în mod corect că inculpatul nu a acționat în mod liber iar acuzarea nu a reușit răsturnarea prezumției de nevinovăție prin probe temeinice de vinovăție.

Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, criticându-le pentru nelegalitate sub aspectul greșitei achitări a inculpatului ca urmare a aprecierii necorespunzătoare a probelor administrate în cauză. S-a motivat că inculpatul a realizat ilicitul acțiunii sale în raport de faptul că plecarea în cursă s-a realizat pe timp de noapte, evitându-se D.N. 1 prin circularea pe un drum forestier, că persoanele care l-au angajat erau aceleași care, în urmă cu 6 zile, îl solicitaseră pentru o altă cursă, efectuată parțial, până când îi ceruseră să meargă pe un drum de câmp, inculpatul refuzând continuarea cursei întrucât a avut dubii cu privire la caracterul licit al acesteia.

Pe de altă parte, nu sunt întrunite cerințele aplicării dispozițiilor art. 46 alin. (1) C. pen., în sensul că, chiar dacă s-ar admite existența unei constrângeri, nu s-a făcut dovada că inculpatul nu i-a putut rezista, având posibilitatea să se întoarcă din drum sau să se îndepărteze de la locul faptei. Cu ocazia susținerii orale a recursului, procurorul a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale. Examinând hotărârile recurate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Curtea constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, astfel cum a fost susținut oral, este fondat. Urmărirea penală efectuată în cauză este incompletă, procurorul rezumându-se la a trimite în judecată doar complicele la infracțiunea de furt calificat din conducte petroliere, în condițiile în care a disjuns urmărirea penală pentru ceilalți participanți.

Din materialul probator administrat în faza de urmărire penală reiese că au fost identificate și alte autoturisme de teren despre care existau indicii că s-au aflat în preajma locului faptei, prezenta lor în zonă fiind stabilită pe baza declarațiilor inculpatului coroborată cu rapoartele lucrătorilor de poliție sesizați de paznicul de la conducta P. Deși au fost identificați posesorii lor și legăturile interesante dintre aceștia (D.I. era proprietarul semiremorcii tip cisternă, înmatriculată sub nr. AR. 83. HMR și, totodată, deținătorul autoturismului Audi A6, dobândit de la T.Șt., acesta din urmă fiind și proprietarul autotractorului înmatriculat sub nr. PH.

28. YMR), organele de urmărire penală nu au cercetat autovehiculele de teren pentru a evidenția mijloace de probă care să le plaseze la locul faptei, respectiv dacă amprentele anvelopelor sunt identice sau asemănătoare cu cele lăsate la locul faptei sau dacă prezintă urme de motorină din cea sustrasă din conductă, etc. De asemenea, aceste autoturisme, ca și proprietarii sau posesorii lor, nu au fost prezentate spre recunoaștere martorului S.N., ce a remarcat deplasarea unuia dintre ele cu o viteză nefiresc de mică în jurul orelor 24 din data de 18 septembrie 2003 (deci în momentele anterioare acțiunii de sustragere), precum și inculpatului A.G. Pe de altă parte, deși din relațiile furnizate de R. reiese că inculpatul a purtat convorbiri telefonice cu T.Șt.

și o altă persoană începând cu orele 17,38 ale zilei de 18 septembrie 2003, organul de urmărire penală nu a manifestat preocupare pentru a afla cine este posesorul celuilalt telefon mobil și pentru a solicita desfășurătorul convorbirilor telefonice efectuate de la aceste numere, precum și de la telefoanele celorlalte persoane suspectate, în scopul de descoperi eventualele legături dintre acestea, în raport și de susținerea inculpatului că, anterior părăsirii în grabă a locului faptei, ceilalți participanți erau agitați și vorbeau la telefoanele mobile. Pentru ca procurorul să completeze materialul de urmărire în sensul celor arătate, precum și pentru administrarea oricăror alte probe necesare stabilirii stării de fapt și a vinovăției tuturor participanților, Curtea apreciază că este necesară restituirea cauzei la parchet pentru constatarea împrejurărilor arătate.

Referitor la susținerea intimatului inculpat, în sensul că se impune achitarea sa deoarece nu s-a înfrânt prezumția de nevinovăție, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi primită, existând indicii ale săvârșirii cu vinovăție a faptei reținute în sarcina sa, în condițiile în care, din probele administrate până în acest moment, reiese că inculpatul a realizat ilicitul acțiunii sale în raport de faptul că plecarea în cursă s-a realizat pe timp de noapte, evitându-se D.N. 1 prin circularea pe un drum forestier și i s-a promis o sumă (30 milioane lei) ce depășea cu mult tariful practicat (20.000 lei/km). Totodată, persoanele care l-au angajat erau aceleași care, în urmă cu 6 zile, îl solicitaseră pentru o altă cursă, efectuată parțial, până când îi ceruseră să meargă pe un drum de câmp, inculpatul refuzând continuarea cursei întrucât a avut dubii cu privire la caracterul licit al acesteia.

Cu ocazia completării urmăririi penale se va lămuri și împrejurarea, susținută de inculpat în apărarea sa, dacă a fost exercitată asupra sa o constrângere căreia nu i-a putut rezista. Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 385 16 alin. (2), raportat la art. 380, combinat cu art. 333 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, va casa hotărârile atacate și va restitui cauza procurorului pentru completarea urmăririi penale în sensul celor arătate în considerentele prezentei decizii. Conform dispozițiilor 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 371 din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel Brașov, privind pe intimatul inculpat A.G. Casează hotărârea atacată, precum și sentința penală nr. 87 din 19 februarie 2004 a Tribunalului Brașov. În baza art. 333 C. proc. pen., restituie cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov pentru completarea urmăririi penale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 30 martie 2005.