ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5850/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 159 din 24 martie 2004, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul G.I. la: - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (mituitor A.E.); - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (mituitor V.S.); - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (denunțător H.F.); - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (denunțător V.S.). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen., a dispus restituirea de către inculpat a sumei de 7.000.000 lei către denunțătoarea H.F. și a sumei de 908.000 lei către denunțătoarea V.S.

În temeiul art. 255 alin. ultim C. pen., a dispus restituirea de către inculpat denunțătoarei V.S. a sumei de 2.000.000 lei. Prin aceeași hotărâre, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 10.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Inculpatul G.I. a funcționat în calitate de ajutor de șef de post la Poliția Bărcănești. În această calitate, inculpatul a pretins și primit bani și alte foloase materiale ce nu i se cuveneau, pentru a nu îndeplini anumite activități privitoare la îndatoririle sale de serviciu ori pentru a interveni la organele de procuratură în vederea rezolvării unor situații legate de constatarea unor fapte penale.

1. Astfel, în luna iulie 2002, inculpatul a pretins de la numita A.E., suma de 2.000.000 lei, iar ulterior, suma de 100 dolari S.U.A., în scopul de a face o propunere favorabilă în dosarul ce privea pe fiul acesteia cercetat pentru o tentativă la infracțiunea de furt, pe care îl avea repartizat spre instrumentare. După ce a întocmit dosarul penal, inculpatul s-a deplasat la domiciliul făptuitorului, unde a discutat cu mama acestuia, căreia i-a spus că fiul său riscă o pedeapsă cu închisoarea pentru fapta comisă, dar că, pentru rezolvarea situației în mod favorabil va trebui să-i dea suma de 2.000.000 lei. A.E. a acceptat propunerea inculpatului și i-a promis că în momentul în care va face rost de bani îi va da.

Între timp, A.E., a făcut rost de bani, l-a contactat pe inculpat pentru a-i da banii, motiv pentru care, împreună cu concubinul său și numita C.D.I. s-au dus la Postul de poliție Bărcănești și apoi la Postul de poliție Berceni, unde inculpatul fusese detașat, dar nu l-au găsit. Între timp, inculpatul s-a prezentat la locul de muncă al denunțătoarei A.E., cerându-i să-i dea suma de 100 dolari S.U.A. Denunțătoarea a fost de acord să dea inculpatului suma pretinsă, însă i-a cerut acestuia să distrugă dosarul privind pe fiul său, în fața sa. Inculpatul a refuzat să dea curs cererii denunțătoarei, dar i-a spus că o va pune în legătură cu procurorul care urmează să instrumenteze dosarul, pentru a da o soluție favorabilă.

În final, A.E. i-a spus inculpatului să nu o mai caute, iar când concubinul acesteia a avut o altă discuție cu inculpatul, i-a spus să plece, întrucât nu-i dă nici o sumă de bani. 2 . Tot în cursul anului 2002, inculpatul a efectuat o percheziție la domiciliul denunțătoarei H.F., care era suspectată că deține droguri. Cu această ocazie, în locuința denunțătoarei a fost găsită o cantitate mare de bijuterii din aur și argint și niște caiete cu înscrisuri cu persoane cărora le-a dat diverse bunuri. Bijuteriile și caietele au fost ridicate în vederea efectuării de cercetări. Între timp, H.F. l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul numitului M.A. În urma discuțiilor avute, inculpatul i-a promis lui H.F.

că, prin relațiile sale pe care le are la parchet, va reuși să-i restituie bijuteriile și caietele. În mai multe rânduri, inculpatul i-a cerut lui H.F. 200.000 lei pentru benzină, cu ocazia deplasării la domiciliul acesteia, iar pentru procurarea unei cantități de păstrăv a mai luat de la aceasta suma de 1.500.000 lei și încă 200.000 lei pentru a cumpăra benzină. Pentru rezolvarea situației, inculpatul i-a mai pretins lui H.F. o brățară de 11,21 gr. din aur, wisky, cafea, țigări și bani pentru o masă pe care urma să o dea celor ce vor rezolva situația. De ziua soției sale, inculpatul i-a pretins lui H.F. și a primit de la aceasta, o fustă, un parfum și alte bunuri. 3. La data de 10 februarie 2002, numita V.S.

a lovit cu autoturismul pe care îl conducea, un biciclist, A.M., care i-a sărit în fața mașinii. La cercetarea la fața locului a participat o echipă de polițiști, din care a făcut parte și inculpatul. Profitând de acest fapt, inculpatul i-a pretins lui V.S. suma de 2.000.000 lei, pentru a-i da o soluție favorabilă, sumă cu care aceasta a fost de acord să i-o dea. În timp ce se afla la mare, inculpatul i-a cerut lui V.S. suma de 2.000.000 lei, iar aceasta i-a trimis-o. 4 . În luna septembrie 2002, V.S. avea nevoie de o comunicare făcută de parchet, pentru a-și putea lua permisul de conducere, întrucât, între timp, în cauză, se dăduse o ordonanță de neîncepere a urmăririi penale. Inculpatul a pretins de la V.S.

suma de 908.000 lei, cu care a cumpărat 5 kg păstrăv și 10 litri de vin, susținând că i le va da procurorului care va trebui să facă comunicarea. Inculpatul s-a deplasat cu V.S. la parchet unde a făcut o cerere în numele acesteia, prin care solicită să i se comunice rezultatul cercetărilor din accidentul de circulație. Ulterior, V.S. a primit comunicarea, iar inculpatul a lăsat să se înțeleagă că aceasta s-a datorat numai intervenției sale. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, pe care a criticat-o în principal, cu privire la greșita sa condamnare, solicitând a se dispune achitarea, întrucât probele de la dosar nu sunt în măsură să dovedească că a săvârșit faptele imputate, iar în subsidiar, reindividualizarea atât a fiecărei pedepse în parte cât și a pedepsei de executat pe care le consideră ca fiind prea severe.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 231 din 26 mai 2004 a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat pe care l-a obligat să plătească statului suma de 900.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că din materialul probator administrat în cauză și existent la dosar „rezultă că inculpatul a discutat cu denunțătoarele în prezența unor martori, că a făcut mai multe deplasări la domiciliile acestora, profitând de faptul că, în calitatea sa de ajutor de șef de post de poliție, avea de instrumentat anumite cauze și, în plus, acesta a menționat că are posibilitatea să intervină la parchet pentru a rezolva favorabil problema bijuteriilor și a accidentului de circulație”, concluzionând că, față de aceste dovezi, critica prin care solicită a se dispune achitarea este neîntemeiată.

