ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5243/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 814/P/2002

din 6 februarie 2003, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus

punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului

B.V.G.,

pentru săvârșirea

infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. și vătămare

corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.

I s-a imputat faptul că, în

luna august 2001, în calitate de medic la S.O.G. Ploiești, a pretins și primit

de la partea vătămată D.R., suma de 2.000.000 lei, pentru efectuarea unor

operații chirurgicale, cezariană și hernie.

La efectuarea operației de

cezariană, din neatenție, inculpatul a trecut incidental un fir de sutură prin

peretele colonului, fapt ce a determinat inițierea unei infecții, care a necesitat

o nouă intervenție chirurgicală, de urgență. Complicațiile medicale suferite au

pus în primejdie viața victimei și au necesitat pentru vindecare, 35-40 zile

îngrijiri medicale.

Prin sentința penală nr. 123

din 5 martie 2004, Tribunalul Prahova, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru

infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

În baza art. 184 alin. (2)

și (4) C. pen., a condamnat pe inculpat, la 9 luni închisoare și conform art. 81

C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen

de încetare de 2 ani și 9 luni, stabilit în baza art. 82 C. pen.

Instanța a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Totodată, s-a constatat grațiată

în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, pedeapsa aplicată și s-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din această lege.

Acțiunea civilă a fost

respinsă ca tardiv formulată.

Inculpatul a fost obligat la

plata sumei de 2.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prima instanță a reținut

numai infracțiunea de vătămare din culpă, iar privitor la infracțiunea de luare

de mită a motivat că ea nu a existat.

Împotriva sentinței a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, criticând-o pentru greșita

achitare a inculpatului pentru infracțiunea de luare de mită.

Prin decizia penală nr. 255

din 14 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, s-a admis apelul declarat de parchet,

a fost desființată, în parte, sentința și în consecință, inculpatul B.V.G. a

fost condamnat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 din

același cod, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254

alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a dispus

confiscarea sumei de 2.000.000 lei, de la inculpat.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

Inculpatul a fost obligat să

plătească statului 400.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

condamnarea, instanța de apel a motivat următoarele:

În mod greșit, prima

instanță a înlăturat depozițiile martorei S.C., care a participat nemijlocit la

înmânarea sumei de bani, către inculpat și și-a bazat soluția pe declarația martorei

G.L., colega inculpatului, care în depoziția sa a descris împrejurări pe care

le-a aflat indirect, din relatările acestuia.

Din analiza declarațiilor

părții vătămate și ale martorei S.C. dată la urmărirea penală și la instanța de

judecată, nu se constată nici o contradicție, așa cum eronat a considerat prima

instanță.

Inculpatul a declarat recurs,

criticând decizia cât și sentința pentru nelegalitate, deoarece completul de

judecată care a soluționat fondul cauzei a fost în mod greșit compus din doi

judecători, în loc de un singur judecător, invocând că inculpatul nu întrunește

condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 78/2000, pentru a se putea

justifica o altă componență, decât cea a dreptului comun.

Față de nelegala constituire

a completului de judecată la prima instanță, s-a solicitat casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre

rejudecare la prima instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 385 pct. 2 lit.

c) C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 385

1

alin. ultim teza a II-a C. proc. pen., persoanele care nu au declarat apel, pot

declara recurs, chiar dacă nu au folosit apelul, numai dacă prin decizia

pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire

la această modificare.

În cauză, potrivit acestor

dispoziții legale, inculpatul care nu a declarat apel, poate declara recurs

numai cu privire la modificarea soluției de achitare pentru infracțiunea de

luare de mită, nu însă și împotriva sentinței pentru nelegala compunere a

completului de judecată, la instanța de fond.

Printr-un motiv subsidiar,

inculpatul a criticat decizia instanței de apel pentru netemeinicie, susținând

că există dubiu asupra solicitării și înmânării sumei de 2.000.000 lei, către

inculpat, dubiu care profită inculpatului, iar instanța de apel cu multă ușurință

a pronunțat o condamnare cu privare de libertate, bazându-se pe probe

contradictorii și indirecte.

Critica este nefondată.

Din verificarea deciziei

atacate în raport cu probele administrate, se constată că instanța de apel a

făcut o analiză judicioasă a materialului probator, reținând corect că nu

există contradicții între depozițiile martorilor și că fapta de luare de mită

este dovedită, fără dubiu.

Printr-un al doilea motiv subsidiar,

inculpatul a criticat decizia cu privire la modalitatea de executare a pedepsei

aplicată, solicitând a se dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei, conform art. 81 C. pen.

Nici această critică nu

poate fi acceptată.

Potrivit art. 81 alin. (2) C.

pen., în caz de concurs de infracțiuni, suspendarea condiționată a executării

pedepsei poate fi acordată, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult

2 ani.

Ori, în cauză, este concurs

a două infracțiuni, iar pedeapsa aplicată este mai mare, respectiv 3 ani

închisoare, astfel că nu se poate dispune suspendarea condiționată a

executării.

Neconstatându-se nici motive

care se iau în considerare din oficiu, recursul declarat de inculpat este

nefondat, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Totodată, urmează a-l obliga

pe recurent la plata cheltuielilor judiciare, avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.V.G., împotriva deciziei penale nr. 255 din

14 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 octombrie 2004.