ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 595/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 209

din 11 martie 2004 a Tribunalului Iași, inculpatul B.V. a fost condamnat pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 3

ani și 8 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., din

pedeapsa aplicată s-a dedus durata reținerii de o zi, de la data de 24

octombrie 2002, până la data de 25 octombrie 2002.

S-a luat act de renunțarea

moștenitorului legal al părții civile, I.V., la acțiunea civilă formulată de

partea civilă I.M. și constată că moștenitorii legali I.E. și T.A. nu au

formulat pretenții civile în cadrul procesului penal.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.V. a unui cuțit de bucătărie,

obiect care a servit la săvârșirea infracțiunii și care a fost ridicat de

organele de cercetare penală la data de 24 octombrie 2002.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 1.900.000 lei, din care 600.000 lei reprezintă onorariul

apărătorului din oficiu.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 22 octombrie

2002, partea vătămată I.M. i-a cerut inculpatului B.V. să-l tundă și să-l

bărbierească, timp în care cei doi au consumat băuturi alcoolice în locuința

celui de-al doilea.

Pentru serviciile prestate, partea

vătămată i-a plătit inculpatului suma de 50.000 lei.

Inculpatul i-a cerut și

restituirea unei datorii anterioare, dar partea vătămată l-a refuzat.

În aceste împrejurări,

inculpatul a amenințat victima cu un cuțit luat de pe masă, cerându-i să-i dea

toți banii avuți asupra sa.

Întrucât partea vătămată nu

s-a conformat cererii sale, inculpatul i-a controlat buzunarele hainei, dar nu

a găsit bani, astfel că a încetat acțiunea.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal

de cercetare la fața locului, planșe fotografice, proces-verbal de ridicare a

obiectului corp-delict, declarațiile martorilor N.V., C.E., C.I., declarațiile

inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 385 din 2 noiembrie 2004, a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 700.000 lei din care 400.000 lei reprezintă

onorariul apărătorului din oficiu.

Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs inculpatul B.V., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul inculpat a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate și

achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C.

proc. pen.; în subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 18, 17

1

și 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru motivele ce

se vor arăta în continuare:

Din analiza materialului

probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au

reținut corect situația de fapt, au stabilit în mod just vinovăția inculpatului

și au dat încadrarea juridică legală și temeinică faptei săvârșite de acesta.

Inculpatul a recunoscut în

timpul urmăririi penale faptul că l-a amenințat pe I.M. cu cuțitul pentru a-l

determina să-i restituie datoria bănească, iar în ultimul cuvânt în fața instanței

de fond a declarat că regretă comiterea infracțiunii.

Vinovăția inculpatului este

pe deplin dovedită cu declarația părții vătămate și declarațiile martorului

ocular N.V., care a relatat cum inculpatul a amenințat cu cuțitul și l-a căutat

de bani prin buzunarele hainei pe I.M.

În consecință, în cauză

neexistând temeiuri de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C.

pen., Curtea urmează să respingă această critică formulată prin motivele de

recurs.

Cu privire la modul de

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului B.V., Curtea constată că

instanțele de judecată nu au dat aprecierea cuvenită tuturor împrejurărilor în

care s-a săvârșit fapta, încălcând în acest mod dispozițiile art. 72 C. pen.

Inculpatul și partea

vătămată aveau o relație normală, firească între doi consăteni, dovada

constituind-o nu numai faptul că victima a avut inițiativa de a intra în

locuința lui B.V. și de a-i solicita prestarea unor servicii, dar și că părțile

au și consumat împreună alcool.

Este evident, de asemenea,

faptul că inculpatul nu a intenționat să agreseze și să deposedeze victima de

bani, deoarece ar fi putut să facă acest lucru în timp ce îl tundea și îl

bărbierea, poziția victimei și ustensilele folosite de inculpat favorizându-l

pe acesta din urmă într-o astfel de acțiune.

Starea de nervozitate a

inculpatului și reacția sa violentă s-au produs în momentul plății, când,

constatând că victima îi plătește doar 50.000 lei, inculpatul i-a amintit de

datoria pe care o avea față de el, cerându-i să i-o achite.

Existența, realitatea

acestei datorii este confirmată de martorul N.V.

Refuzul victimei l-a

determinat pe inculpat să o amenințe și să încerce să-și recupereze singur

banii. Inculpatul trăiește în condiții precare, interesul său material fiind

acutizat de această stare.

Conflictul s-a stins de la

sine, martorul N.V. arătând că după acest moment, cei prezenți au consumat

alcool și s-au despărțit în „ bune condiții”.

Partea vătămată a exagerat

apoi dimensiunile conflictului, arătând că inculpatul i-a sustras suma de

1.200.000 lei, susținere ce s-a dovedit nereală și care a fost înlăturată în

mod justificat de instanța de judecată.

Pentru aceste motive care se

constituie în circumstanțe reale ale comiterii faptei, Curtea consideră că în

cauză este justificată aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., cu

consecința legală a reducerii pedepsei aplicate inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit.

c) C. pen., de la 3 ani și 8 luni închisoare la 2 ani închisoare.

Prin cuantumul și

modalitatea sa de executare, această pedeapsă este în măsură să asigure atât

scopul preventiv cât și cel educativ al sancțiunii penale, astfel cum este el

prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen.

Celelalte dispoziții ale

hotărârilor judecătorești vor fi menținute.

Onorariul apărătorului din

oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul B.V.

împotriva deciziei penale nr. 385 din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 209 din 11 martie 2004 a Tribunalului Iași, numai cu

privire la individualizarea pedepsei.

Face aplicarea dispozițiilor

art. 74, art. 76 C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit.

c) C. pen., de la 3 ani și 8 luni închisoare la 2 ani închisoare.

Menține celelalte

dispoziții.

Onorariul de avocat în sumă

de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 ianuarie 2005.