ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2173/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2173/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 897
din 19 februarie 2004 a Tribunalului Brașov s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2
lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., achitarea
inculpatului A.G., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt
calificat, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art.
209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. a) C. pen., în cauză
constatându-se existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei,
respectiv constrângerea fizică prevăzută de art. 46 alin. (1) C. pen.
În baza art. 346 C. proc.
pen., a fost respinsă acțiunea civilă formulată în cauză de către partea civilă
SC P. SA Ploiești.
Totodată, s-a constatat că
inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 19 septembrie 2003 –
11 noiembrie 2003 inclusiv.
În baza art. 192 alin. (3)
C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor
judiciare avansate.
Pentru a pronunța această
hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La începutul lunii
septembrie, inculpatul A.G., căutându-și un loc de muncă, a mers în fața
rafinăriei nr. 1 Brazi, cunoscând faptul că în parcarea respectivă se aflau mai
multe cisterne fără șoferi.
Astfel, observând pe
parbrizul unei cisterne un afiș cu un număr de telefon și un anunț, în sensul
că se cauză șofer, inculpatul a luat legătura cu proprietarul respectivei
cisterne, în persoana martorului T.Șt. care, după o discuție prealabilă a
hotărât să-l angajeze pe inculpat ca șofer.
Întrucât cisterna prezenta
defecțiuni, martorul a dat bani inculpatului pentru ca acesta din urmă să le
remedieze.
În data de 18 septembrie
2003, inculpatul a fost contactat de 3 persoane care i-au solicitat să facă o
cursă la un depozit de motorină din Brașov. Aceștia s-au înțeles ca a doua zi
dimineața la orele 7 să se întâlnească la fostul post de control de la intrarea
în Brașov.
Dată fiind ora la care
aceștia urmau să se întâlnească, inculpatul a hotărât să doarmă în cisternă,
neavând timp să meargă acasă, să se întoarcă la cisternă și să fie la ora și locul
indicat de aceștia.
În jurul orelor 22,00, în
data de 18 septembrie 2003, inculpatul a fost trezit de bubuiturile ce erau
aplicate în portiera cisternei de către persoana ce-l contactase în cursul
acelei zile, care i-a cerut să plece în acel moment pe ruta Văleni-Cheia
Săcele-Brașov.
Cunoscând că la rafinării
cisternele stăteau la rând, așteptând să fie încărcate, inculpatului nu i s-a
părut nimic în neregulă, astfel că s-a înțeles cu acea persoană să se
întâlnească la un motel numit B., iar până la acel punct de întâlnire el să se
deplaseze singur cu cisterna.
Din declarația inculpatului
se mai reține că persoanele care l-au contactat s-au deplasat către locul de
întâlnire cu un Opel Frontera.
La locul convenit, după ce
s-au întâlnit, în cisterna inculpatului s-au urcat două persoane pentru a-l
ghida, iar Opelul Frontera a mers în fața lor.
După circa 50 m de motel,
inculpatul a fost îndrumat să meargă pe un drum de piatră situat în stânga
drumului principal și în momentul în care a observat că în zonă nu se poate
afla vreun depozit de motorină, întrucât era pădure, inculpatul a refuzat să
mai meargă cu cisterna.
Ca urmare a acestui refuz,
cele două persoane care se aflau cu inculpatul în cisternă l-au obligat să
coboare, l-au trântit la pământ, amenințându-l că îi vor rămâne oasele acolo
dacă nu face ce spun ei, aceștia spunându-i totodată că dacă va accepta, îi vor
da 20-30 milioane de lei.
Întrucât inculpatul a
refuzat să mai meargă cu cisterna, iar în zonă se auzeau motoare de mașini, la
un moment dat a venit cineva și i-a condus cisterna la locul unde trebuia să
ajungă, însă inculpatul nu a putut vedea acea persoană întrucât era trântit la
pământ, fiind ținut de două persoane.