Referitor la cea de a doua critică și anume, greșita individualizare a pedepsei, s-a arătat că „instanța de fond a ținut seama de gravitatea faptelor comise și de persoana inculpatului care, profitând de funcția de ajutor de șef de post de poliție a pretins și primit bani și alte bunuri pentru a rezolva favorabil situația celor în cauză”, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72, iar pedepsele aplicate reprezintă gradul de pericol social al infracțiunilor comise.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul G.I., pe care a criticat-o referitor la: - greșita condamnare pentru cele două infracțiuni de luare de mită, precum și pentru infracțiunea de trafic de influență, întrucât nu sunt dovezi că le-a săvârșit, motiv pentru care a solicitat a se dispune achitarea; - pedeapsa aplicată pentru cea de a doua infracțiune de trafic de influență, pe care o apreciază ca fiind prea severă, motiv pentru care a solicitat a se dispune reindividualizarea acesteia. În subsidiar, în cazul în care nu se vor primi criticile de mai sus, să se reducă pedepsele aplicate care sunt exagerat de mari și în final, să se dispună ca pedeapsa rezultantă să fie suspendată condiționat, conform art. 81 C. pen.

Recursul declarat de inculpatul G.I. este întemeiat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta. a) Referitor la criticile prin care susține că nu se face vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni de luare de mită și de prima infracțiune de trafic de influență, pentru care inculpatul solicită a se dispune achitarea, pe considerentul că, în realitate nu le-a săvârșit, se constată că sunt nefondate. Declarațiile denunțătoarelor cât și a persoanelor audiate în calitate de martori, dovedesc că inculpatul, pe de o parte, pentru a rezolva unele cazuri ce țineau de competența sa, a solicitat și primit diverse sume de bani și bunuri, iar pe de altă parte, pentru a înlesni obținerea unor avantaje, în alte situații susținând că are relații la parchet, și-a manifestat disponibilitatea de a interveni în schimbul unor foloase materiale sau bănești.

Probele administrate în acest sens fiind concludente și confirmând situația de fapt reținută de instanțe, condamnarea inculpatului este corectă și nu sunt temeiuri pentru a se dispune contrariul, respectiv, achitarea. b) Cât privește criticile privind individualizarea pedepselor și modalitatea de executare se constată că sunt întemeiate. Fără îndoială că faptele comise de inculpat prezintă pericol social. Cu toate acestea, atât la aplicarea pedepselor cât și a modalității de executare trebuie să se țină seama, într-o măsură mai mare și de celelalte criterii de individualizare a pedepsei, cum sunt cele legate de împrejurările în care fapta a fost comisă, dar și de persoana inculpatului. În cauză se constată că instanțele au acordat o mai mare atenție pericolului social al faptelor, fapt ce a determinat aplicarea unor pedepse mai aspre pentru infracțiunile de luare de mită, dar și cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante.

Curtea constată că, în cauză se impunea a se da o mai mare eficiență împrejurărilor în care s-au comis faptele, care au produs consecințe reduse, cât și datelor ce caracterizează pe inculpat care este o persoană tânără, căsătorit, are un copil minor, fără antecedente penale și cu o bună conduită anterior, fără însă ca acestea să poată fi reținute cu titlu de circumstanțe atenuante. Prin urmare, aplicarea inculpatului, pentru faptele de luare de mită a unor pedepse situate la limita minimă a textului de lege incriminator, cum și dispunerea suspendării executării pedepsei rezultante sub supraveghere, conform art. 86 1 C. pen., conduce la convingerea că scopul pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen., se poate realiza și fără executarea prin privare de libertate.

Pentru considerentele ce preced, urmează a admite recursul declarat de inculpatul G.I., a casa decizia atacată cât și hotărârea primei instanțe, a reduce pedepsele aplicate pentru cele două infracțiuni de luare de mită și dispunerea ca pedeapsa rezultantă să fie suspendată condiționat sub supraveghere, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G.I., împotriva deciziei penale nr. 231 din 26 mai 2004 a Curții de Apel Ploiești. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 159 din 24 martie 2004 a Tribunalului Prahova, numai cu privire la pedepsele aplicate pentru infracțiunile de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și modalitatea de executare a pedepsei. Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

și descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente, după cum urmează: - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (faptă din iulie 2002, mituitor A.E.); - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (faptă din iulie 2002, mituitor V.S.); - 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (faptă din august 2002, denunțător H.F.); - 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (faptă din septembrie 2002, denunțător V.S.).

Modifică pedepsele privative de libertate aplicate inculpatului pentru comiterea celor două infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în sensul că le reduce de la câte 4 ani închisoare, la câte 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul G.I. urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe termenul de încercare de 8 ani.

În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în prima zi de marți a fiecărei luni, la organul de poliție de la domiciliu; b) să anunțe, în prealabil, organului de poliție desemnat, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 ore, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligațiilor stabilite de instanță.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2004.