ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 669/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 3 decembrie 2004

a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 4234/2004

a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului I.C.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că prin sentința penală nr. 1406 din 28 octombrie 2004 a

Tribunalului București, secția I penală, inculpatul a fost condamnat la 7 ani

închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunii

de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., reținându-se în fapt că la data de 13 noiembrie 2002 a aplicat

părții vătămate multiple lovituri cu pumnii și picioarele și cu o coadă de

mătură cauzându-i eviscerarea parțială a ochiului drept, ceea ce constituie o

infirmitate permanentă.

S-a apreciat de către instanța de

control judiciar, investită cu apelul inculpatului împotriva hotărârii de

condamnare, că temeiurile care au determinat arestarea, impun în continuare

privarea de libertate a făptuitorului.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul care a susținut că măsura de menținere a arestării

preventive nu este legală, solicitând punerea în libertate.

Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat

instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și

temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160

b

alin. (3)

din același cod când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate instanța dispune prin încheiere motivată menținerea

stării de arest.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că împotriva inculpatului I.C. s-a luat măsura arestării preventive în

baza art. 148 lit. f) și b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., reținându-se că la data de 13 noiembrie 2002 a aplicat părții

vătămate multiple lovituri cu pumnii și picioarele și cu o coadă de mătură,

cauzându-i eviscerarea parțială a ochiului drept, ceea ce constituie o

infirmitate permanentă.

Tribunalul București, secția I

penală, prin sentința penală nr. 1406 din 28 octombrie 2004 a reținut, în urma

analizării probelor cauzei, vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea

acestuia la 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., făptuitorul declarând apel împotriva acestei soluții.

Având în vedere probatoriul

administrat și soluția pronunțată de tribunal, Curtea consideră că nu au

dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea

acestei măsuri de către instanța a apel, este pe deplin justificată, în raport

cu dispozițiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 5 pct. 1 lit. a)

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,

ratificată prin Legea nr. 30/1994 și că punerea în libertate nu prezintă

pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere și

insecuritate în cadrul comunității, ținând seama de natura faptelor și

împrejurările săvârșirii lor.

Față de aceste considerente, Curtea

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea

acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.C. împotriva încheierii din 3 decembrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 4234/2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 ianuarie 2005.