Inculpatul a mers pe jos în
urma cisternei întrucât locul unde trebuia era relativ aproape și, deși s-a
oprit la circa 7 m de cisternă nu a putut observa ce se întâmplă, fiind trântit
din nou la pământ.
Inculpatul a putut observa
mai multe persoane, o altă cisternă, iar la un moment dat, după ce a fost pus
să pună capacul la rezervorul cisternei pe care trebuia să o conducă, aceasta a
remarcat că acele persoane au început să se agite, deveniseră nervoase, vorbeau
la telefoanele mobile pentru ca în final, acestea să fugă din acel loc.
Rămânând singur, inculpatul
s-a întors cu cisterna pe drumul pe care venise, fiind oprit de organele de
poliție care au constatat că în rezervorul capului tractor se aflau 340 l
motorină tip EN 590, sustrasă din conducta magistrală a SC P. Sa Ploiești, de
pe ruta Ploiești – Cristian, cisterna propriu-zisă fiind goală.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat în termen legal, apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov,
susținându-se că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului, instanța de
judecată realizând o greșită evaluare a probelor administrate în cursul
procesului penal.
În dezvoltarea motivelor de
apel se arată că soluția primei instanțe se bazează în mod exclusiv pe
declarațiile inculpatului, acestea fiind însă contradictorii; totodată, se
arată că inculpatul ar fi avut la îndemână mijloacele necesare pentru a putea
opune rezistență forței de constrângere și că leziunile constatate pe gâtul
inculpatului au fost provocate de agresiunea la care a fost supus de către
membrii echipei de intervenție și nu acțiunii la care ar fi fost supus de către
persoane necunoscute.
Prin decizia nr. 371/ Ap din
21 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, s-a
respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul
Brașov, apreciind că instanța de fond a conchis în mod corect că inculpatul nu
a acționat în mod liber iar acuzarea nu a reușit răsturnarea prezumției de
nevinovăție prin probe temeinice de vinovăție.
Împotriva acestor hotărâri,
în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov,
criticându-le pentru nelegalitate sub aspectul greșitei achitări a inculpatului
ca urmare a aprecierii necorespunzătoare a probelor administrate în cauză.
S-a motivat că inculpatul a
realizat ilicitul acțiunii sale în raport de faptul că plecarea în cursă s-a
realizat pe timp de noapte, evitându-se D.N. 1 prin circularea pe un drum
forestier, că persoanele care l-au angajat erau aceleași care, în urmă cu 6
zile, îl solicitaseră pentru o altă cursă, efectuată parțial, până când îi
ceruseră să meargă pe un drum de câmp, inculpatul refuzând continuarea cursei
întrucât a avut dubii cu privire la caracterul licit al acesteia. Pe de altă
parte, nu sunt întrunite cerințele aplicării dispozițiilor art. 46 alin. (1) C.
pen., în sensul că, chiar dacă s-ar admite existența unei constrângeri, nu s-a
făcut dovada că inculpatul nu i-a putut rezista, având posibilitatea să se
întoarcă din drum sau să se îndepărteze de la locul faptei.
Cu ocazia susținerii orale a
recursului, procurorul a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru
completarea urmăririi penale.
Examinând hotărârile
recurate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 18
C. proc. pen., Curtea constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Brașov, astfel cum a fost susținut oral, este fondat.
