ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3066/2005

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3 decembrie

2001, reclamantul O.C.V. a chemat în judecată Primăria comunei Padeș, județul

Gorj, revendicând două suprafețe de teren de 3600 mp și 735 mp, situate în

comuna Padeș.

Judecătoria Motru, prin sentința civilă

nr. 1012 din 9 aprilie 2002, a declinat competența judecării cauzei în favoarea

Tribunalului Gorj.

Tribunalul Gorj, secția civilă, prin

sentința nr. 195 din 19 iunie 2003, a respins acțiunea cu motivarea că

procedura prealabilă impusă de Legea nr. 10/2001 a fost îndeplinită, dar că

reclamantul nu a prezentat acte prin care să facă dovada că mama sa (al cărei

succesor este) a avut în proprietate vreunul din cele două terenuri aflate în

litigiu. Pe terenul în suprafață de 3600 mp a fost amenajat un stadion al

localității, iar pe terenul de 735 mp a fost edificată construcția postului de

poliție din comună.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă,

prin decizia nr. 420 din 5 decembrie 2003, a respins apelul declarat de

reclamant, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea

nr. 10/2001, invocate prin cererea de chemare în judecată.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamantul susținând, în esență, că acțiunea trebuia admisă pe

baza probelor ce au fost administrate.

Recursul nu este întemeiat.

Adresându-se justiției, reclamantul avea

obligația să-și dovedească pretențiile, dar, pe parcursul procesului, nu a

reușit să probeze temeinicia acțiunii ce a formulat-o.

Astfel, reclamantul nu a probat prezenta

cu acte doveditoare din care să rezulte amplasamentul celor două suprafețe de

teren menționate în acțiune, pentru ca instanța să poată aprecia dacă parcela

de teren mai întinsă se regăsește în perimetrul stadionului din localitate.

Referitor la terenul pe care se află

edificată clădirea postului de poliție, actele depuse la dosar atestă că a fost

preluat de la unchii reclamantului, care au primit teren în compensație într-un

sat vecin.

Actele depuse de părți și martorii

ascultați în cursul judecății în primă instanță nu confirmă existența unor

situații care să-l îndreptățească pe reclamant, potrivit Legii nr. 10/2001,

nici la restituirea în natură a celor două terenuri și nici la măsuri

reparatorii prin echivalent.

Mai mult, în cursul procesului,

reclamantul a arătat că cele două terenuri în suprafață de 3600 mp și de 735 mp

ar fi fost primite zestre de la mama sa, dar nu a depus dovezi în acest sens,

pentru ca ulterior să arate că terenurile au fost proprietatea bunicului său.

Or, mama reclamantului a avut șase frați și nu a avut loc vreun partaj

succesoral.

Situația de fapt a fost corect stabilită

de prima instanță așa încât soluția de respingere a acțiunii are temei în

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Decizia instanței de apel, de asemenea, a

fost pronunțată în acord cu dovezile administrate și cu aplicarea corectă a

legii, așa încât recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamantul O.C.V. împotriva deciziei nr. 420 din 5 decembrie 2003 a Curții

de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18

aprilie 2005.