ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3769/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7778 din 12

decembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 2 București a fost admisă excepția

lipsei calității procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului

București în litigiul inițiat de I.R. A fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale pasive a Municipiului București prin primar. În consecință, a fost

admisă acțiunea formulată de I.R. împotriva pârâților Municipiul București prin

Primarul General, Inspectoratul Protecției Civile a Municipiului București și

Ministerul Administrației și Internelor. S-a dispus evacuarea pârâtului

Inspectoratul Protecției Civile a Municipiului București din spațiul situat la

parterul imobilului din București, fiind obligați toți pârâții să plătească

reclamantei suma de 469.000.000 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de

folosință a spațiului menționat pe perioada 22 octombrie 2001–22 decembrie

2002.

A fost respinsă cererea reclamantei

privind obligarea Consiliului General al Municipiului București la plata

contravalorii lipsei de folosință a spațiului în litigiu, ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. De asemenea s-a dispus

obligarea celorlalți pârâți la plata sumei de 24.010.000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta este proprietara imobilului situat în București,

fiind pusă în posesie asupra acestuia la data de 22 octombrie 2001. Imobilul a

fost ocupat de Inspectoratul Protecției Civile a Municipiului București în baza

contractului de închiriere nr. 112 din 12 iulie 1974 încheiat cu Primăria

Municipiului București prin SC A. SA prelungit tacit până la data la care

reclamanta l-a notificat pe pârât asupra necesității încheierii unui nou

contract de închiriere.

Începând de la această dată este

datorată chiria reclamantei, cuantumul acesteia fiind stabilit prin raportul de

expertiză efectuat de G.F.

Apelul declarat de Municipiul

București prin Primarul General împotriva acestei sentințe a fost respins ca

nefondat prin decizia nr. 686 din 22 iunie 2004 a Curții de Apel București,

secția a VII–a civilă. A fost admis însă apelul Ministerului Administrației și

Internelor împotriva aceleiași sentințe, fiind schimbată în parte hotărârea în

sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Administrației și Internelor și

față de Inspectoratul de Protecție Civilă a Municipiului București, ca

neîntemeiată.

A fost respinsă cererea de acordare

a cheltuielilor de judecată de către acești apelanți.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței, cu obligarea Municipiului București la plata

cheltuielilor de judecată în valoare de 10.261.500 lei către Ministerul

Administrației și Internelor.

S-a avut în vedere în esență că

Inspectoratul de Protecție Civilă este organizat la nivelul Municipiului

București, care are atribuții specifice privind protecția civilă conform art.

58 din Legea nr. 106/1996, astfel că principalele solicitări au fost admise

față de acesta.

Împotriva acestei decizii a declarat

recursul de față Municipiul București prin Primarul General susținând că nu are

calitate procesuală pasivă, întrucât Inspectoratul Protecției Civile este o

instituție autonomă, aflată sub coordonarea Ministerului Administrației și

Internelor.

Se susține că în mod greșit a fost

obligat la plata cheltuielilor de judecată, în situația în care nu are culpă

procesuală.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Este exact că Inspectoratul

Protecției Civile se află în subordinea Ministerului Administrației și

Internelor conform prevederilor O.U.G. nr. 179/2000 și art. 5 din O.U.G. nr. 64/2003,

precum și art. 11 din O.U.G. nr. 63/2003, desfășurând activități ce au ca scop

asigurarea protecției populației, a bunurilor materiale, a valorilor culturale

și a factorilor de mediu, în caz de război sau dezastre. Sediile acestor

unități sunt asigurate însă de Consiliul General al Municipiului București

astfel cum se prevede în art. 60 lit. d) din Legea nr. 106/1996.

Potrivit art. 58 și art. 59 din

legea menționată administrația publică locală are atribuții specifice pe linia

protecției civile, primarul conducând inspectoratul, care îi este subordonat,

numește șefii acestuia, stabilește sediile, asigură fondurile necesare pentru

desfășurarea activității de protecție civilă. Ca atare, Inspectoratul de

Protecție Civilă este organizat la nivelul Municipiului București și nu poate

fi confundat cu Serviciul de Protecție Civilă care este un organism intern

prevăzut în organigrama primăriei.

O dovadă în plus că recurentul are

atribuții în legătură cu asigurarea spațiului intimatului o constituie și

faptul că hotărârea recurată, de eliberare a imobilului la cererea proprietarei

a fost pusă în executare tocmai ca urmare a stabilirii noului sediu în C.,

sector 6 prin dispoziția nr. 301 din 3 mai 2004 emisă de Primăria Municipiului

București, Primarul General (fila 34, dosar apel).

Așa fiind rezultă că s-a hotărât

corect în cauză că Municipiul București prin Primarul General are calitate

procesuală activă, astfel recursul formulat pe acest temei nu poate fi admis.

Tot astfel, este de respins și cel

de al doilea motiv de recurs, pentru că în situația admiterii acțiunii de

evacuare și despăgubiri, sunt incidente prevederile art. 274 C. proc. civ.,

față de toate părțile chemate în judecată.

De aceea, recursul de față este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 686

A din 22 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII–a civilă și

litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2005.