Urmărirea penală efectuată
în cauză este incompletă, procurorul rezumându-se la a trimite în judecată doar
complicele la infracțiunea de furt calificat din conducte petroliere, în
condițiile în care a disjuns urmărirea penală pentru ceilalți participanți. Din
materialul probator administrat în faza de urmărire penală reiese că au fost
identificate și alte autoturisme de teren despre care existau indicii că s-au
aflat în preajma locului faptei, prezenta lor în zonă fiind stabilită pe baza declarațiilor
inculpatului coroborată cu rapoartele lucrătorilor de poliție sesizați de
paznicul de la conducta P. Deși au fost identificați posesorii lor și
legăturile interesante dintre aceștia (D.I. era proprietarul semiremorcii tip
cisternă, înmatriculată sub nr. AR. 83. HMR și, totodată, deținătorul
autoturismului Audi A6, dobândit de la T.Șt., acesta din urmă fiind și
proprietarul autotractorului înmatriculat sub nr. PH. 28. YMR), organele de
urmărire penală nu au cercetat autovehiculele de teren pentru a evidenția
mijloace de probă care să le plaseze la locul faptei, respectiv dacă amprentele
anvelopelor sunt identice sau asemănătoare cu cele lăsate la locul faptei sau
dacă prezintă urme de motorină din cea sustrasă din conductă, etc. De asemenea,
aceste autoturisme, ca și proprietarii sau posesorii lor, nu au fost prezentate
spre recunoaștere martorului S.N., ce a remarcat deplasarea unuia dintre ele cu
o viteză nefiresc de mică în jurul orelor 24 din data de 18 septembrie 2003
(deci în momentele anterioare acțiunii de sustragere), precum și inculpatului
A.G.
Pe de altă parte, deși din
relațiile furnizate de R. reiese că inculpatul a purtat convorbiri telefonice
cu T.Șt. și o altă persoană începând cu orele 17,38 ale zilei de 18 septembrie
2003, organul de urmărire penală nu a manifestat preocupare pentru a afla cine
este posesorul celuilalt telefon mobil și pentru a solicita desfășurătorul
convorbirilor telefonice efectuate de la aceste numere, precum și de la
telefoanele celorlalte persoane suspectate, în scopul de descoperi eventualele
legături dintre acestea, în raport și de susținerea inculpatului că, anterior
părăsirii în grabă a locului faptei, ceilalți participanți erau agitați și
vorbeau la telefoanele mobile.
Pentru ca procurorul să
completeze materialul de urmărire în sensul celor arătate, precum și pentru
administrarea oricăror alte probe necesare stabilirii stării de fapt și a
vinovăției tuturor participanților, Curtea apreciază că este necesară
restituirea cauzei la parchet pentru constatarea împrejurărilor arătate.
Referitor la susținerea
intimatului inculpat, în sensul că se impune achitarea sa deoarece nu s-a
înfrânt prezumția de nevinovăție, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi
primită, existând indicii ale săvârșirii cu vinovăție a faptei reținute în
sarcina sa, în condițiile în care, din probele administrate până în acest
moment, reiese că inculpatul a realizat ilicitul acțiunii sale în raport de
faptul că plecarea în cursă s-a realizat pe timp de noapte, evitându-se D.N. 1
prin circularea pe un drum forestier și i s-a promis o sumă (30 milioane lei)
ce depășea cu mult tariful practicat (20.000 lei/km). Totodată, persoanele care
l-au angajat erau aceleași care, în urmă cu 6 zile, îl solicitaseră pentru o
altă cursă, efectuată parțial, până când îi ceruseră să meargă pe un drum de
câmp, inculpatul refuzând continuarea cursei întrucât a avut dubii cu privire
la caracterul licit al acesteia. Cu ocazia completării urmăririi penale se va
lămuri și împrejurarea, susținută de inculpat în apărarea sa, dacă a fost
exercitată asupra sa o constrângere căreia nu i-a putut rezista.
Pentru toate aceste
considerente, având în vedere dispozițiile art. 385
16
alin. (2),
raportat la art. 380, combinat cu art. 333 C. proc. pen., Înalta Curte va
admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, va
casa hotărârile atacate și va restitui cauza procurorului pentru completarea
urmăririi penale în sensul celor arătate în considerentele prezentei decizii.
Conform dispozițiilor 192
alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în
sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva
deciziei penale nr. 371 din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel Brașov, privind
pe intimatul inculpat A.G.
Casează hotărârea atacată,
precum și sentința penală nr. 87 din 19 februarie 2004 a Tribunalului Brașov.
În baza art. 333 C. proc.
pen., restituie cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov pentru
completarea urmăririi penale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică azi 30 martie 2005.